[InBetween]

Un spațiu de mijloc, de trecere, care pare real și ireal în același timp. Un spațiu pentru transformare, pentru pregătirea sufletului. Un spațiu care te obligă să te re-cunoști. Personaje care sunt și nu sunt, pierdute în atemporal, pline și goale în același timp, aruncate în acest spațiu. Cu cât se apropie mai mult cu atât devin mai transparente, simt că ceva se schimbă în ei, se schimbă cu corpurile lor. Nu mai sunt carnale, materiale. Înțeleg că nici ei nu mai sunt, că sunt morți. Și vine întrebarea: așa arată moartea? Spațiul e viu, relaționează cu ei, îi face să își dorească să ajungă mai „sus”, îi face să fie nehotărâți, să țipe, să descopere ideea de atingere sau de respirație comună, îi face să își amintească, să se oglindească unii în alții ca apoi să se poată elibera, să se poată transforma.