Obiectul infracţiunii este definit ca valoare socială şi relaţiile sociale create în jurul acestei valori care sunt pereclitate sau vătămate prin fapta infracţională .În literatura de specialitate obiectul infracţiunii este reprezentat din mai multe aspecte în funcţie de gradul mai întins sau mai restrîns de relaţii sociale ,născută în legătură cu relaţia socială concretă ,ocrotită ,care este pereclitată sau vătămată prin infracţiune.

Obiectul material –unele infracţiuni presupun existenţa unui obiect material pe lângă cel juridic .În numeroase cazuri,valoarea socială ocrotită de legea penală se exprimă printr-o entitate fizică materială. Iar atingerile aduse acestei valori se realizează printr-o acţiune sau inacţiune îndreptată nemijlocit asupra sau împotriva acestei entităţi materiale.

Una din condițiile generale de stragere la răspundere penală este vârsta – infracţiunea fiind o faptă prevăzută de legea penală săvîrşită cu vinovăţie pentru existenţa ei,făptuitorul trebuie să aibă capacitatea psihică de a înţelege şi de a-şi manifesta conştient voinţa. Această capacitate nu se naşte ,ci se dezvoltă treptat odată cu vîrsta.

—Pînă la împlinirea vîrstei de 14 ani nici o persoană nu răspunde penal ,deoarece nu are capacitatea să înţeleagă semnificaţia socială a faptelor şi să-şi manifeste în mod conştient voinţa . Această prezumţie legală are un caracter absolut .

—De la 14 ani ,persoana fizică va răspunde doar pentru infracţiunle prevăzute expres şi limitativ la alin (2) art .21 Cod Penal al R.M.

Persoanele fizice care au împlinit vârsta între 14 şi 16 ani sânt pasibilite de răspundere penală numai pentru săvîrşirea infracţiunilor prevăzute la art. 21 alin. (2) CP al RM. Exemplele elocvente le găsești în vedeo.