PSIHICMED
BINE ATI VENIT!
Daca planuiesti sa fii orice, mai putin decat ce esti capabil sa fii, probabil vei fi nefericit tot restul vietii tale. - Abraham Maslow
DEPRESIE
Depresia, a devenit cea mai frecventa suferinta mintala la nivel mondial.
Depresia se caracterizeaza printr-un sentiment persistent de tristete, pesimism, lipsa interesului pentru orice activitate, chiar si pentru activitatile care inainte provocau placere, ajungandu-se chiar la pierderea interesului de a trai, cresterea intensitatii depresiei poate aduce persoana intr-o stare de letargie totala si apatie.
Organizatia Mondiala a Sanatatii a ajuns la concluzia, in urma numeroaselor studii facute, ca depresia afecteaza circa 121 de milioane de persoane de pe intregul mapamond. Organizatia estimeaza ca anual, 3 - 15 % din populatia generala prezinta un episod depresiv, dintre care 0,4 - 5 % sunt episoade depresive severe. In urma studiilor facute pe teritoriul Europei, s-a ajuns la concluzia ca din 1000 de adulti, 58 prezinta tulburare depresiva majora (adica 33,4 milioane de persoane). Toate aceste cifre ingrijoratoare au facut ca depresia sa devina in acest moment una dintre cele mai studiate afectiuni psihice.
Exista persoane care au predispozitie pentru dezvoltarea tulburarii depresive, astfel incat persoanele cele mai predispuse la dezvoltarea depresiei sunt persoanele care au antecedente de tulburari afective sau un istoric de afectiuni psihice in familie, de consum de alcool sau substante psihoactive.
In urma studiilor s-a constatat ca aproximativ un sfert din adultii tineri prezinta un episod depresiv major pana la varsta de 24 de ani, acest grup populational fiind mai expus decat oricare altul riscului de declansare a depresiei. Depresia instalata in aceasta perioada critica a vietii poate avea consecinte nefaste de mare amploare pe termen scurt - cuprinzand aici deteriorarea relatiilor interpersonale, functionarea deficitara socioprofesionale si riscul de adictie sau consum de substante psihoactive dar si pe termen lung afectand intreaga dezvoltare neuropsihica.
Simptomele clasice de depresie
schimbarea brusca a obiceiurilor alimentare cu pierderea completa a apetitului sau, mult mai des, pofta de mancare exagerata si nevoie de dulciuri
lipsa de energie, oboseala marcata
scaderea puterii de concentrare, indecizie
anxietate, sentiment insurmontabil de tristete
absenta totala a capacitatii de a se bucura
pierderea increderii in propria persoana, scaderea autostimei, sentiment de culpabilitate
pesimism, ganduri morbide sau suicidare
apatie, letargie, nevoie de izolare si de singuratate
scaderea interesului sexual.
Pentru a se putea pune diagnosticul de depresie, o persoana trebuie sa prezinte o parte din aceste simptome, in fiecare zi , pe o perioada mai lunga de doua saptamani.
In urma studiilor facute, cercetatorii estimeaza ca 1 persoana din 5 a suferit macar un episod de depresie pe parcursul vietii, iar riscul creste de 4 ori in cazul varstnicilor (dupa varsta de 65 de ani).
Depresia, in cazul persoanelor care au depasit varsta de 65 de ani, se manifesta diferit fata de semnele clasice de boala. Semnele si simptomele predominante in cadrul acestei categosrii de varsta sunt urmatoarele: agitatie, anxietate, iritabilitate, dureri si elemente de dementa.
ANXIETATE
Anxietatea, reprezinta emotia care se caracterizează printr-o stare neplăcută de tulburare interioară, aceasta stare este deseori insotita si de un comportament nervos, precum si de tulburari somatice(dureri; probleme neurologice; probleme gastrointestinale; simptome care afectează funcția sexuală; oboseală fizică; dificultăți de respirație, ameteli, greata, palpitatii) dar si de ruminatie.
