JUDEȚUL VASLUI

Județul Vaslui se află în estul României și face parte din Regiunea de dezvoltare NORD-EST alături de județele Bacău, Iași, Neamț, Botoșani și Suceava. Județul Vaslui situat în partea central-estică a Moldovei, în partea centrală a Podișului Bârladului.

Suprafața: 5 318 km2 (2,2% din suprafața României)

Populația: 372 314 (în anul 2022, conform datelor Institutului Național de Statistică). 

Reședința: Vaslui: 63 035 locuitori

Localități: 3 municipii (Vaslui, Bârlad, Huși), 2 orașe (Murgeni și Negrești), 81 comune, 449 sate.

Orașul Vaslui a fost menționat în documentele de cancelarie domnească la data de 31 martie 1423, în timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432). În timpul domniei  acestuia, Vasluiul și-a consolidat poziția sa de centru urban medieval românesc. Curtea domnească a devenit o reședință domnească permanentă în timpul lui Ștefan al II-lea, fiul lui Alexandru cel Bun. Pe fondul unei politici interne echilibrate promovate de domnitorii Moldovei (Alexandru cel Bun și Ștefan cel Mare), Vasluiul s-a dezvoltat rapid, beneficiind și de poziția privilegiată într-o zonă de interferențe comerciale. Un hrisov de la 1491 ilustrează rolul important al Vasluiului,  fiind numit „târgul nostru” și dăruindu-i 17 sate în jurul cărora au fost sădiți 10 stejari și un frasin, în trunchiul cărora, mai târziu, meșteri pricepuți au încrustat semnul Moldovei, “capul de bour”.

După domnia lui Ștefan cel Mare, Vasluiul și Curțile Domnești pierd constant din importanța politico-economică și strategică, voievozii Moldovei vizitând tot mai rar centrul medieval. Astfel, clădirile în care Ștefan cel Mare primea solii Veneției și ai hanului tătar Huzun Hasan sunt părăsite și, treptat, intră în paragină. Degradarea ansamblului rezidențial de la Curțile Domnești a fost grăbită de oamenii din zonă, care utilizează piatra și cărămizile edificiilor domnești pentru amenajarea altor construcții.

Zona Curților Domnești din Vaslui (cu Biserica „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”) și Ansamblul monumental de la Podul Înalt (sat Băcăoani, com. Muntenii de Jos) sunt incluse în Ruta Transfrontalieră „Voievodul Ștefan cel Mare și Sfânt în România și în Republica Moldova“ creată în anul 2019. În prezent, ruta se întinde pe o lungime de aproximativ 2000 kilometri și traversează 18 localități din România și 11 localități din Republica Moldova. Cuprinde obiective turistice din județele: Vrancea, Bacău, Neamț, Suceava, Botoșani, Iași, Vaslui și din Republica Moldova.

Biserica domneascã „Tãierea Capului Sfântului Ioan Botezãtorul“ din municipiul Vaslui a fost ctitoritã în anul 1490 de cãtre Ștefan cel Mare ca paraclis al curții domnești, pe locul unei biserici mai vechi din secolul al XIV-lea. A fost reconstruitã, pãstrându-se planul, în 1820, de cãtre Maria Cantacuzino, vãduva fostului mare logofãt Costache Ghica (1745-1818), proprietar al târgului Vaslui. În 1894, Grigore Ioanid împodobește interiorul cu picturã muralã. Înfãțișarea de astãzi se datoreazã lucrãrilor de restaurare din 1913-1930. Pe fațada de vest se pãstreazã pisania în limba slavonã, dãltuitã în piatrã în anul 1490. Dacã planimetria și aspectul exterior ne oferã imaginea unui monument din epoca lui Ștefan cel Mare, spațiul interior aparține secolului al XIX-lea, neoclasic. Biserica deține bunuri de cult din sec. XVIII-XIX (icoane, argintãrie și cãrți religioase), precum și iconostasul, ulei pe lemn, sec. XIX. În curtea bisericii se aflã necropola familiei Elena Șubin, nãscutã Ghica.

