BAKANTHELE

de Euripide

Regie: Diana Mihalașcu

Costume: Bogdan Bodros

Scenografie: Diana Mihalașcu

Sunet: Mihai Cornea

Lumini: Mara Sermășan

Potrivit lui George Steiner, Bacantele lui Euripide constituie o piesă paradigmatică pentru „viziunea tragică asupra vieții” (George Steiner, Moartea tragediei, 22), întrucât pedeapsa este disproporționată față de vină, iar suferința exacerbată a ființei umane îi conferă acesteia demnitate.

Bacantele înfățișează un episod mitologic corespunzător, în termeni psihanalitici, unei „întoarceri a refulatului”, zeul Dionysos echivalând cu însuși conținutul inconștient ce revine în cetatea tebană care l-a repudiat.

Cuprinsă de gelozie față de muritoarea Semele, Hera o îndeamnă pe aceasta să-l roage pe Zeus să i se înfățișeze ca zeu. Semele, fiica lui Cadmos, întemeietorul Tebei, îi dă naștere lui Dionysos și moare fulgerată. Surorile lui Semele contestă paternitatea divină a lui Dionysos, considerându-l rodul uniunii cu un muritor, astfel încât Dionysos este exilat. Deghizat în muritor, Dionysos se întoarce în Teba și, spre a se răzbuna pe familia care i-a acuzat mama de minciună, renegându-l, stârnește nebunia în femeile tebane, care-și părăsesc vetrele, dedicându-se cultului noului zeu. Dionysos le atrage în munți inclusiv pe surorile Semelei, Agave, Autonoe și Ino. Adeptele lui Dionysos se dedau în munți la orgii, provocând masacre de animale și înfăptuind așa-zise minuni. Urmând sfaturile lui Dionysos, deghizat într-un străin promotor al cultului dionisiac, Penteu cade în capcana întinsă de zeu, al cărui plan de răzbunare se împlinește în mod fatal, devastând familia regală.

Cu toate că tragedia pură nu mai este posibilă, într-o lume în care vina nu mai este corelată cu o faptă de natură religioasă, după cum subliniază Friedrich Dürrenmatt în studiul Probleme ale teatrului (1955), „tragicul este întotdeauna posibil”. Bacantele lui Euripide ne lansează o provocare ale cărei ecouri sfidează timpul, prin problematica fanatismului și a posesiei demonice. Demersul scenic al Dianei Mihalașcu operează dinamic asupra elementelor tragediei clasice, valorificând conținuturile ideatice ale acesteia printr-o plasticitate ce amplifică o serie de întrebări majore. Cine țese firele propriei noastre tragedii? Există în lume o putere omenească autonomă și lucidă, sau până și cârmuitorii cad în mod inevitabil pradă unui hybris?

Suntem posedați de forțe necunoscute sau de o banală ‒ dar atotputernică ‒ ideologie? În ce măsură suntem în posesia unor convingeri care ajung să ne posede, împiedicându-ne progresul?

DISTRIBUȚIA:

Agave - Georgiana Cristurean

Penteu - Alexandru Radu

Dionysos - Kevin Takács

Pitia - Daria Bugnar

Corul - Iulia Bouroșu, Cristina Kubaș, Lavinia Florea, Andrada Coleșa, Andrada Bișu, Andreea Vodă, Mira Dobrotă

Spectacol prezentat în limba română, cu supratitrare în limba engleză

Recomandare vârstă: 14+

Durata: 1h 15min (fără pauză)