Afecţiuni cardiovasculare (stări după infarct miocardic, tulburări circulatorii, afecţiuni valvulare ale miocardului, hipertensiune arterială, tulburări circulatorii);
Afecţiuni ale sistemului nervos (nevroză astenică, distonii neurovegetative, stări astenice secundare, stări de oboseală fizică şi intelectuală);
Afecţiuni digestive (boli ale stomacului, tulburări funcţionale ale colonului, gastrite cornice, enterocolite, dischinezii biliare);
Afecţiuni endocrine (hipertiroidie uşoară, insuficienţă suprarenală, boala Basedow);
Băi cu CO2, mofete, băi galvanice, masaj;
Împachetări cu parafină, băi de palnte, masaj;
Magneto-diaflux, ionizări, cultură fizico medicală;
Cură internă cu ape minerale, masaj manual reflex;
Magnetoterapie, cultură fizică medicală, masaj, cură de teren, cură internă.
Ape minerale carbogazoase, cloruro-sodice, bicarbonatate;
Mofete;
Bioclimat de tip subalpin, stimulant, tonifiant.
Izvorul Stănescu: debit 405 l/h, T. 7 °C; pH 6,2 natural carbogazoasă, bicarbonatată, sodică, calcică, magneziană, hipotonă;
Izvorul Apor: debit 7200 l/h, T. 7 °C; pH 5,3; natural carbogazoasă, feruginoasă, clorurată, bicarbonată, sodică, calcică, hipotonă;
Izvorul Mikes: debit liber; T. 14 °C, pH 5,6, natural carbogazoasă, uşor feruginoasă, clorurată, bicarbonatată, sodică, hipotonă.
Despre apele minerale din zona tuşnadului există dovezi scrise încă din sec XVIII, în care se menţionează existenţa unor izvoare de ape minerale cu efecte curative folosite de către localnicii satelor din apropiere. Denumită “Perla Ardealului”, Tuşnadul este una dntre cele mai frumoase aşezări balneare din ţara noastră. Activitatea balneară în Băile Tuşnad se desfăşoară încă de la jumătatea secolului XIX. În anul 1968, Băile Tuşnad a fost declarat oraş turistic.
Băile Tuşnad sunt situate în partea sudică a depresiunii Ciucului, la o altitudine de 650 m, între munţii Harghita şi Bodoc, într-un splendid defileu al Oltului. Pozitia în teritoriu îi conferă un cadru deosebit de pitoresc, cu aer puternic ozonat, bogat în aerosoli răşinoşi şi ioni negativi care fac ca staţiunea să dispună de un bioclimat montan tonic, favorabil reconfortării psihice.
Înconjurată de brazi seculari, staţiunea beneficiază de aer curat, ozonizat, bogat în aerosoli şi ioni negative şi de un climat subalpin. Temperatura medie anuală este de 8 °C (iulie 17,5 °C, ianuarie -7 °C) şi ierni reci, nebulozitate redusă.
Lacul Sf. Ana (950 m) situat la 25 de km de staţiune, lac de origine vulcanică, unicat în Europa Centrală şi de Est.
Tinovul Mohos (1056 m) situat lângă Lacul Sf. Ana, declarat rezervaţie naturală, adăposteşte specii rare de plante;
Miercurea Ciuc (30 km): Cetatea Miko: muzeul etnografic;
Biserica franciscană baroc din Sumuleu (35 km) care deţine una din cele mai rare instalaţii de orgă din Ardeal;
Lacul Roşu (115 km) cel mai mare baraj natural din România; Defileul râului Olt, Stânca Şoimilor (848 m), Siculeni monumental Szekler;
Toplita: mănăstire otodoxă Sf Prooroc Ilie (1847);
Carta: cetate ţărănească fortificată;
Odorheiul Secuiesc: cetate medievală ce datează din sec XVI;
Lazarea: “Movila Tătarilor” şi castelul Contelui Lazăr;
Sfântu Gheorghe Muzeul Naţional Secuiesc, Muzeul de Artă, Biserica Reformată, în stil gotic (sec XIV);
Balvanyos Ruinele cetătii Balvanyos, Cimitirul păsărilor (prăpastie cu emanaţii de hydrogen sulfurat) din Balvanyos;
Cheile Varghişului – Poiana Narciselor (monument al naturii).
Festivalul Cântecului, dansului şi portului popular din Balvanyos, anual în luna iunie;
Festivalul Folcloric de la cetatea Ica - Comuna Cernat, anual în iulie;
Alaiul mascat - Comuna Cernat, anual în luna decembrie.
Korund, ceramică cu motive florale pe nuanţe de albastru şi verde, împletituri din răchită.
Supă de chimen, papricaş, gulaş, musaca, pogăci, kurtoskalacs, supă de varză albă cu smântână, ciuperci umplute.