Ansamblul monumental de la Podul Înalt este compus din 3 părți: 1-statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare aflată pe o colină, la capătul unei alei cu trepte străjuite de o parte și de alta de două basoreliefuri din bronz; 2-un platou de recreere la baza grupului statuar cu două fântâni arteziene de mari dimensiuni, care se întinde de la limita cu drumul național DN 24 până la baza scărilor; 3-un obelisc din bronz aflat pe axa monumentului pe partea opusă a drumului național DN 24.

Printr-un proiect european, a fost amenajat Parcul tematic „Ctitorii Ștefaniene” (un parc compus din 8 cetăți construite de Ștefan cel Mare (Cetatea Chilia Nouă, Cetatea Albă, Cetatea Tighina, Cetatea Orhei, Cetatea Soroca, Cetatea Hotinului, Cetatea Sucevei, Cetatea Neamț) și mănăstirea Putna, locul de veci al domnitorului), a fost construit un teatru de vară (cu 350 de locuri) pentru evenimente culturale și a fost amenajat unui spațiu în aer liber, potrivit pentru evenimente de tipul târgurilor cu produse tradiționale.

Din cele 55 de biserici de lemn din județul Vaslui, 15 sunt cu statut de monument istoric de interes național. Este vorba de bisericile de lemn din: Dumbrăveni (Gârceni), Zăpodeni, Lipovăț, Căpușneni (Lipovăț), Cârjoani (Pogana), Cârțibași (Bogdănița), Cetățuia (Puiești), Dragomirești, Ivănești, Mănăstirea (Delești), Obârșeni (Vindirei), Obârșeni (Voinești), Părvești (Costești), Știoborani (Solești), Voinești.  Ruta bisericilor de lemn din județul Vaslui este inclusă în rutele cultural turistice dezvoltate pe plan regional iar această rută este inclusă în ruta cultural-turistică dezvoltată pe plan național „Ruta bisericilor de lemn din România” ce conține obiective din peste 20 de județe, respectiv în ruta cultural-turistică transnațională „Ruta bisericilor de lemn din România și Republica Moldova”. 

Mai multe informații despre Ruta Bisericilor de lemn din Vaslui: https://cjvs.eu/biserici-de-lemn/ 

Bisericile de zid sunt peste 100. Unele din aceste biserici sunt de importanță națională precum Ansamblul Episcopiei Hușilor, Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” din Vaslui, Biserica Domnească Bârlad, ruinele Bisericii „Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul” Mânzați (Ibănești), Biserica „Adormirea Maicii Domnului” Solești. Din cele 14 mănăstiri ortodoxe, unele sunt cu statut de monument istoric de importanță națională, respectiv Mănăstirea Fâstâci (Cozmești), Mănăstirea Florești (Poienești) și Mănăstirea Pârvești (Costești).  Unele mănăstiri sunt incluse  în cele 12 rute cultural-turistice stabilite în proiectul „România atractivă” finanțat prin Programul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). 

Ruta Mănăstirilor din zona Moldovei: https://romania-atractiva.ro/ro/routes/ruta-manastirilor-din-zona-moldovei 

BÂRLADUL ÎN ISTORIE: OAMENI ȘI LOCURI

Bârladul este un oraș situat în partea de est a României între colinele Tutovei, la vest, și dealurile Fălciului, la est, în județul Vaslui, cu o istorie bogată ce se întinde pe mai multe secole. Primele mențiuni documentare ale orașului datează din secolul al XV-lea, mai exact din anul 1401, când domnitorul Alexandru cel Bun îl pomenește într-un act de danie. Totuși, existența unor așezări în zonă este anterioară acestei date, fiind dovedită de descoperiri arheologice din epoca dacică și medievală.

În Evul Mediu, Bârladul a fost un important târg comercial și meșteșugăresc, beneficiind de o poziție strategică la confluența râului Bârlad cu alte căi comerciale. De asemenea, orașul a fost legat de domnia mai multor voievozi moldoveni și a jucat un rol administrativ și militar în cadrul Țării Moldovei.

