Începutul romanului este reprezentat de un nume: „Linnet Ridgeway!”, un nume în jurul căruia se rotesc toate întâmplările relatate. Această tânără are o vârstă fragedă dar este descrisă ca pricepută la afaceri (de care este nevoită să aibă foarte mare grijă, având o avere foarte mare). Este acel gen de femeie cu o educație aparte dar și cu o superioritate care îți dă de înțeles că nu se poate coborî la nivelul nimănui. Este invidiată de multe reprezentate ale sexului frumos și chiar și de bărbați, spunând că Dumnezeu a fost prea generos cu ea. Are bani, este frumoasă și deșteaptă și poate avea orice își dorește. Totuși, toate acestea vin la pachet cu anumite riscuri (pe care nu este pregătită să și le asume).

Temele principale ale romanului sunt trădarea, iubirea, devotamentul și iscusința. După primele capitole în care sunt explicate relațiile domnișoarei Linnet cu celelalte personaje, aflăm și despre prietena ei Jacqueline de Bellefort, îndrăgostită până în vârful degetelor de Simon Doyle – un tânăr simplu, umil. Aici intervine trădarea și toată viața lui Linnet se schimbă în momentul în care dorește să se căsătorească cu logodnicul celei mai bune prietene, neștiind ce riscuri își asumă. Tinerii decid să își petreacă luna de miere pe Nil, acolo unde îl întâlnesc și pe detectivul micuț, cu mustața lungă.

Iscusința este pusă în scenă, fiind singura care îi va da bătăi de cap lui Hercule Poirot. Îl vedem într-o nouă ipostază: luptându-se cu declarații parțial adevărate, cu fapte parțial relatate, cu sentimentele de milă ce nutresc și în inima lui, cu părere de rău față de criminal. Și, la fel ca în „Crima din Orient Express”, cu două finaluri posibile. Însă, de data aceasta pe care îl va alege?

Într-o zi de toamnă, la jumătatea veacului al XVI-lea, se nasc doi copii: un copil sărman, pe care nu-l dorea nimeni, într-o familie săracă cu numele de Canty, Tom Canty ; şi un copil englez, într-o famile bogată, familia regală, cu numele de Tudor. Pe Tudor îl dorea, de fapt, toată Anglia. Tudor era prinţul moştenitor al tronului tatălui său, regele. Tom Canty era un copil îmbrăcat în zdrenţe, ce ducea o viaţă mizerabilă, alături de familia sa numeroasă. Tom locuia în apropierea Podului Londrei, într-un cartier sărac, murdar, plin de beţivi, hoţi şi cerşetori. Casa lui se afla la capătul unei mici fundături, murdare, numită Curtea Gunoaielor, lângă Pudding Lane. Era o casă mică, dărăpănată, dar locuită de multe familii mizere. Tom trăia alături de mama şi bunica sa, de tatăl său John şi de surorile sale gemene, Beth şi Nan. Mama sa, ducea o viaţă grea, nefericită, de cerşetoare, alături de copiii ei, pe când tatăl şi bunica erau doi bătăuşi şi beţivani, ce-i îndemnau pe copii să cerşească. În acea casă mai locuia şi un preot Andrew, cu inima mare, care îl învăţa pe Tom să citească şi să scrie, îi spunea tot felul de poveşti, despre prinţi şi eroi. Astfel că, Tom îşi dorea din ce în ce mai mult să devină prinţ, să vorbească frumos, cu cuvinte alese şi să scape de mizeria în care trăia.

Cu toate neajunsurile şi bătăile pe care le primea, viaţa lui Tom părea destul de fericită. Însă dorinţa lui de a deveni prinţ, era tot mai mare. Într-o zi, Tom pleacă de acasă, şi , ajunge din întâmplare la palatul regelui. Se apropie foarte mult de gardul ce înconjura palatul, îl vede pe prinţ, însă o gardă personală a prinţului îl smuceşte şi îl aruncă în mulţime. Văzând acestea, prinţul porunceşte să i se deschidă porţile, să poată intra Tom, „micul prinţ al sărăciei“.

Tom, băiatul sărac, şi Tudor, prinţul moştenitor, erau doi copii ce semănau izbitor. Prinţul l-a chemat pe Tom în Palat, i-a dat un prânz îmbelşugat şi au discutat despre vieţile lor. După un lung dialog, Tudor a vrut să facă schimb de haine cu Tom, astfel încât au făcut schimb de locuri. Tom a devenit prinţ, iar Tudor cerşetor. Tom a rămas la curtea regală, iar Tudor a plecat într-o lume necunoscută din Curtea Gunoaielor.

