Plânge cerul peste noi,

Peste case, peste codru,

Peste raiul de culori,

Pe condeiul meu de lucru.

Parcă râd izvoarele

Frământând pământul cald,

Culegându-i pietrele

Așternute până-n larg

Vântul fluieră alene

Obosit de-nalții munți,

Scuturând coroane grele

Din cireșii cei mărunți.

În mișcare mlădioasă

Cântă falnic câte-o barză,

Părăsind locul de casă

Urmărind fire de rază.