Paramahamsa Yogananda

YOGANANDA, MAESTRUL ETERN

Această pagină nu este menită nici unui cult al personalităţii, nici unei propagande pentru yoga (care poate fi periculoasă pentru cei cu afecţiuni psihice!). Vrem să arătăm că un mistic modern poate fi, în acelaşi timp, un om energic, de acţiune. Yogananda a reuşit să adune în jurul său mii de oameni şi să construiască câteva ashram-uri (locuri de retragere pentru practica spirituală intensivă). Iubirea de Dumnezeu ne poate însoţi chiar şi în cele mai încordate acţiuni materiale. Yogananda ne-a arătat că a fi "mistic" este cel mai nobil atribut al oamenilor zilelor noastre. Din păcate, ei sunt atraşi, pe căi viclene, mult mai mult către plăcerile simţurilor, distracţiile grosiere şi iluzia fericirii promise, dar neonorate de Zeul-ban. Merită să trăieşti pentru ceva mai înalt!

Kriya-yoga este constituită dintr-o sumă de tehnici psiho-fiziologice comune cu alte ramuri de yoga - dintre cele mai eficiente ale acestei vaste ştiinţe. Filosofia desprinsă din practicarea ei este comună cu non-dualismul vedantic, dar şi cu creştinismul. Căutarea lui Dumnezeu este o preocupare serioasă şi condusă cu rigoare ştiinţifică.

Yogananda a fost primul Guru indian stabilit definitiv în Occident, cu o lungă şi intensă activitate. I-au urmat mulţi alţii, dar nu toţi cu statura sa spirituală. A rămas un model incontestabil de mentor, emanând forţă şi iubire divină. Toate minunile, vizibile şi invizibile, făcute pentru a-şi ajuta discipolii, încă le mai poate face, prin voia Divinului. El continuă, venind din lumea îngerilor, să-i ajute pe căutătorii intuitivi şi sinceri ai lui Dumnezeu ca să se desăvârşească. Are nevoie doar de încredere şi fidelitate faţă de Supremul Creator... (Modul prin care el - şi alte spirite înalte - îi ajută s-ar putea numi "Sfântul Duh" pentru creştini sau "Forţa Descendentă" pentru discipolii lui Sri Aurobindo.)

O condiţie a succesului spiritual este deplina sinceritate lăuntrică a celui care vrea să evolueze. Apoi, acesta trebuie să scape de balastul gândurilor egoiste şi superficiale. Iată ce scrie un discipol al lui Yogananda:

«Samadhi nu e o "excursie de duminică", nu e o distracţie la care te duci doar de amuzament! El îţi produce în conştiinţă o revoluţie absolută. Samadhi este total diferit de tot ce îşi poate imagina eul. Dr.Lewis mi-a spus odată:

- Îl tot rugam pe Maestru să-mi dea un samadhi. Într-o zi, l-am înghesuit într-un colţ, ca să zic aşa, şi am insistat să-mi dea samadhi «chiar în clipa asta». Maestrul m-a privit pătrunzător şi m-a întrebat aproape fioros: "Eşti pregătit pentru el, dacă ţi-l dau «chiar în clipa asta»?". Am ezitat. M-am uitat în pământ. "Nu, domnule", a trebuit să mărturisesc. "Cred că nu sunt încă pregătit".»

(extras din "Conversaţii cu Yogananda", #98)

Răzvan Petre, 22 iulie 2008

Paramahamsa Yogananda (1893-1952)

- Avatar, yoghin, mistic -

"Celor ce mă cred aproape, le voi fi aproape"

Maestrul îşi continuă munca şi acum. Cei care rezonează cu spiritul său nemuritor, îl vor avea lângă ei, pentru a-i sprijini pe urcuşul dificil spre evoluţia spirituală...

BIOGRAFIE

Paramahamsa Yogananda (5 ianuarie 1893 - 7 martie 1952), a fost un yoghin şi guru indian care a iniţiat mulţi occidentali în învăţăturile despre mediaţie şi yoga.

Tinereţea

Yogananda s-a născut în Gorakhpur, Uttar Pradesh, India, într-o familie de credincioşi bengalezi. Încă din copilărie, conştiinţa şi experienţa sa spirituală erau extraodinare. În tinereţe el a mers la mulţi înţelepţi şi sfinţi indieni, sperând că va găsi un învăţător iluminat care să-l ghideze în căutarea sa spirituală. La vârsta de 17 ani, l-a descoperit pe gurul său Swami Sri Yukteswar Giri, despre care a simţit că îl cunoaşte pe Dumnezeu cu adevărat.

