Cele șase soții ale lui
Henric al VIII-lea
O femeie divorțată, una decapitată, una moartă, din nou una divorțată, încă o dată una decapitată și, în sfârșit, o supraviețuitoare... Acestea au fost sorțile de care au avut parte cele șase consoarte ale celui de-al doilea monarh al Casei Tudor, Henric al VIII-lea, succesorul tatălui său, Henric al VII-lea. Însă, deși nici măcar una dintre acestea nu a avut un sfârșit de poveste după ce s-a căsătorit cu un rege, noi sperăm că putem să vă spunem detalii despre viața fiecăreia, pe care, din păcate, istoria le omite.
Catherine de Aragon
Născută la data de 16 decembrie 1485, aceasta a fost fiica regelui Ferdinand de Aragon și a reginei Isabella de Castilia, care i-au aranjat căsătoria cu fiul lui Henric al VII-lea încă de la vârsta de 3 ani (practică aparent destul de normală în Evul Mediu). Ceea ce era cu adevărat și mai ciudat este faptul că era vorba de celălalt fiu al primului monarh din Casa Tudor, și anume Arthur, care avea la rândul său numai 2 ani...hei, măcar aveau vârste apropiate. Nunta celor doi a avut loc la data de 14 noiembrie 1501, la Catedrala Sfântul Paul. Din păcate însă, cei doi sunt loviți la scurtă vreme de o boală puternică, ce reușește să-i aducă sfârșitul lui Arthur la data de 2 aprilie 1502.
Deoarece Henric al VII-lea nu voia să returneze zestrea adusă de Catherine, el a plănuit să continue reuniunea dintre cele două familii regale prin intermediul celuilalt fiu al său, Henric al VIII-lea, duce de York, care la momentul acela era prea tânăr pentru a se căsători, fiind cu 5 ani mai tânăr decât Catherine. Căsătoria lor trebuia să fie amânată până când acesta urma să aibă o vârstă potrivită, însă moartea mamei lui Catherine din anul 1505 schimbă statutul relației dintre cele două țări. Astfel, din anul 1505 până în 1509, viitoarea regină este ținută împotriva voinței sale la Durham House, în Londra.
După moartea tatălui său, Henric al VIII-lea se căsătorește cu Catherine. De ce? - Catherine era considerată a fi foarte frumoasă și îi picase cu tronc viitorului rege. De-a lungul mariajului lor, ce a durat 23 de ani (din 1509 până în 1532), cuplul a avut 6 copii, dintre care doar unul a supraviețuit, mai bine spus una - o fată pe nume Mary, viitoare regină a Angliei și a Irlandei. Ah, da, era poreclită de oponenții săi protestanți și... Mary cea sângeroasă. Da, chiar cea despre care auzeai povești de groază când aveai 10 ani. Dar domnia ei începe abia în anul 1553, deci hai să ne întoarcem la mama ei.
Din moment ce nu a putut să-i aducă vreun moștenitor masculin regelui și pentru că acestuia începuse să-i placă de una dintre domnișoarele din suita reginei, și anume Anne Boleyn, Henric dorește să se însoare cu acest nou personaj promițător. După mult așteptat, acesta reușește să se despartă de Catherine, care e exilată de la Curte la castelul Kimbolton, unde moare pe 7 ianuarie 1536.
Anne Boleyn
Fiică a lui Thomas Boleyn și a lui Elizabeth Howard, aceasta și-a petrecut copilăria în Europa, fiind doamnă de onoare a Mariei Tudor (sora lui Henric al VIII-lea), iar apoi a reginei Claude a Franței, în slujba căreia a stat pentru șapte ani, învățând în acest timp limba franceză, dar și eticheta specifică.
În anul 1522 vine în Anglia pentru a se căsători cu vărul ei, James Butler – Da, din nou, puțin ciudat. Sora sa mai mare însă, Mary Boleyn, este chemată în anul 1519 în Anglia din cauza relației sale cu regele Franței. După căsătoria ei din anul 1520 cu William Carey, aceasta devine amanta regelui Angliei. Între timp, Anne își face debutul jucând rolul ”Perseverenței” pe 4 martie 1522. În 1525, Henric al VIII-lea se îndrăgostește de tânără, însă aceasta îl refuză, dorindu-și să fie mai mult decât o simplă amantă – o regină. Astfel ea îi trezește interesul regelui, care începe să încerce să găsească o metodă de a se căsători cu ea.
După o vreme îndelungată, el își dă seama că Papa Clement al VII-lea nu îi va accepta niciodată propunerea, așa că ia o decizie extrem de importantă -Anglia se rupe de biserica romano-catolică. Anne Boleyn se mărită cu Henric al VIII-lea pe 25 ianuarie 1533, la câteva zile de la despărțirea de Catherine de Aragon. Anne o naște prematur pe Elizabeth (viitoarea Elizabeta I) la 7 septembrie 1533. Ea continuă să încerce să-i nască un urmaș masculin regelui, dar după pierderea sarcinii din 1536, el declară că aceasta l-a sedus pentru a se căsători.
