9.12.2025 nr. 40

Craciunul din 1989 – Sarbatoarea care a prins Romania in mijlocul Revolutiei

Craciunul anului 1989 a ramas în memoria romanilor ca unul dintre cele mai incarcate de emotie momente din istoria noastra. In timp ce multe familii se pregateau, in mod traditional, pentru sarbatori, Romania era afectata de revolutia care avea sa puna capar regimului comunist condus de Ceausescu. Atmosfera sarbatorilor se suprapunea cu sunetele protestelor si al armelor.

Un Craciun fara lumina si fara liniste

In anii comunismului, Craciunul era tolerat doar la nivel personal. Colindele au fost interzise in unele institutii, iar atmosfera festiva era aproape inexistenta in spatiul public. Magazinele erau goale, iar alimentele se gaseau cu dificultate. Totusi, familiile incercau, cum puteau, sa pastreze spiritul sarbatorilor

Dar in 1989, lucrurile s-au schimbat drastic. Strazile nu erau pline de colindatori, ci ce manifestanti. Oamenii stateau la radiouri, ascultand vestile despre Bucuresti, Timisoara si alte orase in care revolutia se intensifica. Linistea si pacea Craciunului a fost inlocuita cu teama.

Televiziunea Romana Libera

Pe 22 decembrie, Nicolae Ceausescu a fugit din capitala, iar “Televiziunea Romana” a devenit “Televiziunea Romana Libera”. Acest lucru le-a schimbat starea de spirit romanilor, oferindu-le speranta.

In zilele de 24 si 25 decembrie, milioane de romani stateau in fata televizorului, privind transmisii in direct despre luptele din orase, civilii care se organizau si despre noua conducere.

Un Craciun distrus

Cladirile erau arse, spitalele erau pline si cozile nu aveau un sfarsit. Aceasta era realitatea Craciunului din 1989. Pentru majoritatea romanilor, sarbatoarea nu a fost mai mult decat lacrimi si rugaciuni, sperand ca cei dragi se vor intoarce acasa. Sute, daca nu mii, de familii au petrecut sarbatorile asteptand vesti despre fii, fratii sau sotii lor.

Totusi, pentru alti romani, Craciunul din ’89 a fost inceputul libertatii. In aceeasi zi, a luat loc executia sotilor Ceausescu care a marcat finalul regimului comunist.

Informatii: https://www.fanatik.ro/revolutie-craciun-insangerat-oameni-ucisi-25-decembrie-1989-19851147

Scris de Maruntelu Daria Mihaela 

18.11.2025  nr.39

Bacovia – un simbolist modern

George Bacovia este un scriitor român format sub influența simbolismului francez, creator al unei poezii și proze cu un stil inconfundabil în literatura română. Admirator al marilor lirici moderni din Franța, Bacovia a elaborat o scriitură personală, deopotrivă muzicală și sumbră, care i-a asigurat o poziție distinctă în literatura noastră. La început văzut ca un poet minor de critică literară, a cunoscut treptat o receptare favorabilă, fiind acum recunoscut drept ca cel mai important poet simbolist român și unul dintre cei mai importanți poeți din poezia română modernă.

Copilăria lui Bacovia a avut, asemenea versurilor sale, tonuri estompate. Provenea dintr-o familie numeroasă — era al cincilea dintre cei nouă copii ai lui Dimitrie și ai Zoiței Vasiliu. Firav și sensibil, a suferit la șapte ani de malarie, motiv pentru care a început școala mai târziu, fiind îngrijit o perioadă de bunica sa. Și-a făcut studiile la Bacău, însă nu a fost un elev constant: sarea între rezultate excelente și corigențe, iar în clasa a patra a repetat anul din cauza varicelei. Totuși, în ciuda aspectului său delicat, era atras de sport — precum gimnastică, înot și patinaj.

Există în destinul său o permanentă oscilare între elan și nesiguranță. La 17 ani, împins de dorința de a deveni ofițer, a abandonat liceul și s-a înscris la Școala Militară din Iași. Regimul sever nu i s-a potrivit, iar după doar două săptămâni a dezertat, purtând uniforma cumpărată de el insusi. A revenit la liceu, pe care l-a absolvit abia la 22 de ani, fără să susțină Bacalaureatul. A obținut însă o diplomă de absolvire, care i-a permis să se înscrie la Drept. A încercat mai întâi la București, de unde a fost exmatriculat după șase ani din cauza absențelor. Nu a renunțat: s-a reorientat spre Facultatea de Drept din Iași, pe care a reușit cu greu să o termine, fără a susține licența.

Anii în care a studiat Dreptul i-au furat mare parte a tinereţii – avea deja 30 de ani când ieşea de pe băncile facultăţii – şi, totuşi, este o perioadă pe care Bacovia o leagă de identitatea lui de poet : “Trăind izolat, neputând comunica prea mult cu oamenii, stau de vorbă adesea cu mine însumi, fac muzică şi când găsesc ceva interesant, iau note pentru a mi le reciti mai târziu. Nu-i vina mea dacă aceste simple notiţe sunt în formă de versuri şi câteodată par vaiete. Nu sunt decât pentru mine.”

Nimeni nu şi-l poate aminti pe Bacovia altfel decât trist, iar această posomorâre se putea citi nu doar în operele sale, ci şi în felul în care se îmbrăca şi se mişca. “Umbla foarte modest îmbrăcat, de preferinţă haine de culoare gri-fer. Prin casă umbla cu o haină de catifea tot de culoare închisă. Nimic ostentativ, niciodată, nici în ţinută, nici în îmbrăcăminte. De o modestie şi timiditate care frizau uneori morbidul. Pe stradă mergea de obicei cu capul plecat în jos, parcă strecurându-se printre ceilalţi trecători, parcă vrând să treacă neobservat“, îşi mai aminteşte nepotul poetului din partea fratelui, Maximilian Vasiliu.

Deși nu își ascundea firea melancolică, încerca să nu-i împovăreze pe ceilalți cu ea. Chiar dacă poezia și temperamentul său erau marcate de o sensibilitate întunecată, Bacovia sublinia adesea că aceste stări sunt, în mare parte, aparențe:

„De obicei stau aproape toată ziua în casă. Nu mă plictisesc şi nu mă neliniştesc în singurătate. Din cauza temperamentului mi-am croit fatal o astfel de viaţă. Şi-apoi, n-am fost totdeauna prea sănătos. Societatea cere mereu oameni robuşti, care să construiască cu spor pentru ea, să-i ducă mai departe rostul. Melancolia firii mele nu ar fi niciodată înţeleasă. Unii din prietenii mei îmi spun că sunt inadaptabil, că fug de oameni. Este o exagerare. Iubesc oamenii şi îi privesc cu interes prin geamul din faţa casei mele... Evit oamenii pentru că persoana mea ar aduce un fel de umbrire peste veselia lor spontană. Îi respect prea mult ca să le aduc vreo supărare“

Casa lui Bacovia a fost transformată în muzeu prin eforturile Agathei şi ale fiului lor, Gabriel. Mobilă, manuscrise, biroul cu cele necesare scrisului au rămas acolo, încremenite în timp. Chiar şi radioul vechi, interbelic, lângă care poetul îşi petrecea adesea serile, în întuneric. Agatha i-a păstrat până şi pipele, tutunul şi ultima ţigară. Şi tot datorită ei, numeroase ediţii postume ale lui Bacovia au fost editate şi publicate. Lupta ei neobosită pentru memoria lui Bacovia este o minune a literaturii şi a devotamenului. Era ca un reflex să se îngrijească de opera lui. Bacovia avea tendinţa să-şi distrugă poeziile, dar ea salva ghemotoacele de hârtie aruncate, le transcria şi când Bacovia avea zile mai bune, i le dădea. Nu i-a fost doar lui înger păzitor, ci şi operei sale

“Nu poţi şti niciodată când e devreme, când e prea târziu. Timpul are întotdeauna ultimul cuvânt. Eu, de multe ori, am pierdut ceasul meu. Am fost lipsit de spirit practic. Acum scriu rar. Nu mai am elanul şi forţa de odinioară, nici credinţa. Sunt loviri de care te saturi să le repeţi pe nicovala ta. O strofă ucide mai sigur ca otrava.” 

