Despre mine
Psiholog clinician
Studii
2007-2010- FPSE-Universitatea Bucuresti; studii de licenta
2010-2012- FPSE-Universitatea Bucuresti; studii de master (Psihologie clinica)
Experienta profesionala
2011-2012: psiholog, centrul ARENA, Spitalul Matei Bals
2017-prezent: psiholog, Atlas Office
2021-prezent: psiholog, Medic Chat
2022-prezent: psiholog clinician, Cabinet Individual de Psihologie Dumitrescu Raluca
Trauma bond----inchisoarea fara ziduri
Uneori, in relatiile abuzive, ne dam seama ca nu suntem tratati cum ar trebui, ca partenerul este toxic, abuziv, ca ceva este in mod clar in neregula si totusi nu putem parasi relatia. Se simte aproape ca un blestem, ca un destin implacabil, ca o vraja, ca o boala, ca o piatra de moara sau ca o inchisoare din care cu toate eforturile, nu putem evada. Disonanta cognitiva e foarte greu de indurat: pe de o parte stim foarte bine ca ar trebui sa plecam, ca nu este acceptabil sa fim calcati in picioare in acest mod, umiliti, frustrati zilnic, lipsiti de niste lucruri elementare intr- relatie si totusi pe de alta parte, nu pricepem de ce nu putem sa plecam pur si simplu. Chiar suntem in halul asta de lipsiti de demnitate? Chiar acceptam cu capul in pamant sa fim sacul altuia de box? Ce incredere sa mai avem oare in noi insine si in capacitatile noastre, daca noi nu suntem nici macar capabili sa spunem “stop, pana aici”, abuzului din viata noastra? Astea sunt gandurile care ne framanta cand ne confruntam cu atasamentul traumatic sau trauma bond.
Cand eram copii, noi am experimentat un scenariu de viata asemanator cu cel care ni se intampla in prezent. Unul dintre parinti se comporta cu noi, la nivel emotional intr-un mod asemanator cu modul in care se comporta cu noi actualul partener abuziv. De exemplu, aveam un parinte caruia nu ii placea sa avem propria opinie sau sa ne opunem dorintelor sale. Era acel gen de parinte care spune ca el/ea stie cel mai bine ce e de facut si copilul nu are dreptul la o alegere sau o opinie. Daca ne revoltam sau ne exprimam opinia, modalitatea de gestionare a situatiei de catre parinte era culpabilizarea.”A, nu ma asculti? Esti un copil rau, nerecunoascator, nu ai apreciat niciodata toate lucrurile pe care le-am facut pentru tine” si retragerea afectiunii:”Nu te mai iubesc, esti un copil rau si nu meriti iubirea mea”.
In situatia din prezent, de relatie romantica cu un adult, noi am cautat, inconstient, un scenariu asemanator cu cel din copilarie, pentru ca asta ne era familiar la nivel emotional. Asta se simtea ca “acasa”, asta se simtea ca “destinul “ nostru si se traducea in limbajul iubirii in acea chimie speciala..”wow, ce special se simte” (in traducere…”ce familiar se simte”). Cand eram in “dating scene”, sigur am intalnit si parteneri “normali”, echilibrati emotional, insa pareau asa de “boring”, nu aveau “acel ceva..” , adica nu ne activau acele emotii primare. De asta nici nu i-am ales. Saracii, nu au avut nicio sansa.
