Pentru emisia sunetului „C” curentul de aer expirat trece prin dosul încovoiat al limbii şi cerul gurii. La acest sunet, buzele şi dinţii se deschid cât o cere vocala care urmează după „C”. Vârful limbii atinge palatul. Învăţarea acestui sunet se poate face pornind de la sunetul „T”, prin împingerea limbii spre cerul gurii, în timpul pronunţiei acestuia.

La fel ca la emisia lui „C”, în cazul sunetului „G” curentul de aer expirat trece prin dosul încovoiat al limbii şi cerul gurii. Diferenţa este dată de vibrarea coardelor vocale.