Primăria Comunei Egorovca este în componenta r. Fălești situata la latitudinea 47.6180 longitudinea 27.7555 și altitudinea de 131 metri față de nivelul mării. Primarul este RUSLAN ARAMĂ. Distanța directă pîna în or. Făleşti este de 7 km. Distanța directă pîna în or. Chişinău este de 136 km.
Satul a fost fondat la sfârșitul anului 1918 și începutul anului 1919. Sătenii care sau așezat cu traiul pe aceste meleaguri au fost veniți din Grubna Nouă (r.Fălești), Grubna Veche (regiune din Ucraina ), Dobruja, Pocrovca și din regiuni mai îndepărtate . Aceste meleaguri cândva aparțineau unei mănăstiri, de aceea pentru a nu avea probleme Levițchii Ggeorghe Egor i-a sfătuit ,,если до зимы вы построите хоть какое-то жильё с печами и будет идти дым, вас уже никто не сможет оттуда прогнать’’( să facă până în iarnă măcar o casă cu sobă ca să iasă fum din hoceag, astfel pe ei nu îi vor puteam nimeni alunga). Ei așa au și făcut , spre începutul anului 1919 în locul brigadei de tractoare (din prezent) ei au construit niște bordee. Datorită lui Levițchii ei au făcut rost de toate actele de care au avut nevoie pentru înființarea satului oficial. Erau multe variante pentru denumirea satului chiar și Mironovca însă în semn de mulțumire și ajutor lui Levițchii Gheorghe Egor ei au denumit satul Egorovca. Staroverii nu puteau construi casele în satul nou înființat până nu aveau construită biserica. În primul rând ei au ales cel mai înalt deal din meleagurile care le aparțineau și au început construirea bisericii. Biserica a fost ridicată destul de repede, după sursele de informare sfințirea bisericii a fost în anul 1921. Prima biserică a satului poate fi văzută și în zilele de astăzi. Acum lângă biserica cea veche a mai fost construită una mai modernă, dar că tot în stilul lor de religie . În toamna anului 1919 în sat erau înregistrați 50-56 de pământeni printre ei enumerându-se Zagorodnii Grigorii, Bogdanov Dumitru și alții. Peste 20 de ani în sat erau construite 200-210 de case. Noii săteni se ocupau cu gospodăriile casnice, cultivau porumb pentru pâine, fructe și legume, cereale, poamă, creșteau păsări, animale și albini. Ei lucrau manual și foloseau unelte de lucru primitive. Strada centrală este cea mai lungă și cea mai veche, de la început ea se numea ,,Покровской’’ , deoarece majoritatea locuitorilor de acolo erau din Pocrovca. Casele erau asemănătoare, cu ferestre mici, ele aveau două camere – una pentru trai, iar a doua casa mare ,,парадная горница (моя хата)’’, cu o mică bucătărie, Inima casei era soba rusească,,русская печь’’, cara nu era numai sursă de încălzire, dar și sursă de pregătire a mâncărurilor, cât și pentru somn. Casele anilor 20-30 sunt păstrate până acum doar că ele deja sunt reînnoite ți refăcute sub condițiiile posibile pentru trai. Casele treceau în moștenire de la părinți la copii. Școala a început a lucra în anul 1940. Poșta a fost deschisă în anul 1949, iar punctul medical a început a lucra în anul 1966, cănd Culpechina Ecaterina, la finisarea Colegiului de Medicină din Bălți a fost trimisă în sat pentru a lucra la punctul medical. În anul 1949 a fost înființat colhuzul cu numele Kirova. În anul 1959 colhozul Kirova a fost lărgit și în componența lui mai intrau și Ciuluc , Ilenuța, Catranâc. Ei lucrau în diferite domenii ,, садово – виноградная бригада; полеводческая бригада; овощеводская бригада; молочно – товарная бригада; зерноток; тракторная бригада и гараж; строительная бригада; птичник; мастерские :столярная, по ремнту техники и т.д.’’(echipa horticolă și viticolă; echipa de teren; echipa de legume; brigada lapte-marfa; stoc de cereale; brigada tractoare si garaj; echipa de constructii; casa de pasari; ateliere: tamplarie, pentru reparatii utilaje etc.).