Lipsa sursei de apă pe traseele turistice din Munții Piatra Craiului
Student: Valentina I. Ionescu, an I Master, G.A.D.R
SCOPUL acestui studiu este analiza multitemporalǎ a dinamicii rȃurilor care strǎbat Munții Piatra Craiului și calitatea lor, precum și cantitatea.
Cu acest studiu trebuie evidențiată calitatea sursei rare de apǎ și grija pentru sursa de apǎ din subteran.
Key words: Resursǎ de apǎ, sursǎ de apǎ, traseu, izvor, montan
În timp ce Europa este considerată în general ca având resurse de apă adecvate, deficitul de apă și seceta este un fenomen din ce în ce mai frecvent și mai răspândit în Uniunea Europeană. Dezechilibrul pe termen lung rezultat din cererea de apă care depășește resursele de apă disponibile nu mai este neobișnuit.
S-a estimat că până în 2007, cel puțin 11% din populația Europei și 17% din teritoriul său au fost afectate de lipsa apei, ceea ce a ridicat costul secetelor în Europa în ultimii treizeci de ani la 100 miliarde EUR. Comisia se așteaptă la o deteriorare suplimentară a situației apei în Europa dacă temperaturile continuă să crească ca urmare a schimbărilor climatice. Apa nu mai este problema câtorva regiuni, ci acum îi preocupă pe toți cei 500 de milioane de europeni.
Masivul Piatra Craiului, adeseori Munții Piatra Craiului sau Piatra Craiului sau chiar Crai este un lanț muntos calcaros aflat la sud-vestul Carpaților Orientali, dar care aparține lanțului Carpaților Meridionali, găsindu-se în nord-estul acestora.
Scurtă prezentare
Din punct de vedere petrografic, Masivul Piatra Craiului se deosebește geologic și geomorfologic de masivele și grupele muntoase înconjurătoare, Munții Leaota, Munții Bucegi, Munții Făgărașului și Munții Iezer-Păpușa. În timp ce aceste grupe montane sunt formate aproape exclusiv din roci cristaline, Craiul, cum este adesea alintat, este o „lamă” tăioasă și abruptă de roci sedimentare, în special roci calcaroase de vârstă jurasică, lungă de aproximativ 24-26 km, orientată de la sud-vest spre nord-est, și lată de aproximativ 6-8 km pe direcțiile perpendiculare corespunzătoare. Cunoscuții pereți verticali, înalți de 400-650 m, dintre Padina Lăncii și Valea lui Ivan au luat naștere datorită stratificării pe orizontală a calcarelor.
Așezare și limite
Parcul Național Piatra Craiului se întinde între coordonatele 45°22’03” și 45°35’11” latitudine nordică și 25°07’38” și 25°23’18” longitudine estică, pe teritoriul României. La limita sud-vestică a depresiunii Brașovului (Ţara Bârsei), în preajma localitații Zărnești se înalță impunător Masivul Piatra Craiului a cărui creastă zveltă, ascuțită,constituie unul dintre cele mai reprezentative obiective turistice ale munților României. Este o apariție deosebită în peisajul munților noștri datorită faptului că este singurul masiv care se ivește de-a curmezișul direcției generale a Carpaților Meridionali.
Situat în spațiul Carpaților Meridionali, Masivul Piatra Craiului se impune în peisaj drept o spectaculoasă creastǎ calcaroasǎ înaltǎ cu altitudini în jur de 2.000 m, desfǎșuratǎ pe direcția generalǎ NNE-SSV, între localitǎțile Zǎrnești (N) și Podu Dâmboviței (S).
Calcarele afloreazǎ pe circa 40% (23 km²) din suprafața masivului. Ele formeazǎ o suprafațǎ continuǎ lungǎ de 20 km și latǎ de 0,7-1,8 km, reprezentând flancul vestic al sinclinalului Piatra Craiului (ONCESCU,1943).
Subliniem însǎ cǎ circulația apelor subterane are loc și pe sub cuvertura de conglomerate, astfel cǎ procesul de carstificare se manifestǎ, practic, pe tot spațiul cuprins între limitele morfologice ale masivului.
Poziția ridicatǎ a fundamentului cristalin în partea centralǎ a masivului a determinat delimitarea a douǎ bazine hidrocarstice: Nordic sau Prǎpǎstiile Zǎrneștilor și Sudic sau Bazinul Dâmbovicioarei. Traseul cumpenei subterane încǎ nu se cunoaște cu precizie, dar el se aflǎ undeva în partea centralǎ.
BAZINUL HIDROCARSTIC PRǍPǍSTIILE ZǍRNEŞTILOR (B.H. NORDIC) se extinde pe 25 km², din care 10,5 km² sunt calcare la zi, dar așa cum am precizat, circulația apelor subterane se manifestǎ și prin calcarele situate sub cuvertura de conglomerate. Se delimiteazǎ 4 hidrosisteme carstice, puse în evidențǎ prin 4 grupuri de izvoare carstice.
a) Hidrosistemul carstic 5 Izvoare (Izvoarele 6 Martie) descarcǎ pe Valea Râul Zǎrneștilor, versant stâng, 835-847 m alt. abs., având debitul mediu de 500l/sec, (ORASEANU si colab, 1984).