Yogananda a absolvit colegiul de studii religioase din Serampore, petrecând mult timp în ashramul lui Yukteswar din acelaşi oraş. În 1915 a intrat în ordinul monastic, devenind Swami Yogananda Giri. În 1917, a fondat o şcoală pentru băieţi în Bengalul de Vest, care combina tehnicile educaţionale moderne cu antrenamentul yoga şi idealurile spirituale. Peste un an, şcoala s-a mutat la Ranchi. Aceasta va deveni, peste un timp, Societatea Yogoda Satsanga, ramura din India a organizaţiei americane a lui Yogananda.

Stabilirea în America

În 1920 a plecat în S.U.A., ca delegat la un congres religios internaţional, ţinut la Boston. În acelaşi an, a fondat Frăţia Realizării de Sine (Self-Realization Fellowship), pentru a propaga în întreaga lume învăţăturile antice indiene despre practica şi filosofia Yoga şi tradiţia meditativă. În anii următori, a ţinut conferinţe şi seminarii pe Coasta de Est, iar în 1924 a pornit un turneu de conferinţe continental, la care au asitat mii de oameni. În anul următor, s-a stabilit în Los Angeles, California, care a devenit inima spirituală şi administrativă a asociaţiei sale în continuă creştere. Yogananda a fost primul guru indian de yoga care s-a stabilit definitiv în America, trăind aici din 1920 până în 1952.

Vizita în India

În 1935, s-a întors în India pentru a-l vizita pe Sri Yukteswar şi pentru a înfiinţa Yogoda Satsanga. În timpul acesta, s-a întâlnit cu Mahatma Gandhi, cu Anandamoyi Ma şi alte personalităţi spirituale ale Indiei. Acum primeşte de la gurul său titlul monastic de Paramhansa (scris mai târziu Paramahamsa), care în traducere înseamnă "lebăda supremă", un titlu ce indică cea mai înaltă realizare spirituală. În 1936, pe când Yogananda se afla la Calcutta, Yukteswar moare în Puri. După întoarcerea în America, a continuat să conferenţieze, să scrie şi să înfiinţeze centre spirituale în California de Sud.

Moartea

Yogananda ar fi spus într-o conferinţă: "Cel mai uşor mod de a muri este prin atac de inimă. Aşa doresc să mor." Pe 7 martie 1952, participa la un dineu în onoarea Ambsadorului Indian în SUA la un hotel din Los Angeles. La final, Yogananda a vorbit despre India şi America, despre contribuţiile ambelor ţări la pacea mondială, progres şi colaborarea lor viitoare, exprimându-şi speranţele într-o "lume unită" care să combine cele mai bune calităţi ale "Americii eficiente" şi ale "Indiei spirituale". La sfârşitul discursului, Yogananda a citit din poemul său "India mea", care se termina cu fraza "Acolo unde Gangele, pădurile, peşterile Himalayei şi omul îl visează pe Dumnezeu – acolo eu sunt sfinţit; corpul meu a atins acel covor de iarbă"... Suspinând ultimul cuvânt, căzu pe podea, secerat de un atac de cord.

Învăţătura

Yogananda îşi învăţa discipolii despre nevoia de experimentare directă a adevărului, în opoziţie cu credinţa oarbă. Spunea că "Adevărata bază a religiei nu este credinţa, ci experienţa intuitivă. Intuiţia este puterea sufletului de a-l cunoaşte pe Dumnezeu. Ca să înţelegi cu ce se ocupă religia, trebuie să-l cunoşti pe Dumnezeu." Conform învăţăturilor tradiţionale hinduse, el spunea că întregul univers este filmul cosmic al lui Dumnezeu şi că indivizii sunt doar nişte actori în piesa divină, care schimbă rolurile prin reîncarnări. El ne învăţa că adânca suferinţă umană este înrădăcinată în identificarea noastră prea puternică cu rolul actual, în loc să ne punem în locul regizorului filmului - Dumnezeu. El a predat Kriya-yoga şi alte practici meditative pentru a-i ajuta pe oameni sa dobândească această înţelegere, pe care el a numit-o realizare de sine. "Realizarea de sine este cunoaşterea - prin toate părţile corpului, minţii şi sufletului - că acum deja te afli în Împărăţia lui Dumnezeu; că nu trebuie să te rogi ca Ea să vină la tine; că Atotcunoaşterea lui Dumnezeu este şi a ta; şi că tot ce trebuie să faci este să-ţi îmbunătăţeşti această cunoaştere divină."

(Sursa: Wikipedia.org, selecţie şi traducere R.P.)

