Peştera Vorona și stejarul lui Cuza, Podişul Sucevei
Vasile Bouaru (Rădăuţi)
O zona foarte putin cunoscuta, spectaculoasa, se afla in judetul Botosani, intre localitatile Tudora si Vorona (vezi harta, extras din Romania, tourist map - Ministerul Turismului, 1989). Am aflat ca pe acolo s-ar afla vai de tip canion, pesteri si o rezervatie de tisa. Altitudinea maxima a dealului pe care se afla toate astea, deal care face parte din Podisul Sucevei, este de 550 m.
Pe 5 mai 2012, din orasul Dolhasca ne inscriem pe DJ 208, pe care vom parcurge aproape 4 km pana la intersectia sa cu DJ 208I. La iesirea din Dolhasca traversam Siretul (foto 1). Ceva mai incolo DJ 208 se abate la dreapta, spre Pascani, fata de sensul nostru de mers iar spre stanga se afa DJ 208I, pe care ne inscriem. Dupa circa 6 km din Dolhasca iesim din judetul Suceava si intram in judetul Botosani (foto 2).
1
2
De la acest indicator mai parcurgem circa 500 m si dam peste altul, tot cu judetul Botosani, care prezinta cateva dintre personalitatile acestor locuri (foto 3). Inca 3 km si ajungem in centru satului Tudora. De acolo parasim DJ 208I care duce spre orasul Botosani si ne abatem, spre dreapta, pe un drum care strabate tot satul. Apare si primul indicator care spune ca pe acolo trebuie sa mergem spre rezervatia de tisa, indicator pe care se mai poate citi cate ceva (foto 4).
3
4
Avem de parcurs aproape o ora pana ajungem la cantonul forestier Plesa. In jur, dealuri domoale, cu pajisti verde crud si mai spre culmi impadurite. Imediat dupa canton depasim o bariera si la cateva sute de metri, pe partea dreapta in sensul de mers, se desprinde un drumeag (foto 5) marcat tot pe dreapta de un indicator pe care scrie ca vom intra in rezervatia de tisa. Ne inscriem pe acest drumeag si in cateva minute ajungem la un podet din barne (foto 7).
5
7
O data traversat acest pod ne abatem iar spre dreapta. Trebuie spus ca apar foarte multe alte poteci, in diverse directii, unele care urca spre varful dealului din fata noastra altele care merg pe curbe de nivel. Vom fi atenti ca imediat cum intram in padure apare si un marcaj triunghi rosu, pe care il vom urma. La circa 100 m de la intrarea in padure ne abatem spre dreapta pe poteca marcata in foto 8 de sageata rosie. Drumul urca domol si merge aproape paralel cu un mic parau pe care il vom urma pana aproape de izvoare. Undeva mai sus, pe un copac se afla o tabla indicatoare, montata putin cam sus (foto 9) de pe care putem citi ca mergand pe traseul marcat cu triunghi rosu facem un circuit de circa 30 minute prin rezervatie. La un moment dat poteca coboara in parau dar urca mai departe pe acelasi mal drept geografic.
8
9
Mai sus marcajul traverseaza paraul pe malul stang geografic si ajunge intr-o portiune ceva mai abrupta. Un drumeag urca spre un luminis care se vede in dreapta, luminis care se dovedeste a fi o vasta poiana. Urcam pe marcaj, care nu intra in acea poiana dar trece foarte aproape de ea. Undeva prin padure, pe un trunchi intalnim iasca (foto 10); aproape, un gandac se odihneste (foto 11).
10
11
Urcam mai departe fiind atenti la marcaj care pare sa se intrerupa in unele locuri. Ceva mai sus marcajul traverseaza micul parau pe langa care am urcat pana aici si trece pe malul drept geografic. Din acel loc, unde traversam paraiasul, este bine sa coboram pe albia lui pentru ca vom avea parte de o surpriza aparte.
Dupa primii metri coborati pe parau ne dam seama imediat ca intram intr-o portiune care contrasteaza puternic cu ceea ce am parcurs pana acum. Ajungem imediat la o zona de abrupt uimitoare. Mai intai o cascada in trepte, peste niste lespezi mari din calcar (foto 12). Chiar prin albie nu se poate inainta din cauza unor alunecari de teren care au tras dupa ele trunchiuri de copaci. Dar se poate merge pe o mica brana, de-a lungul versantului stang geografic al paraului. Urmarim cateva strate geologice (foto 13) care ne conduc pe sub o surplomba (foto 14) la un mare perete calcaros (foto 15).
12
13
14
15
Ne strecuram pe sub acel perete si ceva mai jos intalnim multe fosile (foto 16). Primavara isi face simtita prezenta in valea aceasta ingusta (foto 17, 18). Mai coboram putin si constatam ca peretele se mareste (foto 19).
16
17
18
19
Stratele geologice se observa foarte bine; apar mici turnulete (foto 20). Mai jos suntem sub o mica cascada. Cele cateva firisoare de apa se pravalesc de la inaltime destul de mare (foto 21). Iata locul in care cade apa (foto 22). Din nou intalnim fosile (foto 23).
20
21
22
23
Studiem cele cateva strate accesibile de la baza peretelui (foto 24). Coboram apoi un mic povarnis si intalnim o nisa (foto 25).
