Judo in Romania

În perioada premergătoare războiului, foştii studenţi la ONEF au organizat întâlniri, popularizând tehnicile învăţate la cursul de ju jutsu şi judo. În 1934, în unele unităţi militare, sub conducerea profesorului Emilian Teacă, s-a organizat primul concurs de ju jutsu şi judo; au participat jandarmii din Câmpina şi jandarmii şi pompierii din Bucureşti. În 1935, Emilian Teacă publică "Arta apărării personale (Jiu-jitsu)", lucrare sistematică la sfârşitul căreia sunt prezentate primele noţiuni despre regulamentul competiţiilor, elaborat de Uniunea Europeană de Judo (ju jutsu).

În 1946, profesorul Vasile Gotelet înfiinţează la Brăila un cerc de ju jutsu şi judo şi face mai multe demonstraţii cu ocazia unor festivităţi sportive organizate de OSP, inspectoratul şcolar şi primărie. În 1948, profesorul Vasile Gotelet este adus în Bucureşti, ca profesor de educaţie fizică, având şi funcţii în OSP, al cărui preşedinte, Ioan Simion, îl ajută să înfiinţeze un cerc de judo la Clubul "Dinamo" Cotroceni. Cercul este frecventat de elevii şcolii profesionale, care participă la mai multe demonstraţii organizate (până în 1951), arbitru fiind V. Gotelet. Şi în alte oraşe ale ţării, profesorii încep să predea lecţii de arte marţiale. Ofiţerul de jandarmi Pavel Capotă (câştigătorul open-ului din 1937 de la Ploieşti), fostul elev a lui K. Ishiguro şi al lui E. Teacă, face o demonstraţie de autoapărare pe stadionul "Progresul" din Bucureşti. Profesorul Florian Frazzei (elevul lui V. Orăşanu), împreună cu prof. Anton Ionescu încep să predea oficial judo în liceele "Spiru Haret" şi "Caragiale" din Capitală.

În 1957, gimnastul Mihai Botez înfiinţează un cerc (neoficial) la Uzina de Vagoane din Arad. În acelaşi an, la Institutul de Cultură Fizică şi Sport, profesorii V. Gotelet, V. Popovici şi D. Hâtru înfiinţează un cerc de iniţiere în judo şi ju jutsu. În 1958, la Uzinele Vulcan din Bucureşti, profesorul V. Gotelet şi W. Edelberg înfiinţează un cerc de iniţiere în judo, pentru tineret. Cu eforturi deosebite, în 1959, profesorul Ioan Avram înfiinţează un cerc de judo la Institutul Agronomic Bucureşti. După 1960, încep să se organizeze întâlniri între echipe (Arad - antrenor M. Botez şi Bucureşti - prof. F. Frazzei) şi să se înfiinţeze noi cluburi: Clubul IOR (condus de ing. Liviu Urmă), Clubul "Politehnica" Timişoara (prof. Bogdan Constantin). Mai târziu, în 1962, se înfiinţează Comisia de judo în cadrul Consiliului Municipal pentru Educaţie Fizică şi Sport, coordonată de Federaţia de Lupte. Comisia Municipală de judo din Bucureşti organizează în incinta patinoarului artificial o întâlnire internaţională între echipa franceză de judo (FSGT) şi echipele de tineret ale capitalei (E. Malschi, Z. Macridin şi M. Sârbu - categ. uşoară, V. Maier, Şt. Iancu, I. Muşuroiu - categ. mijlocie şi V. Şerban - categ. grea). Principalii promotori ai acestei întâlniri au fost profesorii: Vasile Gotelet, Florian Frazzei şi Ioan Avram. Vasile Gotelet a arbitrat pentru prima dată o întâlnire internaţională, mai arată Enciclopedia Educaţiei Fizice şi Sportului.

În 1963 are loc turneul internaţional de judo la care participă echipele: Bucureşti A, Bucureşti B şi selecţionata FSGT (Franţa), care se termină cu scorul de 7-3 în favoarea echipei bucureştene (A) având componenţa: V. Şerban, C. Bogdan, Gh. Muşuroiu, S. Marinescu, V. Mayer, E. Malski şi R. Şaramet. În acelaşi timp, apar noi echipe de judo: "Politehnica" Braşov (instructor Nicolae Purţuc), "Politehnica" Iaşi (instructor Vlad Grigore Laşcu), Sibiu (antrenor Ovidiu Bucur), Roman (instructor Vasile Şerban), "Politehnica" Bucureşti (antrenor Ion Herman), "Medicina" Iaşi (instructor Mircea Purţuc).