–  George Bacovia

Bibliografie

1. Adevarul - Cat de trist era George Bacovia, de Ana-Maria Șchiopu

2. Wikipedia - George Bacovia

20.03.2025  nr.38

“Teatru pentru BAC” si regulile de etichetă în sala de spectacol

Articol propus de Alexandra Dimitriu, clasa a XI-a A

         “Teatru pentru BAC” este un proiect realizat prin parteneriatul dintre Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L. Caragiale" (UNATC) și Universitatea POLITEHNICA din București. Destinat  liceenilor care pot astfel  întelege mai ușor textele propuse pentru examenul de bacalaureat, proiectul include spectacole de teatru realizate după  „Ultima noapte de dragoste, întâia noaptea de război” de Camil Petrescu, “Ion” de Liviu Rebreanu, “Luceafărul” de Mihai Eminescu, “Moara cu Noroc” de Ioan Slavici, “Povestea lui Harap Alb” de Ion Creangă, “Enigma Otiliei” de George Călinescu şi “Maitreyi” de Mircea Eliade. Toate cele şapte adaptări sunt susținute în Aula Magna Politehnica București, sală cu o capacitate de 1200 de locuri, cu un design contemporan și dotări tehnice moderne.  Accesul este gratuit pe baza rezervării biletului pe site https://events.upb.ro/evenimente/# . Fiecare specatol este urmat de o discuție de 15-20 de minute în care se discută atât detaliile receptării operei dramatizate, cât și aspecte care țin de arta teatrală. 

         Prezentă la două dintre aceste spectacole, ”Ion” după Liviu Rebreanu și “Ultima noapte de dragoste, întâia noaptea de război” după Camil Petrescu, am observat diferitele abordări ale actorilor și ale regizorilor, studenți ai Masteratului de Pedagogie teatrală (Departamentul de Actorie). În timp ce dramatizarea “Ion” a urcat un drum de artă modernă, cu elemente de muzică și dans, spectacolul  „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” s-a conscentrat mai mult pe interacțiunea cu publicul, actorii mișcându-se mai mult prin sală, adresându-le întrebări spectatorilor. Personal, cred că interacțiunea cu publicul se potrivește mai mult cu acest tip de adaptări scenice, decât cu elementele moderne, care pot fi prea abstacte pentru o persoană obișnuită.

         Însă, indiferent de tipul de spectacol, respectarea codului bunelor maniere în sala de spectacol este obligatorie. Una dintre principalele reguli este păstrarea liniștii, cu tot ceea ce implică acest lucru. Nu vom vorbi, nici măcar în șoaptă, cu persoana de lângă noi, dar nici nu vom folosi telefonul mobil. Cel mai indicat este să închidem telefonul mobil sau să-l comutam pe modul silențios. Atunci când trecem printre rândurile de spectatori, până la locul nostru, ne scuzăm pentru deranj și pășim cu fața la cei pe lângă care trecem. Desigur, nu vom mânca în timpul spectacolului, este o lipsă de respect față de actul artistic și față de ceilalți spectatori. De asemenea, nu este politicos să pleci din sală în timpul spectacolului sau al discuțiilor din partea a doua a proiectării. 

Surse:

https://events.upb.ro/evenimente/# 

·       https://unatc.ro/devunatc/

·        https://ziarulunirea.ro/eticheta-si-buna-conduita-in-salile-de-spectacol-unde-ne-sunt-manierele-de-altadata-443005/

·        https://epochtimes-romania.com/news/teatru-pentru-bac-proiectul-unatc-care-ajuta-liceenii-sa-inteleaga-mai-bine-literatura---369000

Clubul de Lectură al Liceului: Citește CEVa!

La liceu, în rutina zilnică a lecțiilor și examenelor, uneori uităm de magia cărților și de puterea lor de a ne deschide mințile și sufletele. Clubul de lectură al liceului nostru, însă, aduce o rază de lumină în acest peisaj academic, fiind locul perfect unde elevii se pot reconecta cu literatura și pot împărtăși impresii și idei.

Participarea la clubul de lectură este o experiență extraordinară. Atmosfera este relaxantă și prietenoasă, iar discuțiile sunt întotdeauna stimulante și interesante. Fiecare întâlnire este o oportunitate de a descoperi noi autori, de a înțelege diverse perspective și de a învăța să apreciem diferitele stiluri literare. De la romane clasice, la opere contemporane sau poezie, varietatea cărților citite este cu adevărat impresionantă, iar diversitatea punctelor de vedere ale colegilor ne învață să privim lumea prin alte lentile.

Un alt aspect valoros al clubului de lectură este faptul că încurajează gândirea critică și dezbaterile constructive. Fiecare membru al grupului are ocazia să își exprime părerea și să adâncească înțelegerea asupra textelor citite. Totodată, clubul reînvie în noi dorința de a citi mai mult, mai divers și mai profund, aducându-ne mai aproape de literatura adevărată.

Vrei să descoperi o lume fascinantă a cărților, să te cufunzi în povești ce îți vor provoca imaginația și gândirea? Clubul de lectură al liceului te invită să te alături! Fie că ești un cititor înrăit sau doar îți dorești să îți îmbogățești cunoștințele literare, fiecare întâlnire este o oportunitate de a învăța și de a te dezvolta personal.Te așteptăm cu brațele deschise la următoarea noastră întâlnire!

Alătură-te nouă și lasă-ți imaginația să zboare!

Petrescu Cristiana 11 A

20.03.2025  nr.37

Ziua Poeziei

 Ziua Poeziei este un eveniment sărbătorit anual pe 21 martie în întreaga lume pentru a aduce un omagiu unei forme de artă care a fost o sursă continuă de inspirație  și conexiune între oameni indiferent de cultură sau naționalitate. Această zi are rolul de a arata importanța poeziei în dezvoltarea personală și în cultură, precum și impactul acesteia asupra gândirii și emoțiilor umane.

Ce reprezintă Ziua Poeziei?

Ziua Poeziei este un moment în care se recunoaște și se sărbătorește valoarea literaturii poetice și rolul său în viața de zi cu zi  a oamenilor. Poezia cu ritmurile și cuvintele sale are puterea de a transmite mesaje profunde despre iubire durere frumusețe societate sau natură. Ea poate fi o formă de protest o formă de iubire sau o reflecție asupra condiției umane. Ziua Poeziei încurajează citirea, scrierea și împărtășirea poeziilor iar în multe locuri evenimente speciale recitări și întâlniri ale autorilor sunt organizate pentru a marca această zi.

Cum s-a înființat Ziua Poeziei?

Ziua Poeziei a fost stabilită de UNESCO în anul 1999, cu scopul de a promova diversitatea culturală, dar și de a încuraja oamenii să aprecieze și să învețe poezia. Această zi este de asemenea dedicată poeților din întreaga lume.

 Activități Asociate Zilei Poeziei

În această zi există numeroase activități făcute să aducă poeziile mai aproape de public. Biblioteci, școli, universități, dar și centre culturale organizează evenimente de lectură publică, ateliere de scriere de poezie, expoziții de carte și întâlniri cu poeți. De asemenea, se pot organiza concursuri de poezie atât pentru tineri cât și pentru poeții cunoscuți.

1. Lecturi publice la Muzeul Național al Literaturii Române (MNLR): Pe 20 martie 2025, la ora 14:00, MNLR organizează o lectură publică la sediul din strada Nicolae Crețulescu 8.

2. Eveniment dedicat copiilor la Biblioteca Metropolitană București: Pe 21 martie, între orele 10:00 și 12:00, la Sediul Central „Mihail Sadoveanu” din str. Tache Ionescu, nr. 4, se desfășoară activități pentru copii, inclusiv recitaluri de poezie în diverse limbi, spectacole de teatru de păpuși și ateliere creative.

3. Maratonul de poezie la Librăria Humanitas de la Cișmigiu: Începând cu ora 19:00, PEN România organizează un maraton de poezie la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, unde poeți consacrați și tineri talentați vor citi din creațiile lor.

Semnificația Poeziei în Viața Noastră

Poezia este mult mai mult decât o simplă formă literară este un mijloc de a exprima și de a înțelege emoțiile umane. Fie că este vorba despre o poezie care te face sa razi, sau să plângi,  aceasta ne conectează la sentimentele și experiențele celorlalți dându-ne o mai bună înțelegere a ceea ce înseamnă a fi om. De asemenea, poezia este un mijloc de a înfrunta realitatea, de a pune întrebări  sau de a găsi alinare în momentele dificile.

