DE RASU PULII :Qu’est que vous avez learned about δημοκρατία, dummköpfe?
M-am enervat. Îmi cer scuze, dar m-am enervat rău de tot. Prima dată m-am enervat atunci când am văzut pe Facebook o poză pusă de Lucian Mândruță, poză a cărei explicație era “Eroii votează”. Da, era o coadă la o secție de votare din străinătate. Dar eu nu m-am născut ieri, ca mulți dintre like-uitorii lui Lucian. Am văzut cozi mai mari la secțiile de votare în 1990, pe 20 mai. Am văzut cozi enorme la alegerile locale din 2008, în comuna Ștefănești, unde candida Adi Minune pentru un post de consilier local. Am văzut cozi asemănătoare la secțiile de votare din străinătate în 2009. Nu m-am gâdnit vreo clipă, o singură clipă, că oamenii ăia sunt “eroi”. Ba chiar, în Ștefănești, era plin de garoi, ca să zic așa.
A doua oară m-am enervat atunci când am înțeles că au fost probleme reale în organizarea votării în mai multe țări europene. Dacă ar fi vrut, MAE avea tot timpul să-și dimnesioneze și amplaseze secțiile de votare în așa fel încât să nu se întâmple ceea ce s-a întâmplat duminică. Bine, dacă și românii din emigrație ar fi colaborat. Dar n-au făcut-o. Poate pentru că de aia avem emigrație, iară nu diasporă. Diferențele le găsiți în DEX, că sunteți inteligenți.
Da, a fost o porcărie. Nu s-a micșorat numărul de secții de votare, nu s-a micșorat numărul de ștampile, dar modificările făcute n-au ajutat la fluidizarea procesului de votare. Din păcate. Declarația pe proprie răspundere că nu ai votat și nu vei vota în altă parte, completată în fața membrilor biroului electoral al secției de votare, mănâncă foarte mult timp. Mie mi-a luat 8 minute tot procesul. Mult. Dar asta nu mă face un erou. Astea au fost, în acel moment, prevederile legale în vigoare. Pe care le cunoșteam, pe care mi le-am asumat atunci când am ales să nu votez la adresa din buletin.
A treia oară m-am enervat atunci când mi-am dat seama că votul din străinătate este, apriori, o bătaie de joc. Nimeni, dar absolut nimeni nu este trecut pe o listă permanentă de alegători. Practic, chiar dacă ai aceeași adresă în Paris încă de la mineriada din 1990, tu tot turist electoral pari, pentru că votezi pe o listă suplimentară. Statistica BEC privitoare la secțiile de votare din străinătate spune așa: “Total alegători înscriși pe liste: 0; Total alegători prezenți la vot: 161.261; Prezența la urne (%): 0,00%”.
A patra oară m-am enervat când am început să citesc pe diverse rețele de socializare și să văd la diverse televiziuni că toți, dar absolut toți alegătorii din străinătate n-ar fi votat cu altcineva decât cu Iohannis sau Macovei. Nu, pe bune?
Iar ăsta a fost doar începutul.
În 4 zile am aflat cam care este părerea emigrației românești despre noi, proștii care am rămas acasă. Desigur, nu este părerea întregii emigrații românești, ci doar a celor care se cred reprezentanții “diasporei”, aleșii între aleși, dezrădăcinații cu stea în frunte. În definitv, dintre 3-4 milioane de români plecați peste hotare au votat doar 161.261. Maxim 5,3%. Absolut nereprezentativ.
Dar, ce să vezi, gâdilați la coaie din 2009 încoace, când li s-a spus că au întors rezultatul alegerilor, acești oameni au început să se creadă farul călăuzitor al națiunii. Este un soi de “n-ai mâncat salam cu soia” pe invers. Pentru cei care sunt prea tineri și pentru cei cu memoria slabă, “n-ai mâncat salam cu soia” era reproșul tâmpiților din țară la adresa celor care s-au întors imediat după 1989 în România din exil și au vrut să ajute, s-au implicat. Asta li se reproșa: că n-au mâncat, cot la cot cu noi, salam cu înlocuitori de carne. Acum e invers. Geniile carpato-danubiano-pontice plecate peste granițe ne reproșează că noi nu suntem ca ei, atât de avansați cutural, încât să apreciem laptele din soia, tofu și alte minuni ale capitalismului de bio-consum. Arc peste timp.