Cand vorbim despre anxietate, ne referim la acele emotii subiective, neplăcute, de spaimă față de evenimente anticipate, precum simțământul morții iminente. Spre deosebire de frica, anxietatea nu are un obiect al fricii, pe cand frica reprezinta un răspuns la o amenințare reală sau percepută. Practic, persoanele care sufera de anxietate se afla in permanenta in așteptarea unei amenințări viitoare. Anxietatea este un simțământ de neliniște și îngrijorare, care este de obicei generalizată ca o suprareacție la o situație care văzută doar în mod subiectiv ca amenințătoare. Este adesea acompaniată de tensiune musculară, agitație, oboseală și probleme de concentrare. Diagnosticul de tulburare de anxietate se pune in cazul in care persoana experimenteaza in mod regulat anxietatea.
Persoanele care sufera de anxietate, ajung cu timpul, sa evite locurile, persoanele, contextele sociale, care in trecut le-au provocat anxietate.
Oamenii, sunt predispusi sa sufere de anxietate la orice varsta, incepand de la copii si pana la batrani. Anxietatea de cele mai multe ori, este determinata de o combinatie de factori. Printre cauzele cele mai frecvente se numara predispozitia genetica, diverse dezechilibre in chimia creierului, istoricul familial, influenta sociala si experientele de viata precum schimbarile majore, depresia (inclusiv cea postnatala) sau bolile majore.
Un mediu de lucru stresant, un eveniment traumatizant, singuratatea, posibile abuzuri in copilarie, divortul parintilor, viata alaturi de un parinte alcoolic, toate acestea pot contribui la dezvoltarea unei tulburari de anxietate.
Chiar si o familie extrem de grijulie, in care comportamentul temator prevaleaza, poate invata copilul sa vada lumea ca pe un loc periculos, plin de amenintari. De asemenea, intre dependenta de alcool si compusii psihotropi (medicamente sau droguri: compusi de sinteza cu efect asupra psihicului) si tulburarile de anxietate a fost observata o legatura bidirectionala.
Simptome comportamentale
Evitarea situatiilor care au provocat sentimente neplacute sau episoade de anxietate in trecut
Modificari ale ritmului de somn
Aparitia unor ticuri nervoase
Simptome emotionale
Iritabilitate
Teama ca se va intampla ceva rau
Frica puternica de moarte
Senzatia ca esti coplesit
Simptome cognitive
Dificultate de concentrare
Dezorientare
Gandire repetitiva
Simptome fiziologice
Dureri de cap, migrene
Senzatie de nod in gat
Dureri abdominale, greata, indigestie, diaree
Palpitatii, dureri in piept, tahicardie
Oboseala, senzatie de sfarseala
STIMA DE SINE SCAZUTA/DEVALORIZARE
În literatura de specialitate, termenul „stimă de sine” este folosit de catre oamenii de stiinta pentru a descrie modul general in care o persoana isi percepe propria valoare.Cu alte cuvinte, cât de mult ne valorizăm şi ne placem.
Stima de sine ocupa un rol foarte important in viata unui om, aceasta determinand in mare parte succesul personal.O persoana care are o stimă de sine scăzută se poate simtii trista si infranta. Totodata, stima de sine scazuta ii determina pe oameni sa faca alegeri nepotrivite in toate domeniile vietii, sa intre in relatii toxice, si sa nu reuseasca niciodata sa ajunga unde si-au dorit, chiar daca au toate resursele fizice si materiale necesare implinirii scopului propus. In aceelasi timp, nu este bine sa exista o stima de sine prea ridicata, asa cum exista in tulburarea de personalitate narcisistă, deoarece aceasta poate fi dăunătoare relaţiilor personale.
Foarte multe persoane cred ca stima de sine fluctueaza in functie de experientele din viata la care sunt expusi.Nivelul stimei de sine la extremele înalte sau joase ale spectrului poate fi nesănătos, deci în mod ideal, cel mai bine este să atingi un echilibru, undeva la mijloc. O viziune realistă și pozitivă asupra noastră este considerată ideală.
Dacă vă confruntați cu astfel de fluctuatie a stimei de sine ,nu ezitati sa apelati la terapia de specialitate, respectiv la psihoterapie. Psihoterapia, reprezinta o modalitate excelentă de a intelege ce anume va provoaca aceste fluctuatii ale stimei de sine, precum și de a vă asigura că experimentați mai mult din pozitiv și că vă simțiți mai bine pregătiți pentru a face față provocărilor și dezamăgirilor. Stima de sine nu înseamnă să te simți grozav tot timpul. Stima de sine este despre a te simți sigur că poți face față provocărilor vieții și că merită să experimentezi dragostea și acceptarea de la ceilalți, precum și de la tine.