Cand acum, insa, cu partenerul actual, se repeta scenariul din copilarie, atasamentul primar se reactiveaza si ne transpunem direct in scenariul din copilarie. Neputinta pe care o simtim este neputinta copilului de atunci, care nu avea resursele sa analizeze critic situatia si sa ia masuri in consecinta. Copilul de atunci avea ca unic obiectiv: supravietuirea. Lipsa afectiunii parintelui il anihila psihic. Acele emotii primare sunt accesate din nou si devenim, iar, neajutorati. Este timpul sa cerem ajutor in exterior. Avem nevoie de perspective diferite, coerente, bazate pe realitate, nu pe scenarii arhaice dezgropate din cavernele psihicului. Uneori materialele citite, informatia nu sunt de ajuns. Uneori este nevoie de un terapeut. Insa cale de iesire din ghearele trauma bond-ului exista. Si nu, nu are partenerul nostru acel ceva inexplicabil, unic, ce ne tine inlantuiti de el. Nici vorba. Acel ceva inexplicabil este amintirea nemuritoare a primului nostru atasament, de cand am descoperit pentru prima oara lumea: atasamentul fata de figura primara. Nu are legatura cu partenerul actual. El este doar intruchiparea unui construct teoretic care canalizeaza acea emotie primara. Intr-o zi, cand vom fi parasit inchisoarea fara ziduri, vom privi inapoi si vom vedea lucrurile asa cum sunt de fapt. Nu partenerul nostru era special, atasamentul nostru il facea special.
O comparatie sugestiva este urmatoarea: imagineaza-ti ca esti un peste intr-un ochi de apa si intre tine si ocean nu este decat o fasie de nisip. Din ochiul de apa in care te gasesti, nu vezi insa oceanul. Stii ca e acolo, dar nu gasesti nicio solutie sa ajungi acolo. Dai ture ochiului de apa zilnic, sperand si plangand, tanjind la ziua in care nu o sa mai doara. Daca te-ai putea ridica 10 cm deasupra ochiului de apa ca sa vezi ca oceanul este la un salt distanta, chinul tau ar lua sfarsit. Aceasta perspectiva insa o vei putea obtine cu putin ajutor. O parere avizata, o mana de ajutor, o alta pereche de ochi si multa, multa informatie. Si apoi, sari.
Cand am intrat eu in prima mea relatie, nu stiam nimic despre iubire. Nimeni din jurul meu nu stia nimic, iar daca stia cineva, invataturile lor nu au ajuns niciodata la mine. Eram ca o barca cu panze iesita naiv la plimbare pe ocean, ca si cum ar fi fost un mic lac din imprejurimi, complet oarba si surda la posibilitatea furtunilor sau la pericolele ce pandeau din adancuri.
Nu pot sa uit cat m-am chinuit, pentru ca nu a trecut mult si am dat de prima mea “iubire adevarata”(ce gluma!) adica de primul meu abuzator narcisic. Dupa ce aproape m-a distrus timp de 3 ani, a urmat al doilea, mai rau decat primul, timp de 4 ani. Iar dupa el a urmat un Borderline, relatie care m-a torturat 7 ani si al carei chin s-a incheiat cand a venit pe lume copilul meu. Intre timp facusem o facultate de psihologie, incepusem sa inteleg ce este abuzul emotional si sa recunosc iubitii narcisici si borderline si cu aceste resurse si mai ales si mai important, cu puterea nemarginita pe care mi-a dat-o responsabilitatea noii vieti ce se afla in mainile mele, am gasit puterea sa pun capat pentru totdeauna ciclului de abuz. Daca insa pun cap la cap anii de abuz, rezulta ca imi petrecusem jumatate din viata de pana atunci intr-un climat de tortura psihica.
Nu vreau sa mai treaca nimeni prin ce am trecut eu si mi-as dori ca fetita mea si orice alta fetita (sau baiat) ajunsi la varsta adolescentei sau maturitatii sa nu mai cada prada vreunui abuzator. Asa s-a nascut acest blog si asa s-a nascut acest ghid.
Prima regula si cea mai importanta este ca Iubirea nu trebuie sa doara. Am scris un articol numai pe acest subiect si va invit sa il cititi. Nu trebuie sa pornim la drum cu o imagine gresita despre iubire. Cum ca ar trebui sa fie dureroasa, dramatica, extrema, ca sa fie autentica. Cand eram eu adolescenta, cam asta era norma. Se pare ca acum se raspandeste din ce in ce mai mult in cercurile de tineri idea ca iubirea trebuie sa fie calma, vindecatoare, serena, matura si sanatoasa si asta ma bucura enorm. Lumea invata sa recunoasca semnele unei relatii toxice si invata si regula “no contact”. Pe “vremea mea”, lumea se ghida dupa versuri ca “Cine iubeste si lasa, Dumnezeu sa ii dea pedeapsa”, chit ca asta insemna sa stai in relatie cu un nebun care te tortura in fiecare zi.