Gavrilă Ana Teodora, 11 A

10 decembrie 2024

Nr.36

Krampus

   Krampus este o figură folclorică de origine alpină, care a devenit parte integrantă a tradițiilor de Crăciun în unele regiuni din Europa Centrală. Spre deosebire de Moș Nicolae, care aduce daruri copiilor cuminți, Krampus îi pedepsește pe cei neascultători. Această creatură înspăimântătoare, cu coarne, blană întunecată, copite și o față demonică, reprezintă o dualitate interesantă în folclorul sărbătorilor: răsplata binelui și pedeapsa răului.

   Rădăcinile lui Krampus se află în tradițiile păgâne din Alpi, fiind asociat cu zeități ale naturii și ritualuri care marcau începutul iernii. Numele său provine din cuvântul german „krampen”, care înseamnă „gheară”. Se crede că tradiția a fost integrată în creștinism în Evul Mediu, când Biserica a încercat să suprapună sărbători creștine peste ritualuri păgâne. Astfel, Krampus a devenit însoțitorul lui Moș Nicolae, cel care oferă recompense copiilor cuminți, în timp ce Krampus îi sperie sau chiar îi „răpește” pe cei obraznici.

Legenda spune că Krampus își poartă victorioasă o desagă în spate, în care pune copiii neascultători pentru a-i duce într-un loc necunoscut. De-a lungul timpului, imaginea sa s-a îmblânzit, dar rămâne un personaj temut, folosit deseori pentru a disciplina copiii.

   Tradiția lui Krampus variază semnificativ între regiunile alpine. În Austria și sudul Germaniei, Krampus este sărbătorit pe 5 decembrie, în ajunul sărbătorii Sfântului Nicolae, prin parade numite „Krampuslauf”. Oameni îmbrăcați în costume elaborate de Krampus defilează pe străzi, sunând din clopoței și speriind privitorii. În alte regiuni, cum ar fi Slovenia sau Ungaria, Krampus este mai puțin accentuat, dar tot asociat cu Moș Nicolae.

   În Italia de Nord, în special în regiunea Tirolului, există personaje similare, dar cu nume și tradiții ușor diferite. De exemplu, în unele locuri, Krampus este acompaniat de alte figuri demonice, amplificând atmosfera terifiantă a sărbătorii.

   Tradiția lui Krampus are o semnificație simbolică profundă, reflectând dualitatea dintre bine și rău. Este un mod de a încuraja copiii să se comporte frumos, prin contrastul puternic dintre recompensa oferită de Moș Nicolae și pedeapsa adusă de Krampus. În același timp, tradiția servește ca o punte între vechile credințe păgâne și practicile creștine.

   Astăzi, Krampus continuă să fascineze, devenind subiect al festivalurilor, filmelor și culturii populare, aducând un aer mistic și captivant sărbătorilor de iarnă.

PAF

Popescu Andreea

https://adevarul.ro/stil-de-viata/magazin/legendele-infricosatoare-de-craciun-ale-2230173.html

https://ziarulromanesc.de/povestea-infricosatoare-a-personajului-krampus/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Krampus

20 noiembrie 2024

Imi este mult mai bine acum

Credeai ca poți să mă schimbi?

Credeai ca pot sa las tot ce era al meu pentru a te iubi pe tine?  Sau credeai ca iubindu-te imi va face bine?

Sincer să zic, după toate lunile acestea

După toate nopțile plânse și învinovățirile aruncate

Am realizat ca nu m-ai putut face niciodată să mă schimb pentru tine .  Să mă avânt cu totul în ce trebuia să fie al nostru cândva

Am crezut ca erai special

Ca ești persoana mea

Dar tot ce ai fost era sarea pe rana

Micile lucruri pe care le făceai păreau așa importante pentru mine Știam ca nu sunt prima

Dar speram să fiu ultima

Când tu ai fost pentru mine prezentul

Eu eram doar o simplă cucerire trecătoare

Acum, nu mai vreau nimic din ce a fost.  Tu chiar credeai ca mă poți schimba.  Iar eu chiar credeam ca e iubire..

Ne-am promis ca ne iubim și ca așa o sa fie

Cred ca amândoi am încălcat această promisiune Am realizat ca fără tine

Îmi este mult mai bine

Simțeam cum totul se prăbușește Cum totul devine negru în fața mea Iar apoi a apărut el

Care m-a ascultat de fiecare dată

A fost umărul pe care am plâns

Care s-a așezat lângă mine când am fost la pământ Acela care a știut să aprecieze fiecare mic efort Care chiar a fost în stare să mă schimbe

Iar acum mi-am dat seama

Asta este iubirea pe care voiam eu să o simt Așa se simte iubirea

În sfârșit iubesc cu adevărat

Așa ca dacă vreodată te gândești să te întorci

Nu o face

Pentru ca tot ce ești pentru mine acum este doar trecutul

Tu ești trecutul meu care nu mai înseamnă nimic pentru mine.

29 Mai 2024

Strigate de ajutor, e un copil, nu doar un om,

Este al tau, ca si fructele ce cad din pom,

Nu e trist sa fi inchis? spui ca stii prea bine prin ce trec,

Dar unde dracu pleci cand dincolo vreau sa trec?

De ce tot dispari prin ceata si suspine?

De ce ai fost acolo dar acum nu ma poti sustine?

De ce sa raman doar eu cea ranita?

Cand ai putea sa spui "Am avut si eu o fiica".

Sa iti fie rusine, te desparti de tine insuti,

Dar esti prost, oare unde gandul ti?

Ascuns de lume vrei sa fi, nu?

La revedere tati, ne mai auzim la anu,

Stavre Claudia Ioana

Titlu: Pentru tata

Unde esti tati? Ne jucam de-a vatea-ascunselea de prea mult timp,

Am sa te caut in continuare, chiar daca asta inseamna sa mai pierd un anotimp, 

Poate intr-o buna zi te voi gasi si vom face misto de soferi prosti,

Draga dragoste de tata, nu stiam cat costi.

Unde esti tata? Inca te caut de disperata,

Poate pe alta strada, sau poate m-ai lasat balta,

Dar inca te caut cu speranta ca o sa apari sa imi spui ca a fost o gluma,

Desi m-ar durea, te-as lua de mana.

Unde esti vali? Ai disparut ca o naluca in miez de noapte,

Eu pot trece peste orice, nu conteaza ce-i in urma, sunt doar fapte,

Dar tot dor ca dracu, ca sarea pe rana deschisa,

Ai plecat si m-ai lasat in disperare inchisa.

Unde esti straine? Oare-ti mai e dor de mine? mai stii cum ma cheama?

Sau ai uitat tot doar de la o simpla dama?

Poate nu e ea de vina si esti tu,

Doar asa te-a format viata intru-totu'

Unde esti...cine? A trecut atata timp incat sa spun ca am amintiri vagi e exagerare,

Te-am vazut atat de des, scuze, am avut intalniri atat de rare

Incep sa uit desi parca tot mai mult imi amintesc,

Stau cu gandul ca doar cu aminitiri pot sa ma multumesc.

Degeaba promisiuni o mie, degeaba incredere,

De cand ai plecat eu ma tot simt in cadere,

Am inteles, nu te vei mai intoarce vreodata,

Dar nu stii cat de mult vreau sa mai am cui sa spun tata.

Stavre Claudia Ioana

Titlu: Unde esti?

28.03.2024

Numele profesorului intervievat: Oana Poenaru

1. Cum vă numiți? De cât timp sunteți profesoară? De cat timp predați la noi în liceu?

Mă numesc Poenaru Oana-Maria, sunt profesoară de Limba și literatura română din anul 2007, iar în acest liceu predau din 2010.

2. Ce sursă de inspirație ați avut pentru a deveni profesor? Poate un profesor propriu, familia, etc

Sursa mea de inspirație pentru a deveni profesoară de limba și literatura română a fost domnul profesor din anii de gimnaziu, Ioniță Lucian, de la școala din satul natal, Adâncata, județul Suceava. Îmi amintesc și acum, peste atât de mulți ani, de orele dumnealui, când ne purta pe firul imaginației, în lumile scriitorilor pe care îi studiam, insuflându-ne dorința de a ne face să citim și să iubim lectura.

3. Care a fost motivul pentru care ați ales această profesie?

Am ales această profesie ca urmare a unui parcurs firesc. După absolvirea Liceului Pedagogic, am fost învățătoare 8 ani, apoi, după absolvirea Facultății de Litere, m-am îndreptat către predarea acestei discipline la elevii de liceu, devenind profesoară. Am dorit să îmbrățișez această profesie de când eram mică. Țin minte că ne adunam mai mulți prieteni și îmi plăcea să-mi imaginez tot felul de scenarii în care eu le predam, asemenea învățătoarei mele, lecții de matematică, limba română, istorie, geografie etc. Mai târziu, peste ani și după ce am absolvit Facultatea de Litere, am ales să rămân la catedră pentru a-i apropia pe copii de lumea cărților, pentru a-i face pe elevi să citească și să iubească lectura.

