Istoric

Conceptul de rețea, în sensul de interconectare pentru partajarea resurselor, își are rădăcinile în anii 1940 și 1950. În această perioadă, calculatoarele erau masive, costisitoare și funcționau izolat. Nevoia de a partaja puterea de calcul și informațiile a început să devină evidentă.

• 1940s: Primele idei de rețelizare au apărut în contextul dezvoltării calculatoarelor electronice. Viziunea lui Vannevar Bush despre "Memex" (o mașină mecanică de stocare și recuperare a informațiilor, care ar fi putut fi "conectată") este adesea citată ca o precursoare a hipertextului și a rețelelor.

• 1950s: Apariția calculatoarelor mainframe a dus la necesitatea terminalelor conectate. Inițial, aceste terminale erau conectate direct la un singur calculator, dar conceptul de partajare a timpului (time-sharing) a permis mai multor utilizatori să acceseze simultan același sistem, pregătind terenul pentru rețele.

• 1960s: Un moment cheie a fost publicarea lucrării lui J.C.R. Licklider "Man-Computer Symbiosis" în 1960, care a articulat viziunea unei rețele globale de calculatoare. Această viziune a influențat ulterior dezvoltarea ARPANET.

Această perioadă este marcată de nașterea primei rețele de pachete comutate și de dezvoltarea protocoalelor fundamentale care stau la baza internetului modern.

• 1969: Nașterea ARPANET. Finanțată de Agenția pentru Proiecte de Cercetare Avansată (ARPA) a Departamentului Apărării din SUA, ARPANET a fost prima rețea de pachete comutate. Ideea centrală era de a construi o rețea robustă care să poată funcționa chiar dacă unele părți erau distruse, esențială în contextul Războiului Rece. Primul mesaj a fost trimis între UCLA și Stanford Research Institute.

• Comutarea de pachete (Packet Switching): O inovație crucială. Spre deosebire de comutarea de circuite (folosită în telefonia tradițională, unde o conexiune dedicată era stabilită pe durata comunicării), comutarea de pachete descompune datele în blocuri mici (pachete), le trimite independent prin rețea și le reasamblează la destinație. Acest lucru a sporit eficiența și rezistența rețelei.

• Dezvoltarea protocoalelor: Pe măsură ce ARPANET a crescut, a devenit clară necesitatea unor protocoale standard pentru comunicare.

  • NCP (Network Control Program): Protocolul inițial al ARPANET.

  • 1974: TCP/IP (Transmission Control Protocol/Internet Protocol). Vinton Cerf și Robert Kahn au dezvoltat TCP/IP, un set de protocoale care permiteau rețelelor diferite să comunice între ele (inter-networking). TCP asigura fiabilitatea livrării datelor, iar IP se ocupa de adresarea și rutarea pachetelor. Această arhitectură stratificată a fost revoluționară.

• 1970s: Ethernet. Dezvoltat de Robert Metcalfe la Xerox PARC, Ethernet a devenit un standard dominant pentru rețelele locale (LAN). Acesta a permis conectarea rapidă a calculatoarelor în cadrul unei organizații.

Această perioadă a marcat tranziția de la o rețea academică și militară la o infrastructură globală accesibilă publicului larg.

• 1983: Migrarea la TCP/IP. ARPANET a adoptat oficial TCP/IP, marcând un pas crucial spre unificarea rețelelor sub un singur set de protocoale. Acest an este adesea considerat nașterea "Internetului" în sensul său modern.

• Creșterea rețelelor academice și de cercetare: NSFNet (National Science Foundation Network) a jucat un rol vital în extinderea infrastructurii Internetului în Statele Unite, conectând universități și centre de cercetare.

• 1980s: DNS (Domain Name System). A fost introdus DNS, permițând utilizatorilor să utilizeze nume de domenii ușor de reținut (ex: https://www.google.com/search?q=google.com) în loc de adrese IP numerice complexe.

• 1990: Desființarea ARPANET. Pe măsură ce NSFNet și alte rețele academice au crescut, ARPANET a fost dezafectat, dar moștenirea sa, Internetul, a continuat să prospere.