24
25
Ne luptam cu cativa copaci cazuti in albia paraului si ajungem pe malul lui drept geografic. Aspectul de canion este uimitor desi zona de abrupt stancos este doar pe un mal. Imediat pe malul pe care am ajuns intalnim din nou marcajul. Coboram la fel de domol cum am urcat. Am auzit multe triluri de pasari, foarte diferite.
Ajungem din nou la drumul forestier, in dreptul indicatorului care ne-a indrumat spre rezervatie. O data ajunsi acolo continuam urcusul, adica mergem mai departe pe acel drum, departandu-ne de satul Tudora. Mai parcurgem putin pana ajungem la o intersectie. Ne abatem la dreapta. Undeva mai incolo mai intalnim o intersectie si de data asta ne abatem spre stanga, in urcus foarte domol. Ajungem dupa circa 25 minute dupa ce am coborat din rezervatie la capatul drumului forestier.
Aici avem o mica problema. Traseul pe care vrem sa-l facem duce spre un drum forestier aflat in partea cealalta a dealului, respectiv vrem sa ajungem pe Paraul Vorona. Stim ca o data intrati in padure trebuie sa ne abatem spre nord-est, traseul fiind nemarcat. Problema este ca apar foarte multe poteci si drumeaguri, unele mergand in directia buna o vreme apoi schimbandu-si brusc directia. Desi, dupa harti, portiunea dintre locul unde intram in padure si capatul drumului forestier care duce la Vorona este ceva mai mica de 2 km, aceasta zona s-a dovedit a fi cea mai dificila din punct de vedere al orientarii.
Am urcat destul de lejer pana pe creasta dealului care desparte cele doua drumuri forestiere dar o data ajunsi in creasta am urmat un drumeag la care singurul criteriu a fost ca era cel mai lat si umblat. Padurea este inalta si deasa si nu avem repere de orientare. Am parcurs astfel o portiune destul de lunga pe drumeagul amintit pana am ajuns la unul batatorit si pe care am intalnit muncitori forestieri si masini. Acolo am aflat ca am deviat spre dreapta fata de directia initiala, nu mult, dar suficient sa ajungem ceva mai departe de locul propus. Asa ca primim indicatii de orientare si coboram pe drumul la care am ajuns. Intre timp, o furtuna puternica de vara isi face simtita prezenta nu atat prin ploaie ci mai ales prin descarcari electrice. Ajungem totusi la alt drum, in dreapta noastra deschizandu-se largi orizonturi spre satul Oneaga. Parcurgem putin pe creasta unui deal inalt si apoi coboram pana intersectam drumul spre satul Oneaga. De acolo ne abatem spre stanga, in coborare, cale de vreo 2 km si ajungem in vecinatatea manastirii Sihastria Voronei. Aici este o intersectie marcata de doua indicatoare (foto 26). Ne abatem pe drumul spre pestera, respectiv pe drumul pe care ar fi trebuit sa coboram dinspre Tudora, spre dreapta in imagine. Ne strecuram pe langa gardul manastirii (foto 27).
26
27
Cerul este inca plumburiu. Dupa circa 15 minute ajungem la o sageata indicatoare (foto 28) care ne arata ca trebuie sa urcam pe o poteca. Doar in prima parte panta este ceva mai mare apoi se urca mai lejer. Poteca se strecoara printre stejari tineri, cu frunze pline de picaturi de apa (foto 29).
28
29
Foarte putin mai sus apare pe un copac un marcaj cruce albastra (foto 30) din dreptul caruia ne abatem spre dreapta fata de sensul de urcus. Poteca este umblata si bine vizibila. Ajungem in dreptul unui mic abrupt (foto 31), cu multe surplombe mici.
30
31
Imediat observam intrarea in pestera (foto 32). Pestera a fost locuita inca de acum cateva sute de ani, de pustnici iar in timpul celui de-al doilea razboi mondial aici au fost ascunse obiecte de la manastirile Vorona si Sihastria Voronei. Acum pestera este amenajata ca lacas de cult (foto 33). Nu este prea mare, are aspectul unei incaperi de dimensiuni medii.
32
33
Dupa ce privim bine zona coboram exact pe aceeasi poteca pe care am urcat si strabatem drumul forestier in sens invers. O data ajunsi in vecinatatea manastirii Sihastria Voronei ne abatem spre stanga, cale de circa 4 km, spre manastirea Vorona. Din imediata vecinatate a acestei manastiri drumul este asfaltat. In coltul nord-vestic al manastirii se desprinde spre dreapta fata de sensul de parcurs pana aici drumul forestier Teis (foto 34). Ne inscriem pe drumul forestier si in 5 minute ajungem la un canton forestier. Din fata lui urmam drumul spre stanga, circa 200 m, pana ajungem la un falnic stejar (foto 35).
34
35
Este celebrul Stejar al lui Cuza (foto 36). Legenda spune ca aici venea adesea domnitorul Moldovei din acele timpuri, Alexandru Ioan Cuza. Revenim apoi la drumul asfaltat. In foto 37 suntem in fata manastirii Vorona.
36
37
In intersectia care se vede in fundalul imaginii, drumul din dreapta este cel pe care am venit de la Sihastria Voronei si in stanga este drumul forestier Teis pe care ne-am abatut la Stejarul lui Cuza. Din fata manastirii mai avem de parcurs 2 km pana in satul Vorona.