4. Care sunt plusurile și minusurile meseriei de profesor?

Nu cred că ar trebui cuantificată această profesie în plusuri și minusuri, deoarece presupune, înainte de toate, dăruire și pasiune, implicare, iubire față de copii, iar aceste aspecte îmi oferă satisfacții care mă determină să continui pe această direcție. Pentru mine, a fi profesoară, reprezintă o șansă de a face ceea ce-mi place și de a mă dezvolt ca om. Pentru că trăim într-o eră a digitalizării, în care elevii nu mai au atât de multă răbdare, încerc să transform provocările din partea elevilor în abilități de a-mi dezvolta răbdarea, de a fi mai empatică, într-un cuvânt, să mă adaptez situațiilor noi.

5. Daca nu ați fi fost profesoară, ce altă meserie v-ar fi atras?

Dacă nu aș fi fost profesoară, mi-ar fi plăcut să lucrez într-un mediu în care să interrelaționez cu semeni de toate vârstele, să comunic și să empatizez cu aceștia.

6. Cum vă petreceți timpul liber? Ce hobbyuri sau pasiuni aveți?

Timpul liber îl petrec cu familia mea minunată, încercând să ies cât mai mult în natură, să citesc, să vizionez spectacole de teatru, să ascult muzică. Și pentru că lumea în care trăim este atât de frumoasă, încerc să călătoresc cât mai mult, cunoscând astfel oameni din diverse culturi, obiceiuri, tradiții, obiective turistice etc.

7. Considerați că, pe lângă dezvoltarea școlară, îi puteți ajuta pe elevii dvs să se dezvolte și în plan personal? Reușiți să îi înțelegeți atunci când au o problemă?

Această profesie presupune, înainte de toate, raportarea la elev, la stările lui, la emoțiile lui, la nevoile lui, astfel încât, dincolo de conținuturile concrete pe care le transmit, pentru a se integra în societate, este important tipul de interacțiune pe care îl stabilesc cu clasa de elevi sau cu fiecare elev în parte.

8. Cum reușiți să îi determinați pe elevi să îndrăgească materia dvs?

Pentru că ne aflăm într-o societate aflată într-o continuă grabă, disponibilitatea elevilor pentru lectură a scăzut considerabil, dar acest lucru nu înseamnă că trebuie să ne descurajeze. Din contră, consider că pentru a le insufla elevilor dragostea pentru lectură, aceștia trebuie să adopte o atitudine pozitivă față de cărți, să conștientizeze importanța lecturii în formarea lor personală și profesională, să stimuleze interesul, curiozitatea și dorința de a învăța. Aceste obiective nu se pot realiza de la sine, ci prin activități de tipul cercurilor de lectură, dramatizarea unor opere literare, vizionarea de spectacole teatrale, vizite la casele memoriale ale unor scriitori care nu mai sunt în viață sau întâlniri față în față cu scriitorii contemporani, discuții libere pe marginea unor opere literare, activități în care elevii se implică activ sau se folosesc metode interactive de învățare.

9. De ce considerați că sunt mai multe femei profesoare decât bărbați?

Pentru că meseria de profesor presupune contactul direct cu copiii, cred că sunt mai multe profesoare femei pentru că acest lucru implică declanșarea spiritul matern, afectivitatea, disponibilitatea de a asculta, răbdarea, calități de care femeile dispun prin natura lor.

10. Care considerați că ar fi cel mai bun sfat pe care ați putea să îl oferiți elevilor din generația noastră?

Nu pot spune că sfatul pe care îl ofer elevilor mei este cel mai bun, dar mereu i-am încurajat să-și găsească calea în viață și să îndrăznească să-și realizeze visele și lucrurile în care cred cu adevărat. Pentru că ei sunt generațiile viitoare, trebuie să creadă în cunoaștere, în frumusețea lumii, în iubirea semenilor și în pace.

Numele și clasa elevului care intervievează: Tudorache Jasmine, XII G

Dedicăm luna martie doamnelor profesoare din liceul nostru, cărora le mulțumim și le dorim o primăvară frumoasă.

Numele profesorului intervievat: Bădicu Cristina-Alina

1.     Cum vă numiți? De cât timp sunteți profesoară? De cat timp predați la noi în liceu?                                    

-Bădicu Cristina-Alina-profesor Limba Română ,15 ani.Predau de 2 ani în liceul/colegiul Economic Viilor.

2.     Ce sursă de inspirație ați avut pentru a deveni profesor? Poate un profesor propriu, familia, etc

-Am avut ca sursă de inspirație pe mătușa mea, profesor de Geografie.

3.     Care a fost motivul pentru care ați ales această profesie?

-        Motivul pentru care am ales această profesie a fost chemarea/căldura cu care ma primesc elevii și faptul că este o meserie frumoasă, curată.

4.     Care sunt plusurile și minusurile meseriei de profesor?

-Plusurile sunt: bucurie, fericire, rezultatele copiilor/elevilor și emoțiile.

-Minusuri nu sunt.

5.     Daca nu ați fi fost profesoară, ce altă meserie v-ar fi atras?

-Nu mă văd în alt domeniu.

6.     Cum vă petreceți timpul liber? Ce hobbyuri sau pasiuni aveți?

-Ieșiri în aer liber, excursii la munte, plimbări în parc, mergem la film,activități împreuna cu fetița mea de 4 ani, petrecute alături de familie.

7.     Considerați că, pe lângă dezvoltarea școlară, îi puteți ajuta pe elevii dvs să se dezvolte și în plan personal? Reușiți să îi înțelegeți atunci când au o problemă?

-Da, reușesc sa îi înțeleg pe elevii care au o problemă și încerc să îi ajut atât cât îmi permite elevul/eleva.

8.     Cum reușiți să îi determinați pe elevi să îndrăgească materia dvs?

-La Limba și literatura română organizăm activități, olimpiade, concursuri, mersul la bibliotecă, lucrul în echipe/grupe, proiecte, portofolii, documentare.

9.     De ce considerați că sunt mai multe femei profesoare decât bărbați?

-Consider că sunt mai multe femei profesor decât bărbați, deoarece femeile sunt mai protective, fiind mame și programul este unul flexibil.

10.     Care considerați că ar fi cel mai bun sfat pe care ați putea să îl oferiți elevilor din generația noastră?

-Sfatul meu pentru elevii din generația de astăzi este să fie mai atenți cu cei din jur, să pună accentul pe cea ce îi doresc să facă în viitor (jobul) și să își urmeze visurile pentru a reuși a reuși în societatea de astăzi.

Numele și clasa elevului care intervievează: Lecu Ilona-Maria clasa a IX-a F.

Numele profesorului intervievat: Adina Petrescu

1. Cum vă numiți? De cât timp sunteți profesoară? De cât timp predați la noi în liceu?

Sunt ”Doamna”, apelativul pe care mi-l adresează adesea elevii care mă întâlnesc pe holul liceului. Profesoară am devenit cu ajutorul ochilor și al minților care m-au privit cu încredere și curiozitate. După absolvirea Facultății de Litere, din cadrul Universității București, am susținut examenul de titularizare și am ajuns aici, făcând o alegere bazată mai degrabă pe aspecte practice: apropierea de domiciliu, dar și concurența pentru locurile din liceul considerat până astăzi etalon în domeniul serviciilor. Iată-mă astăzi, tot aici, după 25 de ani...

2. Ce sursă de inspirație ați avut pentru a deveni profesor? Poate un profesor propriu, familia, etc

Părinții mei sunt profesori pensionari, așadar am crescut cu imaginea școlii, a cărților și a teancurilor de lucrări de corectat. Am fost înfluențată de doamnei profesoară de română din gimnaziu care m-a îndrăgostit iremediabil de literatură. Mentor mi-a fost însă profesorul de vioară, dumnealui mi-a ghidat lecturile încă din clasele mici, așa am descoperit memorialistica lui George Enescu prin glasul lui Bernard Gavoty sau ”Un om sfârșit” al lui Giovanni Papini. Drumul mi-a fost influențat de admiterea la liceul pedagogic, iar sutele de ore petrecute alături de elevii din     clasele primare mi-au arătat cât de solicitantă, dar și frumoasă este meseria de dascăl...

