În plus față de suprasaturarea în vapori de apă, o altă condiție pentru formarea norilor mai este prezența nucleelor de condensare, care pot fi particule foarte fine de sare, cenușă, fum, polen, praf etc, care vor fi îmbrăcate într-un strat subțire de apă sau gheață, prin condensare sau sublimare, formând picăturile și cristalele.

Norii nu sunt sisteme statice, ci în cadrul lor au loc tot timpul evaporări, condensări, căderi gravitaționale de picături, reevaporarea acestora la baza norilor, ciocniri de picături, înghețarea picăturilor, topirea cristalelor, mișcări multidirecționale etc. Doar o parte din nori dau precipitații și alte fenomene asociate care ajung pe pământ (ploi, ninsori, lapoviță, grindină, măzăriche, burniță, oraje).

Și totuși, ce este atât de special la nori și chiar la cerul pe care permanent îl vedem acoperit de mantia norilor pufoși, albi ca spuma laptelui? Știți inscripția pe care o vedem adesea pe zidurile clădirilor “Privește cerul!”? Chiar dacă trăim cu toții între clădiri care parcă zgârie puritatea norilor, privitul și imortalizarea a devenit pentru mine un hobby în toată regula și un pretext de colecție, poate chiar și un colac de salvare, un refugiu din viața cotidiană. Și totuși, ca să parafrazez o întrebare pe care o aud frecvent, la ce servește “vânătoarea” asta de ceruri?

Când îndrăgești ceva foarte tare, reușești să vezi lucrurile care altora le scapă, nu-i așa? Nu pentru că nu ar fi capabili și ei să le vadă, doar nu au răbdarea și nici stăruința și e perfect în regulă să fie așa. Nici eu nu am răbdare sau elan pentru multe alte lucruri ... . Când privesc niște nori văd în ei forme, personaje, lupte. Voi ați văzut nori care să aibă aceeași formă? Cu siguranță nu, deoarece fiecare nor este diferit, unic și Uneori îmi vine să râd: copilul din mine nu m-a părăsit niciodată ... încă trăiește și se bucură de fiecare dată când mă aflu în mașină și văd cum se creează o întrecere între mine și pufoșii norișori albi care aleargă împins de vânt pe cerul bleu.

De fiecare dată mă gândesc că umbra norilor este la fel de trecătoare ca norii înşişi. Aceștia pot reprezenta o graniță a purității. Dar dacă dincolo de nori e ceva mai mult? Dacă norii reprezintă o ușă pe care niciun om nu a fost capabil să o deschidă? O nouă lume?