A doua regula este sa stii ca printre noi traiesc o multime de oameni cu probleme emotionale grave, care pot parea foarte normali sau si mai rau, din cauza problemelor, par interesanti, sclipitori, originali, deosebiti, speciali. La ei sa aveti foarte mare grija. Ce poate trece drept “quirkiness”, un “nu stiu ce” doar al lor care ii face asa “unici” sunt mari sanse sa fie doar reflexiile contorsionate ale unor grave tare emotionale, complexe de inferioritate si pattern-uri bolnave de gandire si simtire. Va mai amintiti povestea Craiesei zapezii a lui Andersen? Baiatului din poveste ii intrase un ciob de gheata in inima si asta il schimbase cu totul..il facuse de nerecunoscut, orb si surd la suferinta fetei care venise sa il caute. Cam asa sunt si abuzatorul narcisic si cel Borderline, incapabili sa inteleaga distrugerea emotionala pe care o cauzeaza victimelor. In poveste fata il vindeca cu lacrimile ei, care topesc ciobul de gheata, dar asta in realitate nu o sa se intample niciodata. Cel mai bun lucru pe care puteti sa il faceti este sa FUGITI cat mai departe de ei.
A treia lectie este sa invatati sa ii recunoasteti. Pentru asta am scris articolele: Abuzatorul narcisic si Nu te mai iubesc sau torturaBorderline, pe care va invit sa le parcurgeti.
Dar las si aici cateva indicii care va pot ajuta sa ii recunoasteti:
-de cand ii cunoasteti, se produce intre voi o legatura imediata, foarte intensa, ca si cum v-ati conectat instantaneu, ca si cum ei reprezinta tot ceea ce va doreati, ca si cum v-ati intalnit sufletul pereche
-incep sa se planga imediat de relatiile anterioare, de fostii parteneri, de mamele si tatii copiilor lor. Ei personal insa nu par a avea nicio vina in tot ceea ce s-a intamplat, ei sunt doar niste victime
-se descriu ca pe un fel de supereroi…au fost absolut deosebiti cand erau copii..ori geniali, ori extraordinar de neintelesi, de persecutati si totusi ei, chiar si asa, in pofida circumstantelor atat de vitrege, au fost “cei mai descurcareti, mai buni, mai drepti sau mai smecheri, mai speciali, dar vai, cat de nedreapta a fost viata cu ei, nelasandu-i sa ajunga la culmile pe care le merita”(sic)
-va privesc cu atata admiratie, cu atata caldura, mai ca va idolatrizeaza de la inceput…sunteti” tot ceea ce si-au dorit si sunt siguri ca voi nu ii veti" dezamagi asa cum au facut-o partenerii/partenerele dinainte”
Faptul ca le cadeti prada fara sa va ridicati niciun semn de intrebare arata ca din pacate si voi, ca si mine, ati crescut in familii disfunctionale, care v-au rapit posibilitatea de a va dezvolta normal resursele emotionale si stima de sine. Exemple de astfel de familii am dat in articolele “Iubirea nu trebuie sa doara” si in Toxoplasma emotionala ceamai tacuta forma de abuz, dar pot fi milioane de situatii disfunctionale. Un om echilibrat emotional ar recunoaste intuitiv ca ceva nu este in regula cu aceste persoane si s-ar distanta de ele.
Dar, in cazul vostru, “dansul” continua:
-luna de miere a relatiei se incheie si urmeaza “izgonirea din Rai”: isi retrag brusc toata admiratia, toata bunavointa, va spun ca sunteti nedemni de ei si de afectiunea lor si o rup cu voi. Aceasta parte se simte ca o lovitura in moalele capului pentru ca efectiv nu pricepeti ce ati facut…totul a pornit de la un eveniment aparent minor, pe care ei il fac sa para un cataclism. Am dat exemple de astfel de evenimente in articolul ‘Abuzatorulnarcisic” si poate fi vorba de o simpla remarca a voastra sau de faptul ca ati schimbat doua vorbe cu un prieten de-al lor sau ca ati mentionat ceva ce ei v-au povestit altei persoane si asta pentru ei pare a fi insemnat tradarea totala.