3. Care a fost motivul pentru care ați ales această profesie?

Mereu le spun elevilor mei că mie nu mi-a plăcut să fiu elev, îmi amintesc și acum rigiditatea, strictețea, absurditatea unor situații întâlnite în viața mea de elev. De aceea, poate, am vrut să schimb ceva... Cu o floare nu se face primăvară, cu un zâmbet, da.

4. Care sunt plusurile și minusurile meseriei de profesor?

Cred că nu e o meserie pe care să o alegi doar în mod rațional, implici suflet, energie, entuziasm, timp, încredere. De regulă, nu mă concentrez asupra minusurilor, dar nu pot să nu remarc agresivitatea în creștere și lipsa de respect față de eforturile profesorilor..   

5. Dacă nu ați fi fost profesoară, ce altă meserie v-ar fi atras?

A fost o vreme când m-am visat arheolog... Acum execut un soi de arheologie a sensurilor... Nu știu decât că aș fi ales tot un domeniu care necesită interacțiune socială, rezolvare de probleme și creativitate.     

6. Cum vă petreceți timpul liber? Ce hobbyuri sau pasiuni aveți?

Care timp liber?! Încă nu reușes să renunț la activitățile  cronofage. Îmi place să călătoresc și chiar am avut șansa unor experiențe minunate... Resimt o sete de deschidere culturală pe care nu mi-am imaginat-o în copilăria mea, când existau atâtea restricții de călătorie. Însă, de cele mai multe ori, călătoresc cu ajutorul lecturii. Nu se spune că ”Ai atâtea vieți, câte cărți ai citit.”?!

7. Considerați că, pe lângă dezvoltarea școlară, îi puteți ajuta pe elevii dvs să se dezvolte și în plan personal? Reușiți să îi înțelegeți atunci când au o problemă?

Este incontestabil rolul pe care îl are literatura ca artă a cuvântului în formarea personalității. Ghidat de profesor, elevul poate descoperi conexiuni între ficțiune și realitate, empatizează cu personajul, recunoaște comportamente inadecvate pe care le poate sancționa sau evita. Mă consider un profesor apropiat de elevi, încerc să-i văd pe fiecare în parte, să-i ascult când au ceva de împărtășit.

8. Cum reușiți să îi determinați pe elevi să îndrăgească materia dvs?

Îmi  doresc să reușesc... Trăiesc cu iluzia că elevii care-mi sunt alături și mă lasă să le fiu ghid în lumea lecturii vor pleca în viață cu drag de literatură și cu dorul de întrebări semantice. 

9. De ce considerați că sunt mai multe femei profesoare decât bărbați?

În mod tradițional, femeilor le era rezervată îngrijirea și educarea copiilor. Mă bucur să văd creșterea numărului de profesori bărbați, contribuția lor este atât de necesară în formarea tinerilor!

10. Care considerați că ar fi cel mai bun sfat pe care ați putea să îl oferiți elevilor din generația noastră?

Verba volant, scripta manent!

Numele și clasa elevului care intervievează: Bălășeanu Gabriela, clasa a IX-a L

23 februarie 2023

Romane de dragoste din literatura română

Vă prezint câteva dintre cele mai frumoase romane de dragoste din literatura română.

 Invitație la vals, Mihail Drumeș. Trebuie să recunosc că la început nu mi s-a părut deloc o carte interesantă. De obicei, am pretenția de la o carte să mă atragă încă din primele pagini, altfel îmi pierd interesul pentru ea. În cele din urmă am văzut că este o carte frumos scrisă, un roman de dragoste tipic lui Drumeș. Este o poveste de iubire deloc siropoasă, ci atât cât trebuie să fie încât să nu te plictisească. Personajele trec prin situații limită, spectaculoase, care surprind cititorul într-un mod plăcut. Eroul principal este student la Facultatea de Drept și se îndrăgostește la un bal studențesc de o tânără de la Litere. Tudor și Mihaela se iubesc cu pasiune, își scriu scrisori în care încearcă să-și exprime trăirile emoționante care-i cuprind asemeni unui vals, toate sentimentele pe care le trăiești la o intensitate maximă atunci când iubești pentru prima dată: veselie, nebunie, fluturi în stomac, dor și orgolii.

Patul lui Procust, Camil Petrescu. Drama iubirii și a intelectualului din această carte m-au ținut cu sufletul la gură și m-au făcut să o devorez. Povestea este deosebită, cum nu prea îți e dat să citești și sunt slabe șanse să nu fii fascinat de ea. Procust este un personaj din mitologia greacă. El ademenea călători și le oferea ospitalitatea casei sale. Lucrurile nu stăteau însă așa cum păreau, căci Procust îi obliga pe oaspeții săi să doarmă pe singurul pat existent, urmând să îi supună unei torturi groaznice. Atunci când călătorul era mai scurt decât patul, Procust îi intindea corpul, trăgându-l de mâini și de picioare, până ce-l lungea și încadra perfect. Dacă oaspetele era mai lung decât patul, Procust îi tăia capul ori picioarele. Bineînțeles, în oricare din cele două cazuri deznodământul era moartea călătorului nenorocos.

Pânză de păianjen, Cella Serghi. Cu siguranță că intră în categoria cărților de suflet. Este o carte caldă, care îți mângâie sufletul de-a dreptul. Povestea te captivează încă de la început. Mari pasaje sunt dedicate litoralului, descrise atât de bine, mai că poți să simți briza și mirosul sărat al mării. Cartea ne face să realizăm că nu îi putem înțelege așa cum ar trebui pe cei din jur și că deși credem că ne cunoaștem între noi, de multe ori nu este așa. Dacă vreți să savurați o carte ușoară, plăcută, ca de vacanță, vă recomand din suflet să citiți „Pânză de păianjen”.

Scrisoare de dragoste, Mihail Drumeș. Cartea asta m-a fermecat de-a dreptul. Fiecare pagină este încărcată de emoție și iubire. Am citit-o acum câțiva ani, însă îmi amintesc că am făcut-o cu sufletul la gură și cu o plăcere uriașă. Este o frumoasă poveste de dragoste combinată cu setea de bani ce mistuie sufletul omenesc de când lumea și pământul. Cartea ne convinge că destinul lucrează prin amănunte și pentru individ, cel puțin, a fost genul de carte care mi-a hrănit așteptările la nivel maxim. A fost cartea pe care mult timp după ce am terminat să o citesc, a mai stat mândră pe noptiera mea.

 Maitreyi, Mircea Eliade. Bineînțeles, pe primul loc va rămâne pentru totdeauna Maitreyi, a maestrului Eliade. Am riscat să fiu subiectivă, pentru că Mircea Eliade este preferatul meu din literatura română, însă Maitreyi își merită din plin primul loc. Este un roman care mi-a înfrumusețat copilăria și mi-a parfumat-o cu mireasma florilor exotice. O poveste de dragoste care să se dezvolte mai senzual și mai mistic decât aceasta, nu cred că voi mai găsi. Opera lui Mircea Eliade este de o remarcabilă intimitate. „Maitreyi” este povestea de iubire a lui Alain, un tânăr francez care ajunge în India. El este atras imediat de această țară, prin mister, frumusețe și cultură, dar cel mai mult îl leagă de India o tânără indiancă, Matreyi, fiica gazdei sale, de care se îndrăgostește nebunește. Subiectul iubirii dintre cei doi învăluie romanul în mister și îl transformă într-un adevărat deliciu pentru cititor. Sunt convinsă că foarte mulți dintre voi ați citit deja cartea, însă pentru cei care încă nu au facut-o îi sfătuiesc să nu mai stea pe gânduri. De un lucru sunt sigură. Și anume că aș reciti oricând și de oricâte ori acest superb roman.

Sursa: https://www.iqool.ro/cele-mai-frumoase-romane-de-dragoste-din-literatura-romana/

Cîțu Timeea 

27 ianuarie 2024

Dezumanizat

Cartea dezumanizat este bazatá pe personajul principal si viata sa intr-o perpetua bufonerie.

Acesta foloseste umorul pentru a-si masca firea anxioasa si frica sa fata de oamenii din jur.

Cartea parcurge parti ale vietii sale "mizerabile" in care invata din ce in ce mai bine sa se comporte "normal" ca lumea sa nu isi dea seama de masca pe care o pune zilnic.

