Naziștii și

metamfetamina

Nazismul…una dintre ideologiile totalitare extremiste care a îmbolnăvit secolul al XX-lea, alături de fascismul lui Mussolini și leninism (marxismul lui Lenin). Poporul german, îndoctrinat de speach-urile promițătoare ale lui Hitler, a permis ca antisemitismul să ia floare, alături de ideea că ,,poporul german’’, urmaș al rasei ariane, dovedea o superioritate rasială demnă de respect.

Însă astăzi, dezvăluim ,,secretul miraculos” al eficienței armatei germane, care a dominat primii ani ai celui de-al doilea război mondial prin intermediul tacticii Blitzkrieg. Acest termen (Blitzkrieg=războiul fulger) descrie o metodă de război ofensiv ce constă într-o lovitură rapidă și concentrată asupra unui inamic folosind tancuri blindate și suport aerian. Un astfel de atac duce la o victorie rapidă, însă cum de a fost în stare o armată înfrântă în războiul anterior să pună mâna pe aproape toată Europa în mai puțin de un an? Răspunsul este, în aparență simplu, însă timp de 60 de ani a fost complet ignorat de istoricii formali.

Întregul popor a fost supus unei adicții de pervitin, un drog pe bază de metamfetamină. S-a crezut pentru o perioadă foarte îndelungată că va combate oboseala și armata va putea ataca 17 zile cu aceeași intensitate, fără efecte adverse.

Guvernul a elaborat o campanie de marketing la nivel național, astfel că acest drog, cu efect mai îndelungat decât cocaina, avea parte de o publicitate la fel de convingătoare ca cea a brandului Coca-Cola. În posterul acestui articol am adăugat și banner publicitar al pervitinului. O astfel de doză se vindea cu un preț MAI MIC DECÂT CEL AL CAFELEI! Ha! O tactică excelentă a guvernului de a manipula masele să cumpere, pe lângă berea și pâinea de toate zilele, pastile de pervitin. Acest drog devenise o substanță de consum general, ce părea să ajute economia să înflorească prin dexteritatea lucrătorilor, dar și armata, prin inepuizabilitatea energiei soldaților.

Vânzările au atins apogeul atunci când au fost promovate proprietățile de slăbire ale amfetaminei, astfel că femeile aveau un motiv în plus să consume această ,,pastilă minune”.

Pentru a înțelege mai bine efectele pervitinului, trebuie să luăm în considerare ofensiva germană în primii ani de război în Europa. Polonia, prima victimă a naziștilor, a fost invadată la 1 septembrie 1939. La ora 4 dimineața soldați germani au pătruns din vest, către Varșovia, costumați în polonezi. Au trecut neobservați, reușind să asedieze rapid Polonia și să o determine să capituleze la o lună după începerea războiului.

Însă nu toată Polonia revenea Germaniei, partea sa vestică fiind alipită de U.R.S.S., conform pactului Ribbentrop-Molotov (sau Pactul Stalin-Hitler din 1939, despre care vom vorbi mai pe larg în alt articol).

Germania devenise de neoprit, anexând pe rând Belgia, Luxemburg, Olanda și Norvegia. Însă, cea mai importantă cucerire a rămas Franța, din care a cucerit două treimi în doar 11 zile!

Pe de altă parte, Hitler era oripilat de faptul că nu mai era stăpân pe armata sa dependentă de metamfetamină. Aceasta încălcase pactul din 1939 și a invadat partea vestică a Uniunii Sovietice, însă cum pervitinul nu putea să imunizeze oamenii contra frigului și foamei, ofensiva a fost oprită la Leningrad.

În ultimii ani de război, deloc favorabili pentru germani, Hitler însuși a devenit dependent de pervitin. Nu a scăpat de această obsesie până la 30 aprilie 1945 când a realizat că nu va putea opri înaintarea Uniunii Sovietice spre Berlin, așa că s-a sinucis.

Din fericire, Germania a capitulat la scurt timp, pe 7 mai, însă războiul a continuat în Extremul Orient, unde Japonia prezenta o rezistență incredibilă, material inedit pentru un alt articol ceva mai ,,exotic” XD.

Așadar, sper că am demistificat puțin chestiunile care au stat în spatele atrocităților nemților, dar și că v-am purtat cu plăcere printr-o parte a unuia din masacrele mondiale.

Până data viitoare, stați departe de pervitin sau orice moduri neconvenționale de a deveni euforici:)

Poster promoțional pentru răspândirea pervitinului

Germania în 1943

redacție: Bianca Constantin

DTP: Bianca Constantin

grafică: Bianca Constantin