Eficienţa în cheltuirea banului public în domeniul administrației în România, observată în legătură cu mediile în UE, la o distanță de aproape un deceniu (anii 2011 și 2019).

În prima etapă, am efectuat o medie a cheltuielilor publice (cheltuieli guvernamentale pentru consum final - CGCF) înregistrate în decursul celor cinci ani precedenți perioadelor de observație (2011 și 2019). După normalizarea mediei cheltuielilor publice în raport cu media corespunzătoare din UE, se constată că România alocă resurse mai puține administrației publice în comparație cu media UE.

Prin ajustarea performanțelor în domeniul administrativ în anii de referință (2011 și 2019) în raport cu media lor în UE, pe fiecare indicator în parte dintre cei 4 selectați, se constată că nivelul mediu al performanței în sfera administrației din România a fost evaluat la 0,74 în 2011 și 0,71 în 2019. Și aici se poate observa că România se situează sub media UE.

În etapa finală, determinăm indicatorul eficienței cheltuirii banilor publici în domeniul administrativ prin raportarea nivelului mediu al performanței normalizate la cheltuielile normalizate. O valoare supraunitară a eficienței indică realizări peste media UE, în timp ce o valoare subunitară evidențiază realizări sub media UE.

Eficienţa în cheltuirea banului public în domeniul redistribuirii în România, observată în legătură cu mediile în UE, la o distanță de aproape un deceniu (anii 2011 și 2019).

Într-o primă etapă, se calculează media cheltuielilor publice (subvenții și transferuri) - procent din produsul intern brut - realizate în decursul celor cinci ani anteriori perioadelor observate (2011 și 2019), așteptând ca efectul acestora să se producă în timp, cu o anumită întârziere.

Normalizând media cheltuielilor publice cu subvențiile și transferurile prin raportarea la mediile cheltuielilor corespondente din UE, rezultă faptul că România are cheltuieli publice destinate subvențiilor și transferurilor mai mici decât media UE. 

În continuare, normalizăm performanțele în domeniul redistribuirii în anii de referință (2011 și 2019) în raport cu media lor în UE, utilizând coeficientul Gini prin care se dorește cuantificarea distribuției veniturilor populației dintr-o țară. O valoare de 0 a coeficientului Gini repezintă o egalitate perfectă, iar cea de 1,o0 inegalitate perfectă. Astfel, observăm că performanța medie în sfera redistribuirii din România este cuantificată la 1,13 în 2011 și 1,17 în 2019, plasându-se peste media UE. Altfel spus, inegalitatea de venit în România este superioară valorii medii în UE.

Într-o ultimă etapă, calculăm indicatorul eficienței cheltuirii banilor publici în domeniul redistribuirii, prin raportarea nivelului performanței normalizate medii la cheltuielile normalizate, reprezentând procentul din PIB al subvențiilor și transferurilor. Pentru nivelul performanței, considerăm valoarea inversă a coeficientului Gini normalizat. O valoare supraunitară a eficienței arată realizări peste media UE, iar o valoare subunitară indică realizări sub medie.

Eficienţa folosirii banilor publici în domeniul sănătății în România, observată în legătură cu media în UE, la o distanță de aproape un deceniu (anii 2011 și 2019).

Conform modului de calcul folosit în aflarea eficienței cheltuirii banilor publici, primul pas îl constituie determinarea mediei cheltuielilor publice (în acest caz, totalul cheltuielilor guvernamentale în domeniul sănătății, reprezentate prin procent din PIB) efectuate în decursul celor cinci ani anteriori perioadelor observate (2011 și 2019).

După ce am normalizat cheltuielile publice din România prin raportarea lor la media cheltuielilor corespondente din UE, putem observa că România are cheltuieli publice alocate sănătății mai mici decât UE, dar cu o ușoară creștere în ultimul deceniu.

În continuare, ne-am ocupat cu prelucrarea indicatorilor reprezentativi pentru domeniul sănătății, mai precis speranța de viață la naștere (numărul de ani pe care un nou-născut i-ar trăi dacă modelele de mortalitate curente în momentul nașterii ar rămâne neschimbate pe tot parcursul vieții sale) și rata de supraviețuire (numărul de copii care împlinesc primul an de viață, la 1.000 de copii născuți vii într-un anumit an). Rata de supraviețuire s-a calculat pornind de la variabila opusă - Rata mortalității. Normalizând performanțele calculate în domeniul sănătății pentru anii aleși în raport cu media lor corespunzătoare în UE și făcând o medie a celor două valori ai indicatorilor, constatăm că performanța medie în aria sănătății din România este destul de aproape de media UE. De asemenea, putem sesiza o foarte mică creștere în perioada observată.

