În articolele anterioare publicate pe blogul Psihologie87 – Definiția empatiei (Palașcă, 2022a), Reacția emoțională versus empatie (Palașcă, 2022b) și Interacțiunea activă și empatia în relațiile sociale (Palașcă, 2022c) – am subliniat că empatia nu se reduce la o simplă reacție emoțională, ci reprezintă un proces voluntar, conștient și autentic.
Prezentul text explorează empatia necontrolată, un fenomen care apare atunci când autoreglarea emoțională lipsește, transformând empatia dintr-un instrument al conexiunii într-un factor de epuizare și blocaj emoțional.
Empatia poate fi definită drept o „disponibilitate emoțională conștientă, orientată voluntar spre trăirile psihice ale altei persoane” (Palașcă, 2022a).
Lipsa delimitării clare între sine și celălalt conduce la confuzie emoțională.
Studiile de neuroștiințe sociale (Decety & Lamm, 2006) arată că păstrarea distincției self–other este esențială pentru ca empatia să rămână funcțională și să nu devină autodistructivă.
Situația unui tânăr crescut în sistemul de protecție a copilului, care încearcă să se reconecteze cu părintele biologic dependent de alcool, evidențiază riscurile. În ciuda respingerilor repetate, tânărul insistă asupra apropierii, experimentând dezamăgiri profunde.
Specialistul care îl sprijină, inițial echilibrat, ajunge să se implice excesiv. În ultimele sesiuni izbucnește în plâns în fața clientului, transmițându-i un mesaj de neputință. Rezultatul? O prăbușire emoțională a clientului, care ajunge să creadă că nu mai există soluții.
Acesta este un exemplu clar de empatie necontrolată, confirmat și de literatura de specialitate:
compassion fatigue (Figley, 2002)
distorsiuni cognitive și blocaje relaționale (Håkansson & Montgomery, 2003).
Mila – reacție afectivă bazată pe asimetrie și superioritate emoțională (Nussbaum, 2001).
Reacția emoțională – răspuns generat de experiențe proprii, fără legătură directă cu situația celuilalt (Batson, 2009).
Empatia autentică – proces reglat cognitiv, care păstrează granițele sănătoase și oferă sprijin real (Decety & Jackson, 2004).
Batson, C. D. (2009). These things called empathy: Eight related but distinct phenomena. MIT Press.
Decety, J., & Jackson, P. L. (2004). The functional architecture of human empathy. Behavioral and Cognitive Neuroscience Reviews, 3(2), 71-100.
Decety, J., & Lamm, C. (2006). Human empathy through the lens of social neuroscience. The Scientific World Journal, 6, 1146-1163.
Figley, C. R. (2002). Compassion fatigue: Psychotherapists’ chronic lack of self-care. Journal of Clinical Psychology, 58(11).
Gross, J. J. (2015). Emotion regulation: Current status and future prospects. Psychological Inquiry, 26(1).
Håkansson, J., & Montgomery, H. (2003). Empathy as an interpersonal phenomenon. Journal of Social and Personal Relationships, 20(3), 267-284.
Nussbaum, M. C. (2001). Upheavals of Thought: The Intelligence of Emotions. Cambridge University Press.
Palașcă, I. (2022a, 2022b, 2022c). Articole despre empatie. Psihologie87.