Fenomenologia ca manieră de gândire, așa cum a fost inițiată de Edmund Husserl, și-a propus să fie o revenire la un tip de filozofare ingenuu, nemijlocit, lipsit de prejudecăți. Nu doar de prejudecățile personale ale celui care desfășoară un gând filozofic sunt avute în vedere aici, ci mai cu seamă „presupozițiile“ pe care istoria gândirii apusene le-a instaurat de-a lungul timpului, și sub predeterminarea  cărora stă orice mare gânditor. 

Cursul face o introducere într-o lucrare fundamentală a domeniului, tratatul Ființă și timp (1927), de Martin Heidegger, a cărui influență și receptare au fost enorme în istoria recentă a filozofiei europene. 

Bibliografie

Martin Heidegger, Fiinţă şi timp, traducere din germană de Gabriel Liiceanu şi Cătălin Cioabă, Humanitas, Bucureşti, 2003

Problemele fundamentale ale fenomenologiei, trad. de Bogdan Mincă și Sorin Lavric, Humanitas, București, 2006

Prolegomene la istoria conceptului de timp, trad. de Cătălin Cioabă, Humanitas, București, 2006 

Walter Biemel, Heidegger, Humanitas, 2006

Otto Pöggeler, Drumul gândirii lui Heidegger, Humanitas, 1998

Gabriel Liiceanu, 18 cuvinte-cheie ale lui Heidegger, Humanitas, 2012