Acesta se lupta cu adictii si persoane toxice dar si ura nemarginita fata de sine.

Cum a zis in "primul carnet": "Am dus o viata coplesitor de rusinoasa. Eu insumi nu stiu cum e sa traiesti ca o fiinta umana."

"Dupa acel episod, am trait fiecare zi cuprins de panica si teama.

Ca intotdeauna continuam sa ii fac pe toti sa rada cu bufoneriile mele lamentabile, dar, fara sa vreau, ma auzeam oftand adanc, indurerat." Acest citat se leaga cu o propozitie peste care am dat in ultimul capitol al cartii care pe langa faptul ca m a impresionat profund, mi-a dat un sens familiar fata de citatul antecedent...

" Totul trece. Cred ca este unicul lucru ce seamna cu adevarul din infernul agonizant in care am trait pana acum, asa zisa lume a "fiintelor umane". Totul trece."

Astăzi, 21 martie este ziua internațională a poeziei!

                                                                                                                                                                                        21 decembrie 2023

Sarbatorile din perioada de iarna sunt un prilej de bucurie atat pentru adulti dar mai ales pentru copii. Iarna este anotimpul magic cand obiceiurile si traditiile fac sarbatorile mai frumoase si cred ca este un bun prilej de a le enumera pe cele mai importante dintre acestea:

• 
  30 noiembrie – Sfantul Andrei - Este ziua in care frumoasa toamna pleaca si lasa locul iernii. Incepand cu aceasta data intram in spiritul sarbatorilor de iarna. Totodata, toti cei care poarta numele Sfantului Andrei sunt sarbatoriti.
  
  

• 
  1 Decembrie – Ziua Nationala a Romaniei - este ziua fiecarui roman care da dovada de patriotism. In anul 1990, ziua de 1 Decembrie a fost declarata zi nationala si sarbatoare publica in Romania. In aceasta zi se sarbatoreste Marea Unire.
  
  

• 
  6 Decembrie – Sfantul Nicolae sau Mos Nicolae - este ocrotitorul copiilor si este intruchiparea bunatatii si a darniciei. Aceasta zi este sarbatoarea celor care poarta acest nume sfant, dar si a celor mici care isi pregatesc ghetutele pentru a primi daruri de la Mos Nicolae care vine calare pe un cal alb.
  
  

• 
  20 Decembrie – Ignatul - In aceasta zi se sacrifica porcul pentru a pregati bucatele care ajung pe masa de Craciun. Acest ritual este facut in apropiere de trecerea din vechiul an in cel nou, pentru ca oamenii credeau in forta regeneratoare a sacrificiului.
  
  

• 
  21 Decembrie – Solstitiul de iarna - este un fenomen important al acestui anotimp si anume faptul ca la aceasta data incepe iarna astronomica. Din 21 decembrie pana pe 21 iunie, durata zilelor creste continuu iar durata noptilor scade.
  
  

• 
  24 Decembrie – Ajunul Craciunului - Este ziua cand este impodobit bradul, cand se pregatesc bucatele pentru masa de Craciun, cadourile pentru cei dragi dar si darurile pentru colindatori. Bradul de Craciun simbolizeaza pomul vietii. Acum, pe langa traditionalele cadouri si bucate, incep si colindele.
  

• 25 Decembrie – Craciunul - Aceasta sarbatoare aniverseaza Nasterea Domnului Iisus Hristos. In aceasta zi toata familia, dar mai ales copiii, desfac darurile primite de la Mos Craciun, care se afla sub bradul frumos impodobit. De Craciun, oamenii se asaza la masa alaturi de cei dragi. Spiritul sarbatorilor ne indeamna sa facem fapte bune, sa daruim, sa fim mai buni.
  
  

• 
  27 Decembrie – Sfantul Stefan - a fost intaiul mucenic care si-a dat viata pentru credinta. In aceasta zi sunt sarbatoriti toti cei care poarta numele Sfantului Stefan.
  
  

• 
  31 Decembrie - Ajunul Anului Nou - sau Revelionul este petrecerea dintre ani. La fel ca si de Craciun se pregatesc bucate alese. La aceasta masa, pe langa bucatele traditionale, nu trebuie sa lipseasca pestele si strugurii. Se mananca 12 boabe de struguri pentru fiecare luna din an, fiecare boaba reprezentand cate o dorinta pentru anul care vine. Astfel, acest an o sa fie imbelsugat cu sanatate si noroc. In seara Ajunului de An Nou, copiii si tinerii merg cu Plugusorul.
  
  

• 
  1 Ianuarie – Anul Nou si Sfantul Vasile - Pe 1 Ianuarie intregul glob sarbatoreste trecerea intr-un nou an calendaristic. Anul Nou coincide cu sarbatoarea Sfantului Vasile cel Mare, ocrotitorul saracilor. Toti cei care poarta acest nume sfant sunt sarbatoriti in aceasta zi. O traditie importanta de Anul Nou este umblatul copiilor cu Sorcova. Cu sorcova se face urarea pentru un an mai bun, iar copiii sunt recompensati cu colaci, dulciuri sau bani..
  
  

• 
  6 Ianuarie – Boboteaza - Este ziua cand a fost botezat Iisus Hristos si semnifica innoirea omului crestin. In Ajunul Bobotezei, preotii merg in casele oamenilor pentru a le aduce binecuvantarea Sfintei Treimi prin stropirea cu apa sfintita. La Boboteaza se sfintesc toate apele, iar credinciosii merg la biserica pentru a participa la slujba si a lua apa sfintita.
  
  

• 
  7 Ianuarie – Sfantul Ion - In aceasta zi este sarbatorit Sfantul Ioan Botezatorul, cel care l-a botezat pe Iisus in raul Iordan. La aceasta data sunt sarbatoriti toti cei care poarta acest nume sfant. Ziua Sfantului Ion reprezinta incheierea sarbatorilor de iarna. Sfantul Ion este considerat protectorul pruncilor. Conform traditiei populare se spune ca dupa data de 7 ianuarie, se inmoaie gerul iar temperaturile incep sa creasca. Aceasta sarbatoare este una a bucuriei.
  
  

• 
  24 Ianuarie – Mica Unire - in fiecare an romanii sarbatoresc Unirea Principatelor Romane. Mica Unire, cum i se mai spune care s-a infaptuit in anul 1859 sub conducerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Unirea celor doua principate Moldova si Tara Romaneasca a fost prima etapa in crearea unui stat national unitar modern. Unirea mica din anul 1959 a fost primul pas spre Marea Unire de la 1 decembrie 1918.
  
  

                                                                                                                                                                                        23 Noiembrie 2023

ATELIER DE MOȘ NICOLAE CU O SURPRIZĂ DE LA MOȘ CRĂCIUN

Atelierele Thomasinei își reiau activitatea în 6 decembrie 2023, începând cu ora 13.00, la sediul muzeului din strada Nicolae Crețulescu 8.

Ce vom face?

· Lectura în premieră a scriitorului Dan Mircea Cipariu din recenta sa carte: „Pe Planeta Moș Crăciun” (Editura Ars Libri)

· Activități de creație cu motive festive.

Invitații Thomasinei sunt: Loreta Popa, Andreea Măiastra și Mădălina Diaconu.

· Împodobirea bradului împreună cu micii participanți.

La sfârșitul atelierului, fiecare participant va primi un exemplar din volumul „Pe Planeta Moș Crăciun”.

Intrarea este liberă!

Sursă:https://mnlr.ro/atelier-de-mos-nicolae-cu-o-surpriza-de-la-mos-craciun/

                                                                                                                                                                                        23 Noiembrie 2023

Doliul 

A fost o zi, una însorită. Un copil tocmai și-a pierdut mama într-un incident care s-a întâmplat din cauza stării ei de sănătate.

Starea ei era în prezent stabilă, inclusiv faptul că nu a avut probleme în trecut, așa că șocul a fost și mai mare. Toti membri familiei au fost devastați de moartea ei, deoarece era o femeie atât de minunată și grijulie. Priveghiul a fost foarte aglomerat, iar înmormântarea a fost tăcută ca o dimineață de iarnă.

Fiul ei era confuz, dar și furios. El a făcut tot ce i-a stat în putere pentru a împiedica acest incident să se întâmple și totuși a putut doar să privească.

După înmormântare, nu și-a putut lua gândul de la faptul că, chiar și după toată munca ei grea, ea a murit atât de brusc. A încercat să înțeleagă cum se poate merge mai departe după ce o persoană dragă moare.

