România și Moldova:
între ,,noi'' și ,,voi''
Teritoriile locuite de români au dansat din totdeauna împreună, o atracție constantă a polilor opuși. Așa cum a fost pus în lumină în “Balta Albă” a lui Vasile Alecsandri, suntem un popor al contrastelor: dorim progres, dar fără să ne schimbăm, ne ducem dorul, dar fără să ne scriem și unii se scaldă în cunoașterea lumii moderne, când alții încă bâjbâie prin întuneric.
Atunci când ne gândim la scindarea popoarele noastre, o întrebare mai înainte de toate răsare în minte: „Moldovă, oare a meritat cineva să lupte, să moară pentru neam?”. În timp ce unii ar spune că nu, majoritatea este profund recunoscătoare eroilor care și-au dat viața pentru o națiune unită, chiar dacă nu a durat multă vreme. “Popoarele noastre” am zis, așa-i? Nu este trist că am ajuns să ne gândim într-un asemenea fel? Suntem semenii voștri, iar voi ai noștri, deci de ce am simțit nevoia de a scrie astfel? Deoarece ne-am cam înstrăinat...
Convenția de armistițiu semnată la data de 12 Septembrie 1944 de Generalul Antonescu
După cum bine știți și voi, acum 77 de ani România Mare fost separată de sora ei – sora noastră – Moldova, eveniment care i-a lăsat pe toți românii de atunci cu inimile îndurerate. Ziua de 12 septembrie a anului 1944 le-a umbrit sufletele, împingându-i spre a intra în marele război cu scopul de a se reîntregi, efort ce a fost zadarnic, din păcate. De atunci nu multe lucruri s-au schimbat: cele două popoare au rămas separate, dar recent au început să se facă eforturi comune spre o bună înțelegere.
Un singur lucru doresc popoarele noastre, totuși. Vrem să retrăim emoția, euforia și bucuria pe care au trăit-o semenii noștri la 1 decembrie 1918 - ziua în care ne-am întregit pentru întâia oară din timpul marelui domnitor, Mihai Viteazul, în 1600. Este ciudat, într-adevăr. Nu eram născuți pe vremea aceea și totuși, doar auzind și gândindu-ne la fericirea strămoșilor noștri, ne bucurăm și noi. Un sentiment necunoscut ca un extaz mut și nemaiîntâlnit, o clipă netrăită și un mare vis străbun. Acestea sunt sentimentele care ne unesc, care ne leagă și care, din vecini, ne fac frați. Așa că mulți îndrăznim să visăm, să sfidăm realitatea și granițele care ne despart. Până la urmă suntem în era comunicării, nu-i așa? Cu adevărat, nimic nu ne desparte, nu limba, nu tradițiile sau portul popular, nu structura etnică. Suntem cu toții oameni înainte de toate, frați chiar, și adevărul este că ne ducem lipsa.
Poze suport
Consecințe ale
armistițiului cu U.R.S.S.
România și Moldova:
între noi și voi
Nu uita să ne urmărești pe instagram! @themagateen
redacție: Maria Mătăsaru
DTP: Bianca Constantin
grafică: Bianca Constantin,
Anastasia Chivu
