Introducere în
patinajul artistic
SCURTĂ ISTORIE
A durat mai bine de 3000 de ani ca patinajul să ajungă unul dintre cele mai îndrăgite sporturi de la Jocurile Olimpice de iarnă. Se crede că patinajul își are bazele în Scandinavia anului 1000 Î.Hr. Bineînțeles că patinajul atunci nu avea alt scop decât acela de a face mai ușoare deplasările pe timp de iarnă. Oamenii își confecționau singuri patinele folosind materialele disponibile în jurul așezării lor. A fost nevoie de secole ca să se ajungă la patinele și costumele sofisticate pe care le vedem azi la competiții. Un factor important care a contribuit la popularizarea acestui sport a fost descoperirea gheții artificiale. Primul patinoar cu gheață artificială s-a deschis în Londra în anul 1876, urmând ca după aceea și alte țări să preia modelul. Astfel, patinajul care era considerat un sport de sezon, trece la următorul nivel în anul 1908 când este selectat ca probă la Jocurile Olimpice.
Costumele joacă un rol decisiv în competițiile de patinaj artistic și sunt nenumărate reguli scrise și nescrise care privesc garderoba concurenților.
Fetelor le este permis să poarte fuste și bodysuits (cu toate acestea, juriul tinde să depuncteze concurentele care aleg să poarte un bodysuit). De asemenea, costumele trebuie să fie modeste și să se potrivească cu muzica. În timp ce patinatorii execută mișcări complexe și periculoase, trebuie să fie atenți și la garderobă: dacă costumul atinge gheța, sau dacă fusta se ridică prea mult, juriul va penaliza conform regulamentului.
Având în vedere toate aceste restricții, pentru a nu fi penalizați din cauza costumului, patinatorii aleg în general să lucreze cu designeri specializați în domeniu. Adesea un costum poate ajunge la prețul de 4000 de euro.
Pe cât de impresionante sunt performanțele și costumele, pe atât de impresionante sunt și viețile patinatorilor. Fiecare are o poveste diferită și interesanta de urmărit. Un film pe care vi-l recomandam pentru a înțelege mai bine viața ”din spatele cortinei” este: ”I, Tonya”. Plotul urmărește viața uneia dintre cele mai controversate patinatoare din istorie, Tonya Harding.
ELEGANȚĂ, AMBIȚIE ȘI PRECIZIE
De-a lungul anilor au fost nenumărate discuții care aveau la baza tema ”Patinajul: sport sau artă”. Ceea ce mă face să mă uit la competițiile de patinaj artistic este faptul că știu că, în spate, patinatorii au nenumărate ore de antrenament dificil și totuși, în momentul în care urcă pe gheață pentru a performa, pare că este cel mai firesc lucru posibil. Eleganța și ușurința cu care executa mișcările face totul așa de plăcut de privit și într-adevăr, poți spune la prima vedere că patinajul este o artă. Însă dacă ne gândim la nenumăratele ore petrecute la antrenamentele care sunt departe de a fi ușoare, patinajul este un sport. Cel mai frumos lucru când vine vorba de patinaj artistic este exact combinația dintre sport și arta.
VIAȚA PE PATINE
La jocurile olimpice există 4 probe de patinaj artistic: proba individuală (masculin și feminin), proba de perechi (preferata mea) și proba de dans. Indiferent de proba aleasă, pentru a ajunge la performanță, este nevoie de multă disciplină. Pentru a se adapta cat mai repede acestui stil de viață, majoritatea patinatorilor încep pregătirea de la vârsta de 3 ani. Aceștia se antrenează 2-3 ore ”pe uscat” (fără aceste antrenamente patinatorii nu ar reuși să performeze pe gheață). Antrenamentele pe uscat presupun: atletism, gimnastică, balet și învățarea coregrafiilor. Abia după aceea, patinatorilor le este permis să urce pe gheață, unde urmează să se antreneze pentru încă 3 ore.(am obosit numai gandindu-ma la acest antrenament).
Patinajul artistic în România
Patinajul artistic a luat naștere și aici, pe meleagurile noastre, pe la jumătatea secolului al 19-lea. La început era practicat doar pe lacurile înghețate, într-o formă neoficială ce nu se putea compara cu cele din restul Europei. Din fericire, evoluase și se perfecționase, organizându-se în 1910 și spectacole anunțate în marile ziare românești. Durase doar doisprezece ani ca „Federația Societăților Sportive din România” să înfințeze și o comisie de patinaj care juca rolul unei federații naționale. Câțiva ani mai târziu România deja avea campionate peste tot în țară.
Așa cum știm, românii au fost întotdeauna fruntași în ale sportului. Patinajul artistic nu a făcut nicio excepție de la regulă. În 1930 am avut câștigători ai compionatului național (Adalbert Horosz din Cluj, Maria Pop din Brașov și perechea Manouschek – Beke din Cluj), iar în 1939 am luat locuri bune în Campionatul European de la Zakopane (Gubert Heurchert – locul 8, Moldovan Fieraru – locul 9) și în cel de la Budapesta (Maxim Bindea a ocupat locul 10). O multitudine de sportivi pe gheață ne-au făcut numele cunoscut pe întregul continent în decursul mai multor ani.
Cu toate acestea, cel mai important moment al sportului pe gheață în România, a fost în anul 1984 când s-a inaugurat “Centrul olimpic pentru juniori”. De atunci patinajul artistic devenise fără dubiu un sport important pentru țara noastră.
În concluzie, patinajul artistic este un sport dificil care necesită multe. Din păcate, nu se clasifică printre cele mai populare sporturi, fotbalul luând primul loc. Sperăm că prin prisma acestui articol să îi oferim atenția cuvenită. Până atunci, țineți-vă capul pe umeri și inima alături de artiști de pe gheață!
Nu uita să ne urmărești pe instagram! @the.magateen
redacție: Maria Alexandru,
Andreea Seba
DTP: Ioana Butaru
grafică: Andreea Seba
