După anunțul sezonului 2 din reality show-ul Too hot to handle, sunt sigură că acesta va reapărea în trending, după ce primul sezon a avut un real succes, explodând peste noapte. Reality show-ul se vrea a fi o încurajare a conexiunilor reale între parteneri (obișnuiți, în viața lor de zi cu zi, doar cu relații de ordin fizic, fără sentimente), însă acest ideal este spart rapid după ce ajungi să vizionezi efectiv reality show-ul, dându-se de gol ca fiind o serie superficială și prea puțin esențializată, cu mici scăpări de profunzime din când în când.

Premisa este foarte simplă, pe aceeași insulă aduci persoane atrăgătoare, player-i, care perpetuează hookup culture-ul, spunându-le că nu au voie să facă nimic ce se încadrează în comportamentele lor zilnice, și să le mai oferi și un premiu uriaș de 100.000$. Cu toate că ideea seriei pare ceva mai plină de însemnătate, e doar o modalitate mușamalizată de a capitaliza sexualitatea, deoarece, o știm cu toții, aceasta vinde cel mai bine. Astfel că, ni se prezintă un grup de oameni care se încadrează în standardele convenționale de frumusețe și care portretizează comportamentele specifice ale unor tipuri de personalități destul de fade și simple.

Nu putem nega că găsim un mix de naționalități, având concurenți din Statele Unite, Marea Britanie și Canada, însă, la o a doua verificare, pare prea puțin, excluzând totalmente să prezinte o diversitate în adevăratul sens al cuvântului. Diversitate nu găsim nici în aspectul concurenților, căci fiecare dintre ei reprezintă, în fond, o tipologie specifică de om, care se încadrează în tiparul convențional și de bază de frumusețe. Nu ni se prezintă persoane diferite, persoane care nu intră în standardul propus de societate, apărând doar femei rupte din tiparele 90-60-90 și bărbați cu mușchi. Probabil singura parte care a penetrat zidurile superficialității a fost aceea în care concurenții au participat la workshop-uri, unde au încercat, realmente, să se cunoască mai bine pe sine, să-i înțeleagă și accepte mai mult pe cei din jur, să rupă blocajul care-i ținea din a se atașa de alte persoane și același blocaj care-i ținea din a se iubi, cu adevărat, pe sine.

Întrebarea cu care mă lasă acest reality show, totuși, este următoarea: reprezintă gruparea scopurilor și a mijloacelor un sistem superficial sau profund? Prezentând ambele părți, am rămas cumva contrariată între acestea. Să treacă, într-adevăr, o emisiune de tip reality show mai departe de portretizarea superficială, scandalizată, a psihicului și comportamentului uman sau să fie doar o altă variantă de Love Island?

Nu uita să ne urmărești pe instagram! @the.magateen

redacție: Maria Angele

DTP: Andreea Seba

grafică: Bianca Constantin,

Anastasia Chivu