În perioada modernă, Bârladul a cunoscut o dezvoltare accentuată, devenind un centru cultural și educațional de renume. Aici s-au înființat instituții școlare de prestigiu, cum ar fi Gimnaziul „Codreanu” (înființat în 1846), care a format numeroase personalități marcante ale culturii românești.

În privința patrimoniului cultural, orașul are Muzeul „Vasile Pârvan”, cu colecții de arheologie, istorie și artă, și Observatorul Astronomic, un reper educațional modern. Teatrul „Victor Ion Popa” aduce arta în viața localnicilor, iar Centrul Cultural „Mihai Eminescu” găzduiește expoziții și evenimente culturale. Centrul orașului este înfrumusețat de Grădina Publică, un parc cu arbori seculari, alei umbrite și monumente istorice, loc de relaxare și întâlniri. La marginea orașului se află Lacul Prodana, zonă naturală ideală pentru agrement, plimbări și pescuit. Clădirile cu valoare istorică includ Casa lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, unde a locuit liderul comunist în tinerețe, și Primăria Municipiului Bârlad. Biblioteca „Stroe Belloescu” este un spațiu al lecturii și educației, oferind acces la o bogată colecție de cărți și documente.

De asemenea, printre personalitățile născute aici se numără Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al Principatelor Unite (născut la Bârlad, conform unor surse susținute de istoriografie locală și a marelui istoric Alexandru Dimitire Xenopol). În plus, orașul Bârlad a dat naștere la numeroase personalitați care au acționat in domeniul stiințific, politic și, poate cel mai important, cultural. Astfel, printre aceștia se numără Gheorghe Roșca Codreanu (1805–1839) – cărturar și filantrop, întemeietorul primului gimnaziu modern din Moldova; Manolache Costache Epureanu (1823–1880) – politician, de două ori prim-ministru al României;  Alexandru Vlahuță (1858–1919) – scriitor, publicist și autor al volumului „România pitorească”; Vasile Pârvan (1882–1927) – istoric și arheolog, fondatorul Institutului de Arheologie din București;   Nicolae Tonitza (1886–1940) – pictor, grafician și critic de artă, reprezentant marcant al expresionismului românesc;  Ștefan Procopiu (1890–1972) – fizician, academician, cunoscut pentru studiile asupra momentului magnetic al electronului (efectul Procopiu);  Dimitrie D. Pompeiu (1873–1954) – matematician, academician, autorul teoremei care îi poartă numele; George Tutoveanu (1872–1957) – poet și animator cultural, promotor al literaturii în zona Moldovei;  Grigore T. Popa (1892–1948) – medic, anatomist, profesor universitar și opozant al regimului totalitar; Constantin Chiriță (1925–1991) – scriitor, cunoscut pentru seria de romane pentru tineret „Cireșarii”; Ioan Popescu-Sireteanu (n. 1930) – lingvist, filolog și academician;  Marcel Guguianu (1922–2012) – sculptor, autor al unor lucrări monumentale în bronz și piatră; Gheorghe Gheorghiu-Dej (1901–1965) – lider comunist și președinte al Consiliului de Miniștri (1948-1965), născut la Bârlad.

În 1845 prin hrisov domnesc, obţine statut de târg majoritatea negustorilor înregistrați cu activitate comercială aici fiind de origine evreiască. Incendiul din 1894, ce a mistuit târgul în întregime, a determinat refacerea acestuia pe o rețea stradală păstrată până astăzi.  Negreștiul a a evoluat administrativ de la reședință de plasă (1864-1948), reședință de raion în cadrul regiunii Iași (1948-1968) la oraș cu șase sate aparținătoare, statut primit în 1968. 

SURSE BIBLIOGRAFICE:

Cantemir Dimitrie, Descriptio Moldaviae, Editura Tineretului, Colecția Biblioteca școlarului, 1965.

Studii și articole privind istoria orașului Huși, volumul I, volum coordonat de Costin Clit și Mihai Rotaru,  Edituura Sfera, 2005.

Mihai Ciobanu, Alexandru Andronic, Petru Necula, Cronica Vasluiului. Documente, locuri, oameni, fapte, Editura Publirom, 1999.