Ca rezultat al apariţiei acestor noi cluburi şi plini de entuziasm, judoka simt necesitatea unor competiţii pentru verificarea nivelului de pregătire şi însuşire a tehnicilor. La iniţiativa ing. Liviu Urmă, preşedintele Comisiei de judo al CMEFS, în 1965 se organizează primul Campionat al Municipiului Bucureşti, desfăşurat în incinta Circului de Stat. Între 3-5 octombrie 1965, la Mediaş, sub egida Comisiei de judo a Municipiului Bucureşti, se organizează Cupa Târnavei şi următorii judoka devin campionii neoficiali ai României: Francisc Gyermety (63 kg) - Târgu Mureş; Ilie Marinescu (70 kg) - Bucureşti; Răzvan Mihu (80 kg) - Bucureşti; Sente Werner (93 kg) - Mediaş; Dumitru Zeamă (+93 kg) - Bucureşti, conform Enciclopediei Educaţiei Fizice şi Sportului din România.

Pentru oficializarea judo-ului se înfiinţează în 1967 o comisie de iniţiativă formată din Liviu Urmă (preşedinte al comisiei de judo din cadrul CMEFS - Bucureşti), Anton Muraru, Ioan Avram, Vasile Gotelet, Florian Frazzei, Franckie Nour Niculescu, Ilie Marinescu, Şerban Vasile, Gheorghe Barjica, Virgil Crişan, Nicolae Bucur, Constantin Bogdan, Izu Şechter - care adresează Secţiei Sport a CC al PCR un memoriu privind înfiinţarea Federaţiei de Judo. Oficialităţile refuză să dea curs memoriului, dar generalul maior Paul Marinescu (comandantul tuturor trupelor Ministerului de Interne la vremea respectivă) dă un ordin de înfiinţare, în iulie 1967, a 31 de secţii de judo în unităţile ministerului, numite "Straja" iar, spre sfârşitul anului, contribuie la organizarea unui campionat militar naţional.

Generalul Paul Marinescu s-a implicat în demararea demersurilor pentru înfiinţarea unei Federaţii de Judo la nivelul Secretariatului CC al PCR. Astfel, la începutul lunii mai 1968, Leonte Răutu recomandă preşedintelui CNFS Anghel Alexe să înfiinţeze Federaţia de Judo. La 21 mai 1968 ia fiinţă Federaţia Română de Judo. Din primul Birou federal au făcut parte: general Paul Marinescu (preşedinte), Alexandru Şiperco şi Titus Deac (vicepreşedinţi), Mihai Botez, Florian Frazzei, Ioan Avram, Ovidiu Moţeţeanu (membri); Anton Muraru - secretar general; Liviu Urmă şi Ovidiu Bucur - antrenori de lot. Totodată, în perioada 27-30 martie 1969 au loc primele Campionate Internaţionale ale României.

Conform site-ului Federaţiei Române de Judo, www.frjudo.ro, cele mai bune rezultate obţinute de sportivii români la această disciplină au fost: medalia de bronz - Arpad Szabo la Campionatul European (CE) din 1977 din Germania şi medalia de argint (acelaşi A. Szabo) la CE din 1978 de la Helsinki; la CE din 1979 - medalii de bronz obţinute de Nicolae Vlad şi Toma Mihalache. Prima medalie de aur şi titlul de campion european i-a revenit lui Nicolae Vlad la CE de la Viena în anul 1980, secondat de Constantin Niculae şi Mircea Frăţică (ambii medaliaţi cu bronz). Alte titluri şi medalii de campioni europeni la judo au fost cucerite de Constantin Niculae (1981 - Debrecen), Mircea Frăţică (1982 - Rostock), Ilie Şerban (1984 - Hamar), Mihai Cioc (1987 - Paris), Adrian Croitoru (2000 - Wroclaw). Sportivii români au câştigat la CE, în total, cinci medalii de argint şi 19 de bronz.

În 9 august 2008, Dumitru devenea prima campioană olimpică din istoria judo-ului românesc, învingând-o în semifinală pe dubla campioană olimpică en-titre Ryoko Tani (Japonia) și, în finală, pe Yanet Bermoy (Cuba) prin wazaari și ippon, în doar 80 de secunde. Performanța lui Dumitru este memorabilă și pentru că era prima oară când Dumitru reușea să o învingă pe marea sa rivală Ryoko Tani, de altfel neînvinsă într-o competiție oficială din 1996, și o ocazie ideală pentru a-și lua revanșa împotriva celei care o învinsese in 2005, la Campionatul Mondial - Yanet Bermoy

În aprilie 2011 a cucerit medalia de aur la Campionatul European de judo de la Istanbul.