” De la cel din urmă muncitor, plecat din atelier ca să vadă zburând un aeroplan românesc, până la fruntaşii vieţii noastre intelectuale şi politice... au simtit aceeaşi simpatie caldă şi pentru acel care zbura şi pentru invenţia minunată, care mâine va fi în mâinile tuturor. Fie ca aşteptările celor care m-au întovărăsit cu încurajarea şi prietenia lor să nu fie înşelate. M-aş socoti răsplătit cu prisosinţă pentru cei paisprezece ani de muncă, de teamă şi de speranţe chinuitoare, dacă aş şti, că am făcut ceva, cât de puţin, pentru progresul ştiintei şi pentru fericirea oamenilor.”

                                  AUREL VLAICU