-incercati disperati sa le recastigati afectiunea de parca de asta ar depinde existent voastra si sunteti socati cat de mult v-a afectat aceasta despartire, parca nici nu va mai recunoasteti, parca sunteti sub efectul unei vraji
-daca va impacati, nu dureaza mult si iar va dau papucii; iar daca terminati voi, dupa un timp vin sa va caute si sa va atraga iar in viespar, doar ca sa va poata expulza in scurt timp, obligandu-va la o tortura fara final
-veti fi de multe ori si inselati, nu mai zic de jigniti, veti primi silent treatment, veti fi ignorati, gaslighted adica facuti sa pareti nebuni, exagerati, insensibili si veti simti ca va pierdeti mintile
Solutia este sa fugiti! Puneti punct si fugiti. Si cititi foarte, foarte mult. Educati-va despre abuzul emotional, tulburarea narcisica de personalitate, tulburarea Borderline, relatiile toxice. Solutia este sa lucrati cu voi ca sa incepeti sa reparati toate ranile cauzate in familia disfunctionala , rani care au facut posibile aceste relatii de cosmar.
Este singura cale spre vindecare.
Totusi, sper, ca fiind pusi in tema cu modus operandi al acestor abuzatori emotionali, veti reusi sa ii recunoasteti de la primele semne, sa va ridicati niste semne de intrebare si sa nu ajungeti sa intrati mai adanc in iadul emotional pe care ei il provoaca.
A inceput mirific. Ai intalnit acest partener extraordinar. Nu credeai ca mai exista astfel de persoane pe lume. Ai simtit o conexiune aproape organica intre voi, ca si cum el era cineva dinauntrul tau, o veriga lipsa, avea iz de familie si caldura si intregire. Atat de atent la nevoile tale, atat de conectat la tine, parea ca te cunoaste cum nimeni altcineva nu ar fi reusit. Wow, parca ati fi impartasit aceleasi traume de-a lungul vietii. Si acum discutati despre ele si va plangeti de fostii si de durerile si singuratatile voastre. Parca el mai mult decat tine. Fosta era ori o" rea" si o "rece", care i-a dat papucii, ori o "imatura" si o "proasta" care nu il intelegea, cu toate eforturile facute de el in relatie. Cate complimente ti-a facut, cu cata admiratie se uita la tine, te simteai cea mai frumoasa si mai deosebita din lume!
Tocmai de asta, ceea ce a urmat a venit ca un adevarat soc. Ca si cum ti s-ar fi prabusit cerul in cap. Din senin, te-a jignit, te-a facut "proasta"..si "varza" si cel mai dureros, ti-a zis ca esti "ca restul". Te-a umilit si jignit, iar acum nu mai raspunde nici la telefon. Te simti ultimul om, nu intelegi cu ce ai gresit. Cum ai reusit sa il dezamagesti? Iti vine sa te tarasti in genunchi, ca sa te ierte si sa fii din nou zeita lui, nu-i asa?
Stop! In primul rand, ce traiesti acum, e un deja vu. Este ceva ce s-a intamplat de nenumarate ori in copilaria ta. Ori cu mama, ori cu tata. Acum te laudau si erai cel mai bun copil din lume si apoi bum..."esti o proasta, o incapabila,, m-ai dezamagit", "dupa cate am facut pentru tine", "dupa atatea sacrificii"..Pur si simplu retraiesti o trauma veche care ti-a modelat personalitatea si a facut ca stima ta de sine sa fie dependenta in totalitate de parerea altuia. Asta inseamna ca acel altul poate sa te striveasca din trei cuvinte. Opreste-te o clipa si gandeste-te: asa vrei sa iti traiesti viata?