Într-o zi, la câteva săptămâni după ce a reapărut frustrarea sa, a văzut-o. O cioară care zboară deasupra unui cuib sfâșiat făcut din salcie și măcriș. Acolo era copilul ei căzut.

Chiar dacă a fost dragoste instinctuală, el a înțeles atunci că dragostea vine în mod natural pentru fiecare creatură de pe acest pământ și că moartea este, de asemenea, naturală. Indiferent cât de mult ai încerca, nu o vei preveni și, pe măsură ce îmbătrânești, înțelegi acest fapt, dar nu înseamnă că și frica dispare. Apoi a înțeles că întrebarea pe care a încercat să o descifreze în tot acest timp era doar simplul adevăr.

Moartea este indestructibilă și pentru totdeauna, și nici măcar Dumnezeu nu poate împiedica acest lucru din a se întâmpla.

Dumitru Mattli Jessica Anastasia

23 Octombrie 2023

Micul vârcolac

    A fost odată ca niciodată un mic vârcolac. La lumina zilei era la fel ca prietenii săi, dar când sosea în sfârșit noaptea, se transforma într-o fiară. Problema era că micul vârcolac și-a făcut doar singur rau. Pe măsură ce întunericul cădea asupra satului, putea auzi voci ce îi spuneau tot felul de defăimări, cum ar fi „tu nu ești bun de nimic” sau „toată lumea te urăște”. Chiar dacă niciunul dintre prietenii lui nu i-a spus acele cuvinte, nu și-a putut lua mintea de la asta. În fiecare noapte, își spunea că ar trebui să se izoleze și că toată lumea ar fi mai bine fără el. Până într-o zi, când prietenii lui i-au observat comportamentul ciudat și l-au întrebat ce era în neregulă.

    Micul vârcolac atunci izbucni în lacrimi și le povesti totul. Cum auzea mereu aceeași voce, spunându-i iar și iar că nu e bun de nimic și că ar trebui să moară. Prietenul lui l-a îmbrățișat și i-a spus: „Nu te mai gândi niciodată la asta. Amețește vocea care îți spune asemenea prostii și amintește-ți cuvintele mele! Te iubim și te prețuim pentru că ești prietenul nostru. Să nu te gândești niciodată la ceva diferit”. După acea zi, micul vârcolac nu a mai ascultat vocea și a ales să-și urmeze inima și să fie el însuși. Chiar dacă crezi că toată lumea te urăște, s-ar putea să nu fie adevărat. Nu te bate cu lucruri care nu sunt reale, trăiește în prezent și iubește oamenii din jurul tău. Și dacă unul dintre ei ar putea avea nevoie de asigurarea ta, dă-i-o, ar putea avea nevoie de ea.

Dumitru Mattli Jessica Anastasia

mai 2023

„POEZIE ȘI CREAȚIE” #140 | PAVEL ȘUȘARĂ ȘI LORETA POPA

Invitat în data de 21 mai 2023, la  „Poezie și creație” a fost Pavel Șușară, critic și istoric de artă, scriitor, expert și curator, membru al Uniunii Artiștilor Plastici și al Uniunii Scriitorilor din România.

Licenţiat al Institutului de Arte Plastice „N. Grigorescu” din Bucureşti, Facultatea de Arte Plastice, Secţia Muzeologie (1981), a lucrat ca muzeograf la Oficiul pentru Patrimoniul Cultural Naţional Călăraşi şi a fost director al Centrului de Îndrumare a Creaţiei din Călăraşi. Consilier şi referent în cadrul Ministerului Culturii, apoi cercetător la Institutul de Istoria Artei „G. Oprescu” al Academiei Române. Este fondatorul Asociației Experților și Evaluatorilor de Artă și al Muzeului de Artă Modernă și Contemporană „Pavel Șușară”.

A debutat, cu poezie, în Almanahul literar 1977, iar editorial în 1996, cu volumul de poeme „Regula jocului”, pentru care a obţinut Premiul Uniunii Scriitorilor. A publicat apoi volumele: „Urmuz”, satire şi parodii politice (1998); „Veto”, poeme în proză, (1998) – premiul Al. Odobescu al Festivalului de literatură Călăraşi; „Tetraktys” (2000) – nominalizat la Premiul pentru experiment al ASPRO, Bookharest 2001; „Opt poveşti adevărate/cu fiinţe minunate”, poezie pentru copii (2000) – Premiul Uniunii Scriitorilor; „Sinuciderea se amână”, proză scurtă (2003) – nominalizată pentru Premiul ASPRO. Albumul „Corneliu Baba”, apărut la Editura Parkstone-D.O.R., Londra (2001), a fost premiat pentru cea mai bună carte românească apărută în străinătate, la Bookharest 2002. A mai fost distins cu Premiul pentru critică al Uniunii Artiştilor Plastici şi Premiul Fundaţiei Cella Delavrancea (1997). La 1 iunie 2013, a lansat, la Salonul Internaţional de Carte Bookfest, albumul de artă „Corneliu Baba”, apărut la Editura Regiei Autonome Monitorul Oficial. În mai 2017, a susţinut conferinţele „Introducere în Istoria Artei” şi „Occident versus Orient”, la sediul Muzeului Naţional al Literaturii Române. În decembrie 2021 şi-a lansat volumul „Albumul Ţipoia&Tzipoia”, iar în luna decembrie 2022 s-a numărat printre laureaţii Premiilor Academiei Române pentru anul 2020, obţinând premiul la secţiunea Premiul „Lucian Blaga” pentru lucrarea „Brâncuşi. Un sculptor de la Răsărit”.

„Sunt convins, știind sistemul muzeal din România, că Muzeul Național al Literaturii Române nu are echivalent în ceea ce privește vigoarea, coerența și capacitatea de a acoperi spații. Acest colectiv solid are un antemergător. Să nu uităm că Ioan Cristescu pe măsură ce conserva, proteja, transporta patrimoniul Muzeului Național al Literaturii Române, lichida, împacheta și transporta Muzeul Filateliei. El a fost pus la un moment dat în situația de a gestiona două forme de risc extrem de greu de depășit. A reușit, prin capacitatea lui managerială și prin calmul care generează și o luciditate pe măsură, să depășească tipul acesta de impediment și Muzeul Filateliei este la adăpost, iar Muzeul Național al Literaturii Române este în plină expansiune, într-o campanie de cucerire fără limite”, mărturisește Pavel Șușară.

„Un critic de artă în mod fundamental este scriitor, nu este artist plastic. Instrumentul lui, vehiculul prin care comunică, e cel literar. Partea tare este adecvarea cuvântului cu ideea, a gândului cu expresia. Aici se lucrează. Eu nu explic ce se întâmplă, ci încerc să propun propriul meu sistem de lectură.     

Cine îl acceptă poate să-l ia ca punct de pornire, ci nu-l acceptă n-are decât să-l contrazică, dar să se ducă la imagine. Și atunci tot actul critic devine simultan un act de provocare. Nu un act de clarificare. Asta încerc să fac. Spunând ceva despre un autor eu încerc să-mi clarific propria mea relație cu autorul respectiv. În loc să vorbesc singur în fața oglinzii, vorbesc în fața unui public care mă și stimulează”, afirmă Pavel Șușară.

Sursă: mnlr.ro/poezie-si-creatie-140-pavel-susara-si-loreta-popa/

aprilie 2023

O carte pe zi: „Lumea Cristinei”, de Stelian Ţurlea

„O femeie care se târăşte pe un câmp, spre vârful unui deal, culegând poate flori, nu înţelegi în prima clipă nici că se târăşte, nici că ar culege flori, afli mai târziu că în vârful dealului e casa ei şi că cere un ajutor, afli mai târziu cine este, afli mai târziu povestea ei cutremurătoare”.

Editura Integral publică un nou microroman semnat de Stelian Ţurlea, al cincisprezecelea apărut la această editură în ultimii doi ani.

Un roman depre femei, iubire, eşecuri, renunţare, rezistenţă, tânjire, artă şi moarte - şi despre cât pierdem dacă nu le înţelegem pe toate. Eroinele sunt un grup de femei pe care le-a unit o dorinţă, neexprimată limpede vreodată, despre care e greu de spus dacă şi-au dat seama sau vor fi vorbit vreodată între ele, o tânjire.