În final, am calculat indicatorul eficienței cheltuirii banilor publici în domeniul sănătății, prin raportarea nivelului performanței normalizate medii la cheltuielile normalizate. O valoare supraunitară a eficienței arată realizări peste media UE, iar o valoare subunitară indică realizări sub medie.

Eficienţa în cheltuirea banului public în domeniul educației în România, observată în legătură cu mediile în UE, la o distanță de aproape un deceniu (anii 2011 și 2019).

Conform metodologiei, prima etapă o constituie calcularea mediei cheltuielilor publice (totalul cheltuielilor guvernamentale în domeniul educației, pe care îl abreviem cu TCG și care reprezintă un % din PIB) realizate în timpul celor 5 ani anteriori perioadei studiate.

Normalizând media cheltuielilor publice destinate domeniului educației prin raportarea la mediile cheltuielilor corespondente din UE, rezultă faptul că România are cheltuieli publice vizate pentru educație mai mici decât media UE. Trendul este unul descrescător, atât pentru România cât și la nivelul mediei în UE. 

În continuare, normalizăm performanțele în domeniul educației pentru anii luați ca reper (2011 și 2019) în raport cu media lor în UE. Acest lucru se realizează separat pe fiecare indicator în parte dintre cei 3 selectați, fiecare reprezentând ponderea populației absolvind un anumit nivel de învățământ în totalul populației cu vârste cuprinse între 15 și 64 ani. Observăm că performanța medie în aria educației din România este cuantificată la 0,93 în 2011 și 0,95 în 2019. Aceste valori indică o performanță globală foarte apropiată de media în UE, cu o foarte mică modificare pozitivă în cei 9 ani. Totuși, situația este extrem de diferită de la un nivel de învățământ la altul. Dacă în sfera învățământului preșcolar, primar și gimnazial performanța României se plasează în jurul mediei în UE, absolvenții de învățământ liceal și postliceal în Romînia depășesc media în UE, în vreme ce numărul absolvenților de învățământ universitar în România este mult sub media UE. 

În final, calculăm indicatorul eficienței cheltuirii banilor publici în domeniul educației, prin raportarea nivelului performanței normalizate medii la cheltuielile normalizate, ambii indicatori calculați în pașii de mai sus. O valoare supraunitară a eficienței arată realizări peste media UE, iar o valoare subunitară indică realizări sub medie.

Ca urmare a ultimului pas de calcul, reiese faptul că nivelul eficienței în domeniul educației în România este peste media UE, având valori supraunitare. Mai exact, banii publici au fost folosiți cu o eficiență superioară mediei în UE și în creștere în perioada analizată, cu scopul îmbunătățirii nivelului de educație în România. Observăm totuși că această realizare se datorează unui nivel al cheltuielilor publice mult sub media UE și unei performanțe mai aproape de media UE. Mai mult, așa cum am văzut, performanța este extrem de eterogenă dacă o privim în structură, ceea ce face ca nivelul de eficiență să varieze de la un nivel de învățământ la altul.

Sursa datelor: 

• Eurostat - Annual Government Finance Statistics

• Eurostat - Population and social conditions, Education and training

Eficienţa în cheltuirea banului public în domeniul infrastructurii în România, observată în legătură cu mediile în UE, la o distanță de aproape un deceniu (anii 2011 și 2019).

Într-o primă etapă, am calculat media cheltuielilor publice (formarea brută de capital fix - FBCF) realizate în decursul celor cinci ani anteriori perioadelor observate (2011 și 2019), așteptând ca efectul acestora să se producă în timp, cu o anumită întârziere.

Normalizând media cheltuielilor publice cu formarea brută de capial fix prin raportarea la mediile cheltuielilor corespondente din UE, rezultă faptul că România are cheltuieli publice destinate infrastructurii mai mari decât media UE. 

Normalizând performanțele în domeniul infrastructurii în anii de referință (2011 și 2019) în raport cu media lor în UE, separat pe fiecare indicator în parte dintre cei 8 selectați, observăm că performanța medie în sfera infrastructurii din România este cuantificată la 0,52 în 2011 și 0,53 în 2019, cu mult sub media UE. 

Într-o ultimă etapă, calculăm indicatorul eficienței cheltuirii banilor publici în domeniul infrastructurii, prin raportarea nivelului performanței normalizate medii la cheltuielile normalizate, reprezentând formarea brută de capital fix. O valoare supraunitară a eficienței arată realizări peste media UE, iar o valoare subunitară indică realizări sub medie.