AUTOBIOGRAFIA UNUI YOGHIN

download format .html

download format .pdf

Despre "Autobiografia unui yoghin"

O carte plină de Înţelepciune, Miracole şi Iubire de Dumnezeu... O carte iluminatorie... O pledoarie pentru valorizarea calităţilor spirituale cum sunt: intuiţia, aspiraţia mistică spre desăvârşire, discernământul, realismul, invocarea puterii şi voinţei divine, autocontrolul, moralitatea, compasiunea, ascultarea înţelepţilor, respectul simbolurilor sacre, lipsa fricii de moarte, extragerea tâlcului din întâmplările semnificative, sentimentul apartenenţei la umanitate, simţul umorului, smerenia, încrederea în viaţă, libertatea, abilităţile paranormale...

Nu este o poveste de ficţiune, ci adevăr 100%. A fost scrisă pentru a trezi conştiinţele cititorilor, nu spre lauda autorului. Elogiile sunt adresate maeştrilor care apar în biografie, pentru că, într-adevăr, le merită. Merită respectul nostru, iar prin venerare dobândim şi noi acces la o mică parte din lumina lor. Dincolo de aspectele strict etnice, geografice si istorice, cartea este de o actualitate perenă. Găsim în ea răspunsuri la întrebări profunde şi sugestii de a face faţă provocărilor vieţii. Uneori, în câteva propoziţii se ascund profunzimi de milenii. Să nu le pierdem din vedere, împinşi de ritmul prea rapid al lecturii. Să nu căutăm doar miraculosul în povestire, ci perlele de înţelepciune, căci cu ele vom rămâne.

INDICAŢII DE LECTURĂ

Vă recomandăm să nu citiţi mai mult de unul-două capitole pe zi şi, în final, să meditaţi câteva minute asupra pildelor prezentate de celebrul autor. În acest fel, veţi prelungi perioada plăcută în care vă veţi adăpa la izvorul miraculos al cunoaşterii spirituale, savurând treptat giuvaierurile de înţelepciune. O lectură prea grăbită, doar din simplă curiozitate, s-ar putea să nu vă aducă pe termen lung acelaşi beneficiu spiritual precum o lectură răbdătoare şi fără întreruperi. Aceasta poate fi considerată chiar o formă de disciplină spirituală incipientă. Informaţiile acumulate în carte sunt abundente şi uneori incredibile, aşa încât este nevoie de mai mult timp pentru a putea fi asimilate corect şi complet. Desigur că recitirea unor pasaje sau capitole va fi, de asemenea, un câştig.

NOTĂ: Babaji este un spirit "aproape încarnat", nu un om în carne şi oase. Printre spiritele înalte ale Shambalei, specializarea sa sunt apariţiile materiale sub formă umană completă. Prin acest mijloc inedit, el reuşeşte o implicare puternică în destinul anumitor persoane bine alese, cele care au o predestinare spirituală. Marele spirit poate realiza această performanţă pentru că îşi păstrează în perispirit o mare cantitate de energie eterică, necesară materializărilor din atomi eterici. Majoritatea spiritelor evoluate preferă să elimine cât mai mult din materia mai grosieră ce constituie perispiritul lor, pentru a se putea apropia cât mai mult şi permanent de Energia Supremă Pură a lui Dumnezeu Tatăl. Babaji însă îşi sacrifică propria dorinţă firească de purificare energetică, pe altarul binelui omenirii. Fără a fi încarnat în sensul propriu pe Pământ, el este totuşi un boddhisattva, un spirit care îşi amână intrarea în Nirvana, pentru a ajuta aspiranţii aspirituali sinceri de pe Pământ să scape din roata reîncarnărilor şi a se apropia de Dumnezeu.

În "Autobiografia unui yoghin" Yogananda ne relatează apariţia în formă fizică materială a lui Sri Yukteshwar, după moartea sa (cap.43), precum apariţiile lui Babaji. Scopul ei a fost unul similar: amplificarea aspiraţiei spirituale şi a puterii de a rezista încercărilor vieţii în inima şi mintea yoghinilor devotaţi cauzei spirituale, precum şi pentru direcţionarea clară a preocupărilor lor.

Materializarea spiritului Babaji şi a suitei sale de discipoli, deşi temporară, ne-a demonstrat omnipotenţa şi omniscienţa spiritelor înalte din Shambala (lăcaşul spiritelor foarte evoluate, apropiate Domnului Dumnezeu). Ele sunt adevăraţi maeştri perfecţi, nelimitaţi de imperfecţiunile fiinţelor din carne şi oase de pe această planetă încă tânără. Este de înţeles veneraţia profundă simţită de Lahiri Mahasaya şi Sri Yukteswar în faţa corpului dens, dar ireal de luminos, al marelui yoghin Babaji, de o puritate inegalabilă.

Răzvan Petre, 10 iulie 2009