t e x t e, m a t e r i a l e, d o c u m e n t e
t e x t e, m a t e r i a l e, d o c u m e n t e
Embedded Files
Gustav Klimt, Doamnă cu evantai, 1917
Moritz Schlick
(Erleben, Erkennen, Metaphysik, publicat pentru prima dată în Kant-Studien, 31, 1926)
(Vom Sinn des Lebens, publicat pentru prima dată în revista Symposion, 1, 1927)
texte apărute în volumul „Formă și conținut“, București, 2003 / trad. de Mircea Flonta
Bertrand Russell Introducere la Tractatus Logico-Philosophicus
din: Scrisori despre Tractatus, Humanitas, București, 2013, pp. 253-273, trad. de Andreea Eșanu.
Robert Musil
Omul fără însușiri, traducere de Mircea Ivănescu, Humanitas, București, 2018
(pdf integral)
„Acolo, în Kakania, în acel stat neînţeles, de atunci dispărut, şi care a fost, în atâtea privinţe, fără a se fi bucurat de recunoaştere ca atare, un adevărat model, exista o cadenţă, în orice caz nu una excesivă. Ori de câte ori cineva din străinătate se gândea la această ţară, îi plutea prin faţa ochilor amintirea străzilor albe, largi, prospere din vremea mersului pe jos şi a poştalioanelor care porneau în toate direcţiile asemenea unor râuri ale unei ordini prestabilite, asemenea benzilor de doc cazon, viu colorate, care cuprindeau provinciile cu braţele albe ale administraţiei.“
Așa-numitul „Salon roșu“ din Palais Wittgenstein, 1910
„În Viena lui Wittgenstein, toți cei care aparțineau lumii instruite discutau filozofie și socoteau gândirea postkantiană ca având o incidență directă asupra intereselor lor, fie ele artistice, juridice sau politice. Departe de a fi preocuparea specializată a unei discipline autonome, șieși suficientă, filozofia era pentru ei o configurație cu multe fețe și corelată cu toate celelalte aspecte ale culturii contemporane.“
Janik & Toulmin, Viena lui Wittgenstein
„O logică devenită casă“
Wittgenstein-Haus, casa construită între 1925 și 1928 de arhitectul Paul Engelmann și de Ludwig Wittgenstein în Viena, pentru Margarethe Stonborough.
Wittgenstein-Haus, casa construită între 1925 și 1928 de arhitectul Paul Engelmann și de Ludwig Wittgenstein în Viena, pentru Margarethe Stonborough.
intrarea în Palais Wittgenstein, 1912
„Oamenii au obosit să se asculte unii pe alții vorbind. Simt un dezgust adânc față de cuvinte, fiindcă cuvintele s-au pus pe ele însele în fața lucrurilor. Lumea e înghițită de vorbe spuse și auzite. Minciunile infinit de complicate pe care le țese epoca noastră, apoi minciunile fade ale tradiției, minciunile autorităților, ale fiecăruia dintre oameni, minciunile științelor, toate acestea sunt puzderie și vin peste viața noastră ca niște insecte mortale. Trăim sub imperiul unui teribil proces în care gândirea pur și simplu riscă să moară sufocată de concepte. Nu mai există aproape nimeni care să-și poată dea seama ce anume înțelege și ce nu înțelege, să spună ce simte și ce nu simte. Asta a făcut să apară o predilecție disperată pentru acele arte care sunt realizate fără concursul vorbirii.“
Hugo von Hofmannstahl, 1895
Page updated
Report abuse