sPRE ULTIMA FRONTIERĂ

Romanul SF Hesperus de Ioan Petru Culianu, ne prezintă un viitor îndepărtat, în care, după ce Pământul a fost distrus de o catastrofă, lupta pentru putere se dă între două civilizații, cea din Hyperboreea, lumea subpământeană, şi cea hesperiană, de la suprafață. În această lume postapocaliptică, se realizează un experiment de mari dimensiuni, în care manipularea ființei umane are un rol esențial. Proiectul Hesperus urmăreşte constituirea unei civilizații perfecte, un fel de paradis în care ființa să fie la adăpost de toate neajunsurile existenței cu ajutorul tehnologiei folosite ca instrument.

Pornind de la textul citat și cunoștințele dobândite anterior, rezolvă următoarele cerințe:

PROLOG ÎN CER

locari serio, studiosissime ludere

(Marsilio Ficino)

Deși regulamentele de la bord, foarte minuțioase în orice privință, uitaseră să dea instrucțiuni precise asupra acestui punct, tuturor li se păru normal ca inima expediției, Jordan Craig, și creierul ei, Dennis Horton, care răspundeau funcțiunilor oficiale de șef și de organizator, să nu se supună congelării laolaltă cu ceilalți membri ai echipajului. E drept, mai tâziu fiecăruia urma să-i vină rândul, după un program pe care computerul avea să-l execute infailibil. Craig și Horton fuseseră primii.

Despre aceasta nu a mai fost ulterior timp să se discute – cine se mai ocupă de chestiuni futile atunci când întreg pământul arde, în înțelesul cel mai propriu al cuvântului? –, dar veghea celor doi se prelungise neașteptat de mult, împotriva hotărârii inițiale pe care toți o aprobaseră naiv. De la 14 martie 2382 până la 12 ianuarie 2384 cei doi nu cedaseră nimănui locul, iar după aceea evenimentele șterseseră din conștiința tuturor amintirea acestui abuz straniu, de netolerat în condiții de normală rutină cosmică.(...). Se agăță cu putere de masă, apoi își făcu să alunece mâinile pe tăblia netedă, până ce i se prelinseră fără vlagă la pământ, printre genunchi.

– Nu regret nimic, dar nici nu mă bucur, decât... teoretic. Da, teoretic e cu totul altceva să știi că ai scăpat de toate lepădăturile și că ai reușit să elimini cauza pentru care...

Se întrerupse, văzând că celălalt nu-l ascultă, nu mai e prezent decât corporal alături de el. În momentul acela, ecranul se lumină, transmițând primele știri de pe pământ. Explozia nucleară fu menționată abia spre sfârșit, ca un fapt lipsit de importanță. Horton păru să-și revină din absență.

– Din perspectiva Artei, spuse el atât de răspicat încât celălalt tresări, luând o poziție de atenție servilă, mă întreb dacă acestea aveau vreun rost. Din momentul în care am început să mânuiesc Arta, oricât aș fi fost de neîndemânatic, mi-am pus această întrebare. Noi vom duce planul până la sfârșit, vom curăța pământul – cu excepția unor puțini aleși –, vom întemeia Civilizația, dar toate acestea ar putea fi absurde în comparație cu mărețele posibilități ale Artei.

– Vrei să spui...

– Mai devreme sau mai târziu vei înțelege tu însuți. Vei deveni Directorul Artei, maestru al Jocului și bufon al universului. Tu, ca și toți cei de aici, vei trăi în afara Civilizației, pentru că tu nu-i aparții, tu ești de aceeași rasă și esență ca și...

– Hyperboreea. După o clipă de meditație, Craig începu să se căineze, frângându-și mâinile: Eu sunt un om practic, dă-mi dreptul la o educație lentă. Dacă Măria Voastră admite observația unui umil curtean, a unui bufon, ce mai încoace-încolo, mi-aș permite să vă amintesc că graba nu e oportună. Deocamdată afacerea e ca și facută, pământul e distrus, mai poți schimba ceva

Horton reintrase în absența sa indescifrabilă.

Hesperus-1

În anul 2366 proiectul Hesperus-1 a intrat în faza de execuție. Computerul a desemnat în Jordan Craig, fiul întemeietorului Hyperboreei, pe șeful acelei expediții. A urmat selecția genetică a celor peste o mie opt sute de candidați.

În ziua de 14 martie 2381 A, nava spațială Hesperus-1, cu un echipaj compus din treizeci și doi de membri, toți oameni de știință de frunte din Hyperboreea, printre care Dennis Horton și Ahab Mikuno, s-a pus în mișcare cu destinația Venus. Călătoria avea să dureze aproape trei ani.