Izvoarele functioneazǎ pe principiul preaplinului. În vara anului 2000 cele douǎ din amonte au secat pentru prima oarǎ în ultimii 50 ani. Trei dintre izvoare sunt captate și utilizate ca apǎ potabilǎ și industrialǎ în localitatea Tohan. Pericolul poluǎrii lor este mare.
b) Hidrosistemul carstic Fântânile Domnilor 1 descarcǎ prin izvorul situat tot pe Valea Râul Zǎrneștilor, aval de „a“, la 758 m alt. abs., versant stâng, debit mediu 130 l/sec. Este captat în totalitate și utilizat în orașul Zǎrnești ca apǎ potabilǎ și industrialǎ. Pe același aliniament, dar pe versantul opus existǎ alte douǎ izvoare puternice care aparțin h.c. Fântânile Domnilor 2, din Culoarul Rucǎr-Bran.
c) Hidrosistemul carstic Toplița este pus în evidențǎ prin izvoarele cu același nume situate la N de Piatra Micǎ. Cea mai mare parte a izvoarelor, circa 100 l/sec, este captatǎ pentru utilizare în orașul Zǎrnești.
BAZINUL HIDROCARSTIC DÂMBOVICIOARA (B.H. SUDIC)
Acesta ocupǎ o suprafațǎ de 32 km², din care 12,4 km² sunt calcare la zi. Bazinul se extinde și la est, în Culoarul Rucǎr-Bran. În cadrul sǎu se delimiteazǎ 3 hidrosisteme carstice.
a) Hidrosistemul carstic Gâlgoaie descarcǎ prin izvoarele cu același nume, de pe Valea Dâmbovicioara, versantul drept, la 935 m alt. abs., având un debit mediu de 300 l/sec (ORĂȘEANU si colab, 1984). Sunt izvoare de preaplin; nu sunt captate, ele reprezentând principala obârsie a râului Dâmbovicioara.
b) Hidrosistemul carstic Valea Peșterii este reprezentat prin Izvoarele din Valea Rea (Izvoarele din Plai), situate tot pe Valea Dâmbovicioara, în versantul drept la 895 m alt. abs. Debitul izvorului permanent mǎsoarǎ 50 l/sec. Cel de-al 2-lea funcționeazǎ ca preaplin (CONSTANTINESCU, 1976).
c) Hidrosistemul carstic Cheile Mari ale Dâmbovitei este cel mai extins, debitul izvoarelor carstice fiind de 800 l/sec (ORĂȘEANU si colab.,1984). Descǎrcarea se aflǎ în afara limitelor masivului, dar o parte din ape provin din cele infiltrate în sudul Pietrei Craiului.
În concluzie, constituția geologică a Pietrei Craiului, preponderent calcaroasǎ, se caracterizeazǎ prin imposibilitatea reținerii apelor de infiltrație sau de șiroire, pentru a da naștere unor pȃnze freatice și, în final, unor vǎi cu apǎ. Așa se explicǎ faptul cǎ, în timp ce vǎile care brǎzdeazǎ trupul masivului sunt lipsite de apǎ, singurele vǎi cu apă sunt cele de la periferia masivului: Bȃrsa Mare, Dȃmbovița superioarǎ, Dȃmbovicioara - Brustureț, cu unii dintre afluenții lor.
Deoarece vǎile de abrupt de pe versanții de nord-vest și apus ai Pietrei Craiului sunt lipsite de apǎ, amintim cȃteva surse de apǎ sporadice: Şipotul Crǎpǎturii, Izvorul de la Gǎvan, Izvorul de sub Şaua Chiliilor, Izvorul lui Orlovschi, Grota La Ulcior, Izvorul din Poiana Ȋnchisǎ, Izvorul Oțețelii, Izvorul Tǎmǎșelului, Șipotul Șpirla.
BIBLIOGRAFIE
CONSTANTINESCU T., 1973, Considérations géomorphologiques et spéologiques sur la partie septentrionale du Massif de Piatra Craiului. Trav. Inst. Spéol. „Emile Racovitza“, XII, Bucarest.
CONSTANTINESCU T., 1984, Carte de la circulation des eaux souterraines dans le Massiv de Piatra Craiului. Trav. Inst.Spéol. „Emile Racovitza“, XXIII, Bucarest.
CONSTANTINESCU T., 1997, Le karst de Piatra Craiului. (2). L'exokarst. Trav. Inst. Spéol. „Emile Racovitza“, XXXVI, Bucuresti.
CONSTANTINESCU T., 2000, Masivul Piatra Craiului. Relieful crastic. Ocrot. Natur. si Med. Înconj. Edit. Acad. Rom.
MICALEVICH V., 1960, Masivul Piatra Craiului. Consideratii geomorfologice. Anal. Univ. Buc, Sr. St. Nat., 27, Bucuresti.
NAUM T., GRIGORE M., 1974, Geomorfologie, Edit. Did. și Pedag., București.
ONCESCU N., 1943, Région de Piatra Craiului - Bucegi. Étude géologique. Anal. Inst. Geol. Rom. XXII, București.
ORĂȘEANU I., GAȘPAR E., BULGĂR A., TERTELEAC N., 1984, Hydrological study of Dâmbovicioara Passage. Theoret. Appl. Karst, 1, București.
DUNĂREANU I.I., 1986, Munții Piatra Craiului, Edit. Sport-Turism, București.
BLEAHU M., 1982, Relieful carstic, Edit. Albatros, București