Astfel a început o viaţă necunoscută pentru fiecare din cei doi. Prinţul şi-a păstrat felul său impunător de a fi, dădea porunci, iar lumea râdea de el, îl batjocorea, iar unii chiar îl luau la bătaie. A fost găsit şi de tatăl lui Tom, care l-a dus acasă, şi fiind beat l-a bătut. În acest timp, Tom era la palatul regelui, slujit de o mulţime de oameni, iar el nu ştia cum trebuie să se comporte. Chiar dacă a trecut prin multe momente de nesiguranţă, a reuşit de fiecare dată să ducă la bun sfârşit fiecare situaţie în rolul de prinţ.

Regele s-a îmbolnăvit, iar prinţul trebuia să-i ia locul. Însă Tom nu era adevăratul prinţ, iar Tudor trebuia încoronat drept rege. Sufletul lui Tom era chinuit de o mare nelinişte şi îşi dorea, uneori, să se întoarcă la familia sa şi chiar la bătăile primite de la tatăl său. Tom s-a mai obişnuit cu regalitatea palatului, dar Tudor nu se putea debarasa de atitudinea de prinţ.

Adevăratul prinţ, rătăcit printre haimanale, a avut norocul să-l găsească pe Miles Hendon, singura persoană care i-a luat apărarea. Miles era o persoană renegată de fratele său Hughes, care i-a luat dreptul la moştenire.

La palat, regele a murit, iar prinţul moştenitor trebuia să-i ia locul, şi totodată, obligaţiile faţă de popor. În cinstea regelui se făceau pregătirile şi festivităţile pentru petrecerea oficială. La petrecere au fost prezente foarte multe personalităţi regale, amirali, curteni şi multă altă lume, printre care şi unchiul lui Tudor, Contele Hertford.

În acest timp, adevăratul prinţ şi salvatorul său, Miles Hendon au plecat către Podul Londrei, unde locuia Miles. Fiecare şi-a spus povestea lui. Miles nu l-a crezut pe Tudor, că ar fi prinţ, însă a hotărât să se comporte cu el ca şi cum ar fi fost prinţ. I-a dat de mâncare, a avut grijă să se odihnească, i-a cumpărat un costum de haine...l-a îndrăgit.

Din păcate, aşa zisul tată îl căuta, l-a găsit şi l-a răpit. Miles a aflat cine a luat copilul şi a plecat în căutarea sa. Tom era la palat, festivitatea oficială de încoronare nu s-a făcut.

Prinţul a ajuns printre orice haimanale, prietenii tatălui său. A fost obligat să cerşească, să fure şi a fost supus la tot felul de chinuri pentru un copil de vârsta lui. A reuşit totuşi să fugă, până când a găsit o fermă unde a rămas peste noapte. Micul prinţ a plecat şi de la fermă şi a găsit o casă în pădure, casa unui pustnic, care părea ospitalier, dar a vrut să-l omoare. Din nou Miles a plecat în căutarea lui. Între timp vagabonzii l-au răpit pe prinţ ducându-l în tribul lor. Aici, el era păzit de un hoţ, Hugo. După multe suferinţe şi înjosiri suferite de prinţ, a apărut Miles Hendon. Prinţul şi Hendon au ajuns în închisoare, datorită unei înscenări de furt, înscenare făcută de Hugo. Hendon l-a şantajat pe paznicul celulei şi astfel le-a dat drumul să plece. Cei doi s-au îndreptat spre casa lui Hendon. Odată ajunşi acolo, fratele lui Hendon, Hughess nu l-a recunoscut drept frate şi i-a aruncat în închisoare. Acolo Hendon a fost biciuit şi apoi au fost eliberaţi cu condiţia să nu mai vină niciodată în Hendon Hall. Hendon şi Tudor au plecat către Londra. Acolo, Tom a progresat învăţând obiceiurile regale ale palatului.

A doua zi era ziua încoronării, iar Tom a fost trezit cu muzica, şi-a dat seama că era ziua cea mare. Tudor şi Miles s-au întors la Londra, unde Tudor a dovedit că el este adevăratul prinţ şi, mai nou, regele Angliei.

Regele a făcut dreptate în Anglia. Cei care l-au ajutat au fost răsplătiţi, iar hoţii au fost pedepsiţi. Lui Hendon i s-au acordat drepturile de moştenitor şi l-a răsplătit deoarece a fost singurul său prieten în toată aventura trăită.

Miles Hendon şi Tom Canty au rămas preferaţii regelui şi întotdeauna au avut un loc de onoare în inima Regelui.