Rutier: Braşov – Sf. Gheorghe – Băile Tuşnad – Miercurea Ciuc DN 12 la 67 km de Braşov, 37 km de Sf. Gheorghe, 32 km de Miercurea Ciuc; Bacăau – Comăneşti – Miercurea Ciuc DN 12 A.
Feroviar: magistrala Bucureşti – Braşov – Sf. Gheorghe – Băile Tuşnad – Ciceu – Deda – Baia Mare, staţie Băile Tuşnad.
LACUL SFANTA ANA
Lacul Sfânta Ana este un lac vulcanic, fiind singurul astfel de lac de pe întreg teritoriul Romaniei. Este situat în masivul Ciomatu, de pe stânga Oltului, în apropiere de Tusnad. Lacul este aşezat pe fundul craterului unui vulcan stins, denumit Ciomatu (sau, după alte surse, Ciomadu), din masivul vulcanic Puciosu, locul celei mai recente erupţii vulcanice în Carpaţi şi în Europa de Est, care a avut loc acum câteva zeci de mii de ani (probabil mai recent de acum 42.000 ani).
Lacul Sfânta Ana se află la o altitudine de 946 m. De formă aproape circulară, similar cu o paletă de pictor, are o lungime de 620 m şi o lăţime maximă de 460 m, o suprafaţă de 19,50 ha şi o adâncime maximă de 7 m. Lacul îşi completează apele numai din precipitaţii, neavând izvoare. Puritatea apei se apropie de aceea a apei distilate, cu numai 0,0029 ml minerale. În apă nu există oxigen, motiv pentru care în aceasta nu trăieşte nici o vietate. Capacitatea trofică redusă a apei lacului se datorează şi emanaţiilor mofetice prin fundul lacului şi prin pereţii craterului.
Turiştii veniţi la lacul Sfânta Ana nu au nevoie de prognozele meteorologilor pentru a afla cum va fi vremea, ei având la îndemână o metodă empirică, dar exactă, oferită de muntele vulcanic: cele două fisuri formate în munte care prevestesc vremea cu precizie de sută la sută. Localnicii ştiu că "Dacă emanaţiile din fisuri pişcă la nas, atunci e semn de furtună, iar dacă nu, ziua va fi însorită, tocmai potrivită pentru drumeţii". Fenomenul are o explicaţie ştiinţifică. În munte se desfăşoară încă o activitate post-vulcanică, sensibilă la orice schimbare a presiunii atmosferice. Când presiunea atmosferică scade, gazele, precum bioxidul de carbon şi sulful, urcă spre suprafaţă şi inundă fisurile cu un miros înţepător, semn că vine ploaia.
Lacul Sfânta Ana, este o rezervaţie complexă naturală, geologică, floristică şi faunistică, fiind legat de Baile Tusnad prin poteci turistice.
Lângă lac se află o capelă romano-catolică cu hramul Sfintei Ana.
Vârsta lacului Sfânta Ana nu a fost încă determinată cu exactitate, diverşi cercetători estimând că ultima erupţie a avut loc cu 32.000 de ani în urmă (Juvigne et al. 1994), cu 10.500 de ani în urmă (Morya et al. 1996) sau chiar 9.800 de ani în urmă (Magyari et al. 2006).
Studiile palinologice, având ca obiect studiul polenului și al sporilor, au ajuns la concluzia că istoria lacului Sfânta Ana a început în urmă cu circa 9.800 – 8.800 ani, cu stadiul de turbarie şi lac puţin adânc.
A urmat o perioadă de acumulare continuă de apă pluvială şi de creştere a nivelului apei până la valoarea maximă de 12 metri, cu 2.700 – 700 de ani în urmă, atunci când lacul Sf. Ana a avut un caracter puternic oligotrof.
Ultimele măsurători efectuate în anul 2005 de către o echipă de scafandri profesionişti împreună cu Organizaţie GeoEcologica ACCENT au găsit pentru suprafaţa lacului o valoare de 19,3 ha şi un perimetru de 1617 m, în scădere faţă de valorile de 21,3 ha şi respectiv 1749 m raportate în anul 1909 de Geley Josef, pentru o suprafaţă de retenţie a bazinului de colectare de circa 2,15 km². Cota oglinzii apei variază între 949 şi 950 m.
Lacul are o formă ovală, semiaxa mare fiind de 680 m iar cea mică de 470 m.
Conform măsurătorilor efectuate în anul 2005, adâncimea maximă de a lacului este de 6,4 m. Conform aceloraşi măsurători, grosimea maximă a sedimentelor este de circa 4 m. Lacul Sf. Ana este alimentat exclusiv din precipitaţii, gradul de mineralizare al apei fiind din acest motiv extrem de scăzut. Iarna, lacul este acoperit cu un strat de gheata de până la 1 m.