DIFICULTATI DE COMUNICARE/RELATIONARE/ADAPTARE
Nucleul majoritatii conflictelor il reprezinta problemele de comunicare, atât ca o cauză şi un efect. In urma neintelegerilor aparute ca rezultat al unei comunicari deficitare apar conflictele, conflicte care uneori escaladeaza in ceea ce este mai rau. Mai mult, odată ce un conflict a început, probleme de comunicare se dezvolta adesea în conflict deoarece oamenii nu comunica unii cu altii deschis pentru a detensiona situatia incordata.Astfel, comunicarea este esenţială pentru cele mai multe situaţii de conflict.
Explicatiile, neintelegerile, dezacordurile si chiar conflictele se gasesc in comunicare, in barierele de care oamenii, le ridica, mai mult sau mai putin intentionat in calea comunicarii. Dintre barierele comune ridicate de oameni in calea comunicarii, cele mai cunoscute sunt:
Diferentele de personalitate – fiecare om este unic, este unica in ceea ce priveste personalitatea, valorile, dorintele, pregatirea, aspiratii, elemnente care impreuna sau separat influenteaza intelegerea mesajelor;
Diferentele de perceptie – diferentele de perceptie sunt deseori numai radacina multor alte bariere de comunicare. Oamenii tind sa respinga informatiile care le ameninta reperele, obiceiurile si conceptia despre lume. De asemenea informatiile sunt acceptate si in functie de persoana de la care provin.
Lipsa de comunicare – esti dificil sa comunicam cu cineva care are o educatie diferita de a noastra, ale carei cunostinte asupra unui anumit subiect de discutie sunt mult mai reduse. Din partea celui care comunica necesita indemanare si trebuie sa fie constient de discrepanta intre nivelurile de cunoastere si sa se adapteze in consecinta.
Dificultati de exprimare – daca exista probleme in a ne gasi cuvintele pentru exprimarea ideilor trebuie sa ne imbogatim vocabularul.
Emotiile – pentru a evita acest gen de blocaj este bine sa se renunte la comunicare cat timp suntem afectati de emotii puternice. Aceste stari ne pot face incoerenti si pot schimba complet sensul mesajelor transmise.
O mare problema o reprezinta faptul ca oamenii nu-i asculta pe ceilalti, nu au rabdare sa afle ce vor ceilalti sa le transmita, sa le asculte explicatia. De asemenea, atunci când oamenii sunt în conflict, de multe ori ei se concentreaza mai mult asupra a ceea ce au de gand sa le spuna celor cu care sunt in conflict, ca raspuns la declaratia adversarului.
PROBLEME IN CUPLU
Echilibrul nostru, psihic si fizic, depinde in mare masura de o relatie de cuplu sanatoasa, si de un partener care ne sprijina neconditionat in toate actiunile pe care le intreprindem. Din momentul in care echilibrul dintr-o relatie se destrama si apar neintelegerile, fiecare om incearca sa treaca peste conflictele din cuplu asa cum poate si cum stie si in special cum a invatat, prin comportament repetitiv. Stilul nostru conflictual cumva a fost vazut undeva.
Unul dintre scopurile principale ale terapiei de cuplu, este sa imbunatatim modul in care parteneri interactioneaza si comunica intre ei. Acest scop este urmat de faza finala in care se elimina tensiunile existente, se aplaneaza conflictele si se gaseste o modalitate optima de a convietui impreuna si de a creea acel ambient de liniste, intelegere, compasiune si empatie, intre cei doi soti.
In cazul in care exista un copil in familie,pe langa cresterea calitatii vietii, rezolvarea conflictelor contribuie intr-o maniera pozitiva in educarea si formarea unui viitor adult fara frici, anxietate si depresie. Avand o relatie echilibrata cu partenerul, ii puteti oferi propriului copil un stil de atasament securizant, stil de atasament de care va depinde evolutia lui, atat profesionala cat si sociala.