Totul pornind de la un tablou celebru, conservat la Muzeul de Artă Modernă din New York, una dintre cele mai cunoscute picturi ale lumii, care a inspirat generaţii de artişti şi a încântat milioane de vizitatori, a apărut în filme şi cărţi, e atârnată în copii pe pereţii caselor a milioane de americani anonimi: „o femeie care se târăşte pe un câmp, spre vârful unui deal, culegând poate flori, nu înţelegi în prima clipă nici că se târăşte, nici că ar culege flori, afli mai târziu că în vârful dealului e casa ei şi că cere un ajutor, afli mai târziu cine este, afli mai târziu povestea ei cutremurătoare”.

Tabloul se cheamă „Lumea Christinei” (Christina’s World), iar pictorul, Andrew Wyeth, a realizat-o în anul 1948. Şaptezeci de ani mai târziu, Cristina Ţurlea a pictat o tălmăcire după acest tablou, expusă în expoziţia Tălmăciri, organizată în 2019 la Centrul de Cultură Arhitecturală a UAR. Se chema Tânjire.

Personajele microromanului se regăsesc, toate, dintr-un punct de vedere, în tabloul menţionat.

Stelian Ţurlea este autor a treizeci şi patru de romane, un volum de povestiri, unul de memorii (sau literatură non-ficţională), douăsprezece cărţi de publicistică, zece cărţi pentru copii şi două traduceri. A îngrijit şapte albume. A primit mai multe premii pentru literatură şi activitatea jurnalistică.

Sursă: m.mediafax.ro/cultura-media/o-carte-pe-zi/o-carte-pe-zi-lumea-cristinei-de-stelian-turlea-21816613 

ianuarie 2023

Expoziția „Dimitrie Cantermir – 350 De Ani De La Naștere“

       Muzeul Național al Literaturii Române și Academia Română vă invită marți, 17 ianuarie 2023, de la ora 13.00, în Sala „Theodor Pallady“ a Bibliotecii Academiei Române, la vernisajul expoziției Dimitrie Cantemir – 350 de ani de la naștere. Alocuțiuni:

 – acad. Răzvan Theodorescu, vicepreședinte al Academiei Române

– prof. dr. Ioan Cristescu, directorul Muzeului Literaturii Române din București

– Constantin Barbu, membru al Academiei Europene de Științe, Arte și Litere din Paris

– Cristina Popescu, director al Romfilatelia

– Gabriela Dumitrescu, șef al Cabinetului manuscrise-carte rară 

       Dedicat marelui cărturar român la împlinirea a 350 de ani de la naștere, evenimentul dorește să readucă în atenția publicului sinuosul traseu biografic și politic al lui Dimitrie Cantemir, dar mai ales excepționala sa operă, de factură enciclopedică. Expoziția reunește portrete, manuscrise, documente istorice din scurta perioadă în care Dimitrie Cantemir a fost domn al Moldovei, mărturii ale cronicarilor vremii, ediții facsimilate ale manuscriselor aflate în Rusia, precum și ediții importante apărute în spațiul românesc. 

       Expoziția organizată la Biblioteca Academiei Române deschide anul omagial dedicat lui Dimitrie Cantemir, personalitate complexă a culturii noastre și a culturii europene, care continuă să trezească interesul istoricilor și cercetătorilor din diverse generații. 

       Expoziția poate fi vizitată în perioada 17-27 ianuarie 2023, de luni până vineri, în intervalul orar 10.00-1400. Intrarea este liberă.

Sursă: mnlr.ro/expozitia-dimitrie-cantemir-350-de-ani-de-la-nastere

COLEGIUL ECONOMIC „VIILOR” - descriere

Iată-ne ajunşi la Colegiul Economic ,,Viilor”, un liceu despre care poate că unii nu au auzit foarte multe, însă despre care vă vom povesti noi câte ceva. Acesta a luat fiinţă în anul 1953, ca „Şcoala Profesională de Ucenici“, denumire pe care o va păstra până în anul 1960. Inspirată din şcolile Franţei şi Austriei, Colegiul Economic ,,Viilor” a vrut și a reușit să reprezinte un exemplu în ceea ce priveşte alimentaţia şi turismul şi să dezvolte forţa de muncă din aceste domenii.

Între anii 1976 -1981 liceul se numea Liceul Economic şi de Drept Administrativ nr. 4 , între 1981-1993  Liceul economic nr. 4, iar apoi, în perioada 1993 -1995 liceul a primit numele de Grup Şcolar Economic Administrativ nr. 4, între 1995 - 2001  a fost numit Grup Şcolar Economic “Viilor” . Abia de la începutul anului 2001 liceul poartă numele de Colegiul Economic “Viilor”.

Cu aproximativ 1500 de elevi şi peste 100 de profesori, liceul este specializat în turism, alimentaţie şi economie, (în special primele două), şi toţi elevii profită de acest lucru. Se fac simpozioane, mai ales gastronomice, proiecte şi practică. Pe 21 mai, de ziua liceului, se fac simpozioane gastronomice, diverse proiecte şi reprezentaţii.

De exemplu, vineri 18 Mai 2007, în incinta Colegiul Economic ,,Viilor” din București a avut loc simpozionul internațional cu tema: ,,Centrarea pe beneficiar – Premisă și Scop în Educația Tinerilor”.

Colegiul Economic ,,Viilor” este o instituție de învățamânt și educație de tradiție în pregătirea personalului pentru unitățile de alimentație publică și turism, precum și unități comerciale, care funcționează din anul 1953 și face parte din Asociația Europeană a Școlilor Hoteliere și de Turism (A.E.H.T.).

Pe lângă elevii și profesorii din Colegiul Economic ,,Viilor”, la eveniment au participat, de asemenea, și inspectori din cadrul Inspectoratului Școlar al Municipiului București (ISMB), reprezențanți ai Ministerului Educației, profesori din școli și licee atât din București, cât și din alte orașe, cum ar fi: Galați, Focșani, Craiova, Timișoara, Buzău, precum și invitați speciali de la prestigioase instituții de învățământ din Italia, Franța, Polonia, Olanda, Turcia.

Evenimentul s-a încheiat cu o delicioasă expoziție gastronomică, intitulată: ,,Fantezii de primăvară”.

La profilul economic și comerț se face practică în supermarketuri şi în hipermarketuri. Alimentaţia şi turismul sunt cuplate, acestea fiind practicate la restaurantele, respective recepţiile hotelurilor. Bobocii fac practică în primele trei săptămâni după finalizarea anului şcolar şi clasele a 10-a, a 11-a şi a 12-a, pe parcursul anului.

Despre profesori am auzit şi păreri bune, dar şi mai puţin bune. Unii ne spun că dacă vrei să înveţi, atunci ai viaţă uşoară şi că sunt destui profi indulgenţi, alţii că sunt cam exigenţi, arătându-şi nemulţumirile cu spor.

Totuşi, şeful consiliului elevilor nes pune că există cadre didactice care au absolvit Colegiul Economic ,,Viilor” şi care activează chiar de 50 de ani în acest liceu, întâi ca elevi, apoi ca profesori.

Există absolvenţi care au fost recunoscuţi ca ospătari și bucătari în Canada şi S.U.A, care au participat la concursul ,,Master Chef” și care reprezintă o mândrie pentru CEV.

Activităţile extra-şcolare sunt şi ele prezente, elevii participând la olimpiade,proiecte și concursuri naționale și internaționale.

A existat şi un post de radio al liceului, însă s-a renunţat la acest lucru din cauza renovărilor. Trupa de actorie, are în componenţă elevi de la clasele de a 9-a şi a 10-a.

Deci, pe scurt, liceul nostru este o instituție care promovează valorile  europene de Calitate și Eficiență pentru Viitor;

De asemenea liceul nostrum este:

 - MEMBRU EUROPEAN ASSOCATION OF HOTEL AND TOURISM SCHOOLS

 -  CENTRUL  DE  PERFECȚIONARE   MAIȘTRI  INSTRUCTORI

 -  ȘCOALĂ  AMBASADOR

 -  CENTRUL  DE  TESTARE  ECDL  NR. 135

 -  FILIALA  CASA  CORPULUI  DIDACTIC  BUCUREȘTI

Ceea ce am scris mai sus reprezintă doar o parte dintre lucrurile frumoase, interesante, gustoase și savuroase pe care le puteți găsi la noi în liceu. Dacă vreți să mai aflați și altele, vă așteptăm la noi!

În final, vă atașăm și câteva poze făcute în timpul unor activități ceva mai recente:

-În special pozele făcute în timpul Programului Școala Ambasador, plus captură din revista Excelsior despre activitatea EPAS