În instalațiile electrice de joasă tensiune, normativul [1] este cel care reglementează și domeniul verificărilor. Acesta preia prevederile [2] pentru proceduri, respectiv [3] pentru echipamentele de testare și stabilește obligativitatea efectuării încercărilor de către personal calificat și competent în verificări. Dacă calificarea este ușor interpretabilă, competența este discutabilă: este suficentă atestarea ANRE ca electrican autorizat pentru execuție (categorie B) și nivelul corespunzător de tensiune și putere (I-IV), sau implică alte aspecte demonstrabile ale ce știe să facă electricianul respectiv? Mai mult un angajat, presupus calificat și competent va realiza o lucrare de verificare inițială și/sau periodică a instalațiilor electrice corectă și cu rezultate interpretate corect? Ulterior va putea cineva să certifice corectitudinea verificării, adică este asigurată repetabilitatea?
Această problemă vine și din dificultatea tehnică a realizării corespunzătoare a verificărilor dar și din complexitatea inginerească a interpretării rezultatelor prin corelare cu condițiile, aparatura și tehnicile utilizate.
Este de evidențiat diferența uriașă ce poate rezulta în ceea ce privește interpretarea, la neaplicarea corectă a factorilor de corecție privitori la tehnica, aparatele, condițiile, etc. ale măsurătorilor [1-9] (de ex. dependența rezistenței de izolație de temperatură sau importanța determinării zonei de potențial nul și plasării electrozilor de măsură astfel încât să nu se influențeze reciproc la măsurătorile rezistenței de disperise a prizelor de pământ). Mai mult, anumite verificări necesită, fie echipamente complexe, fie tehnici de realizare a măsurătorilor și interpretare ce solicită competențe inginerești (verificarea protecțiilor, a releelor diferențiale, a rezistențelor și impedanțelor buclelor de defect și lucru, etc.). O parte dintre verificările impuse de normative, pur și simplu, nu se realizează.
Nu în ultimul rând trebuie făcută remarca că [1] face trimiteri și la alte reglementări, de ex. [4], alegerea normativului care stă la baza verificărilor necesită diferențierea tipurilor de instalații, ”aferente construcțiilor” versus restul instalațiilor, adică ce se încercă pe baza [1] și ce intră sub incidența [4]. În cazul suprapunerii, se va considera obligatorie satisfacerea celei mai restrictive impuneri. De ex. încercările cablurilor de energie sau a aparatelor de joasă tensiune.
Bilbiografie:[1] I7/2011, Normativ pentru proiectarea, execuția și exploatarea instalațiilor electrice aferente clădirilor, 2011.[2] SR HD 60364-6, Instalaţii electrice de joasă tensiune. Verificare, 2017.[3] SR HD 61557 -1 până la 12, Securitate electrică în reţele de distribuţie de joasă tensiune de 1 000 V c.a. şi 1 500 V c.c. Dispozitive de control, de măsurare sau de supraveghere a măsurilor de protecţie, 2007-2008. [4] PE 116/1998, Normă tehnică energetică privind încercările și măsurătorile la echipamente şi instalaţii electrice.[5] NTE 002/03/00, Normativul de încercări şi măsurători pentru sistemele de protecţii, comandă-control şi automatizări din partea electrică a centralelor şi staţiilor.[6] Metrel. Janez Guzelj, Measurements on electrical installations in theory and practice. Instruction manual, 2012[7] Delesega Iuliu, Bazele încercărilor de aparate electrice. Localizarea defectelor în cabluri, Editura Brumar, Timişoara, 2001,[8] Mathe B, Cîrstea D, ş.a, Încercarea aparatelor electrice, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1976,[9] Horvath T, Mathe B, ş.a, Încercarea izolaţiei electrice, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1982.[10] Balan H., Buzdugan M., Munteanu A. R., Botezan A., Cozorici I., Avram V., Karaissas P., Insulation Resistance Testing of the Medium Voltage Switches, Annals of the University of Craiova, No. 34, 2010, Vol. I, ISSN 1842-4805, pg. 142-147.[11] Horia Balan, Mircea I. Buzdugan, Ionut Iancau, Liviu Neamt, Testing Solutions of the Protection Systems Provided with Delay Maximum Current Relays, Carpathian Journal of Electrical Engineering, Volume 11, Number 1, pp. 47-58, 2017.