Si acum explicatia:
Acest om sufera de o tulburare de personalitate. Se numeste tulburarea narcisica de personalitate. Ce face el cu tine se numeste ABUZ.
Narcisicul este un om cu o tulburare de personalitate, care poseda un ego cu 2 caracteristici principale:
1. grandomanie
2. fragilitate extrema.
Asta inseamna ca, desi are o parere extrem de buna despre el si se considera special, mai destept,mai dotat, cu gusturi speciale, nu ca toti "neavenitii" si "incultii" care ne inconjoara (asa suna discursul lui), in acelasi timp are un ego extrem de fragil si tocmai acesta este si secretul si paradoxul narcisicului. Este de ajuns sa faci o remarca aparent nevinovata pe care el sa o interpreteze ca un afront la adresa lui si se dezlantuie iadul pe pamant. Deci tu poti spune ceva de genul:"cum, nu stii filmul x? Dar cum e posibil ?Vai, sunt socata"..in gluma bineinteles , iar orice persoana "normala" ar raspunde ceva de genul:"guilty, m-ai prins".."sau "chiar nu stiu, m-ai facut curioasa" . Narcisicul insa se va prabusi in interior, luand remarca ta ca pe o jignire profunda, care ii aminteste de rani vechi din copilarie ("narcissitic wound"), cand era umilit de catre un parinte. Sau va interpreta gresit remarca ta, pentru ca pur si simplu nu este obosnuit si nu poate suporta niciun fel de critica, fiindca toata copilaria a fost menajat si ferit de orice remarca negativa la adresa lui. Si atunci va exploda. Nu pe loc...ci dupa putin timp, cand te vei astepta mai putin si cand te vei trezi cu o ploaie de invective, lasata cu ochii-n soare in mijlocul unei discutii sau data jos din masina, fara sa intelegi ce se intampla. Aceasta este razbunarea narcisicului, care iti va oferi ca explicatie faptul ca TU esti de vina, ca tu ai gresit , ca tu ai un defect, iar absurdul situatiei, lipsa unei logici aparente a acestei izbucniri din partea lui te va lasa complet socata si dezarmata in fata lui. Si cum tu nu l-ai fi ales daca nu ai fi avut si tu, la randul tau, propriile probleme emotionale, este clar ca pe tine te va afecta mai mult decat ar afecta o persoana care a trait intr-o familie echilibrata. O astfel de persoana echilibrata emotional , desi socata la inceput, ar reactiona asa cum este normal sa reactionezi la un astfel de comportament, se va distanta de narcisic si va vedea izbucnirea lui ca pe un red flag, Poate nu la prima izbucnire, dar sigur la a doua. Insa tu, care ai nesigurantele tale, stima de sine scazuta, vei lua vina asupra ta si vei considera ca tu ai facut ceva gresit, ii vei cauta iertarea si vei intra intr-un nou ciclu de durere, iar cu fiecare impacare cu el, te vei afunda din ce in ce mai mult in mocirla ABUZULUI.
Cheia care te-ar ajuta sa nu ramai in ABUZ ar fi ca tu sa intelegi ca adevarata cauza a iesirilor lui impotriva ta este faptul ca el, suferind de o tulburare de personalitate, interpreteaza total deplasat o remarca nevinovata de a ta. Cauza nu este ceva ce tu ai facut, cauza tine de el, nu de tine. Uneori ti-este absolut imposibil sa realizezi ce a declansat criza, pentru ca acest om are tot felul de triggere (elemente declansatoare) care pentru un om "normal" nu inseamna nimic. De exemplu, un trigger poate fi faptul ca tu ai luat un premiu, iar el se simte brusc ma prejos decat tine. Sau ca cineva te-a laudat pentru ceva si nu l-a laudat si pe el. Pentru tine nu are nicio logica si nu ai de unde sa stii care au fost triggerele, de asta incepi sa te gandesti ca ceva este in neregula cu tine, asa cum spune el. Devii o victima, manipulata de el si de perceptia lui distorsionata despre realitate.