Povestea se repetă și în luna martie a aceluiași an, lui Henric începe să-i placă de Jane Seymour. Pe 2 mai, el o acuză pe Anne de înaltă trădare, spunând că aceasta ar fi avut legături amoroase cu alți bărbați – în timp ce el avea legături amoroase cu alte femei. Anne a fost executată pe 19 mai 1536.
Jane Seymour
Jane Seymour a fost fiica lui Sir John Seymour și a lui Margery Wentworth. Aceasta i-a devenit domnișoară de onoare reginei Catherine în anul 1532 și și-a continuat serviciul pentru Anne. În 1536, ea îi trezește interesul regelui.
Cei doi se logodesc la o zi după executarea lui Anne și nunta lor are loc la zece zile după, la 30 mai 1536. În luna octombrie a anului 1937, ea naște un băiat pe nume Edward, viitorul Edward al IV-lea. Din păcate însă, Jane moare la 12 zile după nașterea acestuia, din cauza febrei puerperale. Ea este înmormântată la Castelul Windsor, unde după zece ani își va avea și Henric locul de veci.
Anne de Cleves
Anne de Cleves s-a născut în Düsseldorf în anul 1515, fiind fiica lui John al III-lea, Duce de Cleves, și a Mariei de Jülich-Berg, petrecându-și copilăria în Schloss Burg, la marginea lui Solingen. În 1527, când avea doar 11 ani, ea i-a fost promisă lui Francis, moștenitorul lui Antoine, Duce de Lorraine, care avea la rândul său 9 ani, dar deoarece a fost considerată a fi neoficială, aceasta a fost anulată în 1535.
Căutându-și o nouă soție, Henric al VIII-lea l-a însărcinat pe artistul Hals Holbein cel Tânăr să le realizeze portretul atât lui Anne, cât și surorii sale mai mici, Amalia. Văzând-i portretul fetei mai mari, el decide să se însoare cu aceasta în 1539. Acesta este însă dezamăgit când o vede, susținând că este urâtă ”ca o iapă”.
În ciuda voinței sale, el se căsătorește cu Anne pe 6 ianuarie 1540. Văzând totuși că nu este dorită, aceasta este de acord cu propunerea lui Henric de a divorța din luna iulie a aceluiași an.
Catherine Howard
Catherine Howard s-a născut în cea mai renumită familie nobilă a Angliei în anul 1521, ca fiică a Lordului Edmund Howard și a lui Joyce Culpeper.
După divorțul de Anne de Cleves, Henric al VIII-lea, în vârstă de 49 de ani, își căuta o nouă consoartă. Fiind atras de puritatea fetei de 15 sau 16 ani la vremea respectivă – acesta o descria ca pe ”un trandafir fără ghimpi”- el îi cere mâna în anul 1540. Căsătoria lor nu durează însă mult, aceasta fiind pedepsită fără milă pentru că a fost găsită vinovată de adulter cu Thomas Culpeper.
Acesta este executat, la fel ca un alt fost iubit al fetei, Francis Dereham, în 1541, în timp ce aceasta săvârșește în anul 1542 aceeași pedeapsă de care a avut parte și Anne Boleyn, care era în mod ironic și verișoara ei.
Catherine Parr
Catherine Parr s-a născut în anul 1512 ca fiică a Sirelui Thomas Parr și a lui Maud Green. Inițial, aceasta a fost căsătorită cu Sir Edward Borough, iar ulterior, după moartea acestuia, cu Sir John Neville, Lord de Latimer, care, la rândul său a murit în 1543.
Catherine Parr se îndrăgostește în curând de Thomas Seymour, fratele lui Jane Seymour – toți oamenii înstăriți de pe atunci par a fi fost cumva rude foarte apropiate. Cu toate acestea, ea era nevoită să-i răspundă atenției primite de la regele Angliei. La numai un an de la execuția lui Catherine Howard, pe 12 iulie 1543, Henric al VIII-lea se însoară cu Catherine Parr.
Aceasta este o mamă vitregă bună pentru copiii regelui, însă nici măcar acest lucru nu o scapă de ordinul lui Henric de a fi arestată din motive de divergență religioasă. Însă din cauza firii schimbătoare a regelui, acesta își schimbă decizia după ce o aude pe soția sa plângând în camera în care s-a încuiat.
Din fericire însă pentru Catherine, după moartea lui Henric de pe 27 ianuarie 1547, aceasta este liberă să se mărite cu Thomas Seymour în același an. Cu toate acestea, din cauza unor complicații survenite după o naștere, Catherine Parr moare și ea.
Astfel, putem spune că fiecare dintre aceste femei a avut o viață îngrozitor de complicată, ele fiind mereu forțate să-i facă pe plac unui rege, care era gata în orice secundă să le înlocuiască.
Sperăm că după ce ați citit acest articol, înțelegeți mai bine cum se desfășurau lucrurile în Evul Mediu, dar și cum era privită femeia. Vă invităm cu drag să fiți cu ochii în patru la următoarele articole, ce se anunță cel puțin la fel de captivante!
Nu uita să ne urmărești pe instagram! @the.magateen
redacție: Szabo Eva Maria
grafică: Ioana Butaru
DTP: Ioana Butaru