• 1991: Nașterea World Wide Web. Tim Berners-Lee, cercetător la CERN, a dezvoltat HTTP (Hypertext Transfer Protocol), HTML (Hypertext Markup Language) și URL (Uniform Resource Locator), creând sistemul de informații hipertextual distribuit cunoscut sub numele de World Wide Web. Aceasta a făcut Internetul mult mai accesibil și intuitiv pentru utilizatorii non-tehnici.

• 1993: Primul browser grafic, Mosaic. Dezvoltat de Marc Andreessen și echipa NCSA, Mosaic a revoluționat modul în care oamenii interacționau cu web-ul, făcând-o o experiență vizuală și ușor de utilizat.

• 1995: Microsoft intră în joc. Microsoft a început să integreze suportul pentru Internet în sistemele sale de operare, contribuind la o adoptare masivă.

• Creșterea ISP-urilor (Internet Service Providers): Firmele private au început să ofere acces la Internet publicului larg, transformând Internetul dintr-un instrument academic într-un fenomen global.

Această perioadă este definită de explozia conectivității, apariția tehnologiilor mobile și a serviciilor cloud, și de transformarea digitală a societății.

• Anii 2000: Explozia conectivității.

  • Internet broadband: Conexiunile DSL și prin cablu au înlocuit treptat dial-up-ul, oferind viteze mult mai mari și o experiență online îmbunătățită.

  • Wi-Fi: Standardul IEEE 802.11 (Wi-Fi) a devenit omniprezent, permițând conectivitatea fără fir în case, birouri și spații publice.

• Smartphone-uri și internet mobil:

  • 2007: Primul iPhone. Lansarea iPhone-ului a marcat o schimbare seismică, punând puterea Internetului în buzunarele miliardelor de oameni.

  • Rețele mobile 3G, 4G, 5G: Evoluția rețelelor mobile a permis accesul rapid și fiabil la Internet de oriunde, transformând comunicațiile, comerțul și divertismentul.

• Cloud Computing: De la mijlocul anilor 2000, cloud computing-ul a devenit un model dominant, permițând stocarea datelor și rularea aplicațiilor pe servere la distanță, accesibile prin Internet. Acest lucru a redus costurile, a crescut scalabilitatea și a facilitat inovația.

• Internetul Obiectelor (IoT): Conectarea dispozitivelor fizice (electrocasnice, senzori, vehicule) la Internet, permițându-le să colecteze și să schimbe date.

• Securitatea rețelelor: Pe măsură ce rețelele au devenit esențiale, și amenințările cibernetice au crescut, ducând la o focalizare intensă pe securitatea rețelelor, criptare și protecția datelor.

• Inteligența Artificială și Big Data: Aceste domenii depind în mare măsură de infrastructura de rețea pentru a colecta, procesa și distribui volume masive de date.

• Evoluții continue: Dezvoltarea continuă a rețelelor optice, a fibrei optice, a tehnologiilor de rețea definite de software (SDN) și a virtualizării funcțiilor de rețea (NFV) continuă să modeleze viitorul comunicațiilor și informaticii.

Evoluția rețelelor a transformat fundamental ambele domenii:

• Comunicații: De la comunicarea punctuală (telefonie, telegrafie) la comunicarea globală instantanee (e-mail, mesagerie instantanee, apeluri video). Rețelele au democratizat accesul la informație și au facilitat conexiunile umane la o scară fără precedent.

• Informatică: Rețelele au schimbat modelul de calcul de la cel centralizat (mainframe-uri) la cel distribuit. Aceasta a dus la apariția de noi paradigme de programare, baze de date distribuite și arhitecturi scalabile. Resursele de calcul pot fi acum accesate și partajate la nivel global.

• Societatea: Rețelele au influențat profund educația, comerțul, divertismentul, sănătatea și politica, creând o lume interconectată și dependentă de informație.

Istoria rețelelor este o poveste de inovație constantă, de la viziuni îndrăznețe la implementări tehnologice complexe, culminând cu infrastructura digitală globală pe care o folosim astăzi. Viitorul promite o conectivitate și mai profundă, cu progrese în domenii precum 6G, rețele cuantice și integrarea AI în infrastructura de rețea.