Cum te va ABUZa in continuare:
1. Te va umili, te va jigni, te va face sa te simti ultimul om, pentru ca in perceptia lui, el se razbuna de fapt pe parintele narcisic care l-a umilit cand el era copil ("narcissistic wound")sau pentru ca nu e echipat sa faca fata niciunei critici, fiind adulat de catre un parinte narcisic.
2. Te va invidia pentru succesele tale
3. Te va manipula sa crezi ca iesirile lui nu sunt de fapt asa de rele in realitate, ci ca tu esti exagerata si le percepi mult mai rele decat sunt. Se numeste "ghaslighting" si cu tehnica asta, abuzatorul te face sa te indoiesti de propria sanatate mintala si te destabilizeaza.
4. Te va insela , pentru ca nu suporta ca tu sa ai niciun fel de ascendent asupra lui. Are o nevoie morbida sa te domine si sa te controleze, pentru ca doar asa se simte in siguranta. Inselandu-te, el este in control ,el te domina si el este cel care controleaza sentimentele din relatie. Pentru el iubirea este o amenintare, este un element de control si dominatie. Nu este capabil sa intelega si sa accepte iubirea sanatoasa dintre doi oameni.
5. Se va desparti de tine intr-un mod crud si absurd, lipsit de sens si iti va ignora incercarile de a intelege ce anume s-a intamplat.
6. Te va ignora total
7. Te va cauta si te va convinge sa o luati de la capat, pentru ca esti ca o sursa de hrana pentru el. Se hraneste cu adulatia ta, cu dorinta ta de a-l multumi ("narcisisstic supply"), iar in caz ca te indoiesti de el, simte nevoia sa te controleze din nou
Tehnicile lui de ABUZ vor avea efect la tine pentru ca si tu ai problemel tale emotionale nerezolvate, cauzate de parinti care nu te-au valorizat, nu ti-au respectat granitele emotionale si te-au abuzat emotional la randul lor. Daca nu le-ai avea, la prima criza a narcisicului, i-ai da direct papucii si povestea s-ar termina aici.
Cum a ajuns asa?
Aceasta persoana s-a nascut intr-o familie in care unul din parinti era la randul lui narcisic. Acest parinte ori l-a abuzat emotional pe copil, distrugandu-i stima de sine, ori l-a adulat, privindu-l ce pe "golden child" si ferindu-l de orice critica. Dac aparea vreo critica, intervenea imediat si se ocupa de problema in locul copilului, nepermitandu-i sa gestioneze niciun fel de emotioe negativa. A rezultat, in ambele cazuri, un copil cu un eu fragil, imatur, ccu un ego "gonflat", asemenea unui balon, care se poate sparge in orice moment si cand o face , o face cu o mica explozie: tantrumul narcisicului.
Ce este de facut?
Fugi. Probabil va fi foarte greu sa faci asta, avand in vedere ca propriile dezechilibre emotionale te-au adus in relatie. Citeste, informeaza-te, cauta ajutor, mergi la terapie (din pacate in Romania putini terapeuti sunt familiarizati cu notiunea de abuz emotional). Nu poti vindeca narcisicul. Tu trebuie sa te vindeci pe tine. Nu te lasa atras/a inapoi in relatie cu el, vei fi iar umilita si aruncata la gunoi, iar el va cauta imediat alte victime, ca sa se simta iar adulat si "in control:. Fugi. Ignora-l total si vindeca-te pe tine. Adictia de un narcisic este reala. Simti nevoia sa incerci din nou si din nou sa il faci mandru de tine. Dar secretul e ca nu pe el de fapt incerci sa il faci mandru de tine, ci pe parintele care te-a abuzat emotional. Insa te invarti pe loc, intr-o durere fara rezolutie. Nu prin Narcisic iti vei rezolva nevoia interioara. In niciun caz prin narcisic. El doar iti va intretine tortura. Doar prin munca cu tine insuti poti reusi sa rezolvi conflictul interior, nevoia neimplinita din copilarie si sa incepi sa ai relatii sanatoase. De narcisic tot ce poti face e sa fugi.