OPRIREA

ȘCOALA DE ȘOFERI TIMIȘOARA

OPRIREA

Art.63. – (1)

Se consideră oprire imobilizarea voluntară a unui vehicul pe drumul public, pe o durată de cel mult 5 minute. Peste această durată, imobilizarea se consideră staţionare.

2) Nu se consideră oprire:

a) imobilizarea vehiculului atât timp cât este necesară pentru îmbarcarea sau debarcarea unor persoane, dacă prin această manevră nu a fost perturbată circulaţia pe drumul public respectiv;

b) imobilizarea autovehiculului având o masă totală maximă autorizată de până la 3,5 tone, atât timp cât este necesar pentru operaţiunea de distribuire a mărfurilor alimentare la unităţile comerciale.

(3) Pentru autovehiculele care transportă mărfuri, altele decât cele prevăzute la alin.(2) lit.b), administratorul drumului public împreună cu autorităţile administraţiei publice locale, cu avizul poliţiei rutiere, vor stabili programe sau intervale orare pe timpul nopţii, în care oprirea sau staţionarea este permisă pentru distribuirea mărfurilor.

(4) Se consideră parcare, staţionarea vehiculelor în spaţii special amenajate sau stabilite şi semnalizate corespunzător.

(5) Vehiculul oprit sau staţionat pe partea carosabilă trebuie aşezat lângă şi în paralel cu marginea acesteia, pe un singur rând, dacă printr-un alt mijloc de semnalizare nu se dispune altfel. Motocicletele fără ataş, mopedele şi bicicletele pot fi oprite sau staţionate şi câte două, una lângă alta.

Art.65. – Cazurile şi condiţiile în care oprirea, staţionarea sau parcarea pe drumul public este permisă se stabilesc prin regulament, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă.

§ 8. Oprirea, staţionarea şi parcarea

Art. 141. - (1) Conducătorii autovehiculelor imobilizate pe drumurile publice, care se îndepărtează de acestea, sunt obligaţi să acţioneze frâna de ajutor, să oprească funcţionarea motorului şi să cupleze într-o treaptă de viteză inferioară sau în cea de parcare dacă autovehiculul are transmisie automată.

(2) În cazul imobilizării involuntare a autovehiculului în pantă sau în rampă, pe lângă obligaţiile prevăzute la alin. (1) conducătorul trebuie să bracheze roţile directoare.

(3) În cazul imobilizării involuntare a autovehiculului în pasaje subterane sau în tuneluri, conducătorul acestuia este obligat să oprească funcţionarea motorului.

(4) În localităţi, pe drumurile cu sens unic, oprirea sau staţionarea voluntară a vehiculelor este permisă şi pe partea stângă, dacă rămâne liberă cel puţin o bandă de circulaţie.

(5) În afara localităţilor oprirea sau staţionarea voluntară a vehiculelor se face în afara părţii carosabile, iar atunci când nu este posibil, cât mai aproape de marginea din dreapta a drumului, paralel cu axa acestuia.

(6) Nu este permisă staţionarea pe partea carosabilă, în timpul nopţii, a tractoarelor, a remorcilor, a mopedelor, a bicicletelor, a maşinilor şi utilajelor autopropulsate utilizate în lucrări de construcţii, agricole sau forestiere, a vehiculelor cu tracţiune animală ori a celor trase sau împinse cu mâna.

(7) Nu este permisă oprirea sau staţionarea în tuneluri. În situaţii de urgenţă sau de pericol conducătorului de autovehicul îi este permisă oprirea sau staţionarea numai în locurile special amenajate şi semnalizate corespunzător. În caz de imobilizare prelungită a autovehiculului în tunel, conducătorul de vehicul este obligat să oprească motorul.

Art. 142. - Se interzice oprirea voluntară a vehiculelor:

f) în intersecţii, inclusiv cele cu circulaţie în sens giratoriu, precum şi în zona de preselecţie unde sunt aplicate marcaje continue, iar în lipsa acestora, la o distanţă mai mică de 25 m de colţul intersecţiei;

h) în dreptul altui vehicul oprit pe partea carosabilă, dacă prin aceasta se stânjeneşte circulaţia a două vehicule venind din sensuri opuse, precum şi în dreptul marcajului continuu, în cazul în care conducătorii celorlalte vehicule care circulă în acelaşi sens ar fi obligaţi, din această cauză, să treacă peste acest marcaj;

i) în locul în care se împiedică vizibilitatea asupra unui indicator sau semnal luminos;