De dumincă încoace au fost reacții diverse la ceea ce s-a întâmplat la câteva secții de votare din străinătate. Vorbesc despre reacțiile venite de la cei din străinătate (repet, emigrație, nu diasporă). Unii au fost revoltați de condițiile de vot. Pe bună dreptate, deși, în unele cazuri, s-ar fi putut trezi mai devreme. (La Realitatea TV, de exemplu, un anume Florin Silaghi relata că este foarte supărat că atunci când s-a dus să voteze, la ora 19:30, în orășelul lui din Italia, n-a mai găsit secția de votare. A recunoscut că secția nu mai era acolo nici la europarlamentarele din 2014, nici la generalele din 2012, dar, totuși, fusese acolo în 2009, ce pizda mă-sii!). Pe ăștia îi înțeleg, parțial.
Dar au fost mulți, prea mulți, care au vrut să ne spună doar că ei ne sunt superiori. Evident, cei inteligenți și responsabili din emigrație se delimitează de ei și nu încetează să ne atragă atenția că nu trebuie să generalizăm. Îhî.
Eu unul nu genralizez, spun doar că din 100 de comentarii venite de la emigranți români pe tema alegerilor, 70 transmiteau următoarele mesaje: 1) tăceți dracului din gură, că noi trimitem bani în țară și vă ținem în spate; 2) noi, aici, în străinătate, ne-am deșteptat și am învățat ce este aia democrație, ceea ce voi nu știți.
Să le luăm pe rând.
1) Trimiteți bani în țară, BNR spune că destul de mulți. Nu neagă nimeni. Doar că îi trimiteți rudelor voastre. Sunt bani neimpozabili. Voi ați plătit, dacă nu sunteți proști, impozit în țara în care munciți. Ceea ce trimiteți aici e extra. Banii ăia, în jur de 4 miliarde de euro pe an, intră direct în economia gri, dacă nu în cea neagră. Da, ei se regăsesc în consum etc, etc, dar în mică măsură. Din acești bani se construiesc, uneori, case. Dar la negru. Din acești bani se cumpără electronice și electrocasnice. Asta mai la alb. Aici măcar se vede contribuția voastră la bugetul de stat: 24%, cât e TVA-ul. Și cam atât. Poate nu știați, dar bugetul de pensii din care este plătită pensia bunicilor și părinților voștri nu este susținut din încasările din TVA. Nope. Pensiile alor voștri, care cotizați, dacă nu sunteți proști, la bugete de pensii de afară, sunt plătite din contribuțiile noastre. Copiii voștri nu ne vor plăti nouă pensiile, ci le vor plăti pe cele ale bunicilor din Italia, Spania, Franța etc. Dar noi le plătim pe cele ale bunicilor voștri. Trimiteți bani în țară. Așa, și? Și Becali e un mare filantrop.
2) Ați învățat în străinătate ce e aia democrația. Asta chiar mă scârbește rău de tot. Înseamnă că v-ați dus în străinătate bâtă. Ce-i aia democrație se poate învăța și aici. De 25 de ani. Unii dintre noi ne luptăm din greu să ținem democrația asta pe drumul cel bun. E greu, nu zic, dar știm și noi, în pizda mă-sii, ce-i aia democrație. Nu, nu mă învață cineva care a trăit în Italia lui Berlusconi cum e cu dreptul la liberă informare. Copiii de bani gata ajunși la studii în străinătate pentru că părinții lor au beneficiat de contracte cu statul român sau de sinecuri europarlamentare de la Traian Băsescu și alți politicieni nu-mi dau lecții despre corupție.
Și, de fapt, n-ați învățat nimic despre democrație în străinătate dacă voi considerați votul vostru superior oricărui alt vot. Iar dacă e nevoie să vă explic de ce nu, înseamnă că sunteți mai idioți decât decerebrații alcoolici din Vaslui. Decât.