Nava Hesperus-1 era prevăzută cu aparatele necesare transformării planetei Venus și creării unei biosfere. Obținerea unui teritoriu locuibil pentru un miliard de locuitori era posibilă în circa treizeci de ani. În acest timp, mari nave spațiale aveau să transporte, de pe bazele lunare, oameni de știință, tehnicieni și materiale necesare noii civilizații. După aceea avea să înceapă emigrarea propriu-zisă.

Hesperus-1 era dotat cu un mare computer vizual care înmagazina în memoria sa toate aspectele importante din istoria, viața, știința și tehnica pământului. S-a calculat că informația sa ar fi ocupat circa 50.000 de tomuri ale unei enciclopedii uriașe.

Echipajul era format din douăzeci și șase de membri de sex masculin și numai șase de sex feminin, de ajuns pentru a asigura o scară largă de reproduceri la standard genetic foarte înalt. Dispuneau de o sută de incubatoare, de un laborator de clonaj, de cel mai perfecționat aparataj de regenerare celulară și de tot ceea ce putea asigura crearea din nimic a unei civilizații desăvârșite.

Catastrofa mondială din anul 2384

În ziua de 12 ianuarie 2384, centrala termonucleară din Groenlanda a explodat din pricini necunoscute. Așa cum se prevăzuse în anumite tablouri apocaliptice ele epocii petrolului, explozia a fost urmată de o reacție în lanț: deuteriumul și-a continuat fuziunea în apele marine, care în scurt timp au atins temperatura de fierbere. Din aceasă cauză temperatura atmosferei a crescut brusc până la o limită intolerabilă, astfel încât mare parte din viețuitoare ar fi pierit chiar și fără inundațiile provocate de apa clocotită. La aceasta s-au adăugat uragane enorme, ploi fierbinți, noi explozii de centrale nucleare și de depozite de armament atomic.

Catastrofa nu a dus la distrugerea tuturor formelor de viață de pe pământ. Singurul eliminat total a fost omul (deși asupra acestui fapt am serioase îndoieli), iar planeta a rămas nelocuibilă pentru o perioadă de circa 6.000 de ani.

Clima pământului a devenit toridă, iar prin anul 3.000 C vegetația arborescentă a năpădit planeta fără ca nimic să i se opună. Copaci care depășeau uneori două sute de metri înălțime au creat o astfel de concurență ecologică, încât cel mai modest fir de iarbă atingea ușor zece metri. Speciile marine care s-au dezvoltat concomitent cu această macrovegetație semănau mult cu specii din trecutul îndepărtat al vieții terestre. Cam aceasta era situația pe pământ în vremea când computerul a semnalat scăderea nivelului radiațiilor sub limita periculozității și echipajul navei Hesperus, trezit din refrigerare, a coborât să ia în primire teritoriul. (...)

(Ioan Petru Culianu, Hesperus )

1. Alege din lista de mai jos și exemplifică din textul dat câteva dintre elementele specifice literaturii S.F. Poți adăuga și alte clișee ale genului identificate de tine.

a) Nedeterminarea temporală;

b) Plasarea acțiunii într-un viitor îndepărtat;

c) Spațiul acțiunii: infinit, deschis, incomensurabil;

d) Personaje: eroul, salvatorul, robotul, cyborgul, clona;

e) Tehnologia avansată: navete spațiale, arme perfectionate, computere , baze spațiale.

2. Extrage indicii temporali ai acțiunii din fragmentul citat si realizează o listă cronologică a derulării evenimentelor menționate.

3. Explică particularitățile narării, prin raportare la cronologia evenimentelor prezentate.

4. Fragmentul Catastrofa mondială din anul 2384 evocă o secvență apocaliptică. Comentează modul de realizare a descrierii noii lumi de după dezastru.

5. Numele navei cosmice, Hesperus 1, provine de la cuvantul grecesc Hesperus sau latinescul Vesper.Caută în dicționar semnificația cuvântului si precizează care crezi că este motivația alegerii acestui nume de către autor ?

6. În Prolog în cer se mentionează că deși regulamentele de la bord erau detaliate, totuși Craig, șeful expediției și Horton, organizatorul, se sustrag tradiției de a asigura transmiterea funcțiilor oficiale și celorlalți membri ai echipajului.

De ce consideri că aceștia profită de neclarități în această privință ?

7. Naratorul menționează că inima expediției e J.Craig, iar creierul ei, D.Horton.

Așază în fiecare cadran, aspectele antitetice, opuse, ale celor două personalități: