Bucurii și dezamăgiri în Munții Cindrel, anul 1994

Vârful Cindrel, 2244 metri și Căldarea Iujbea Rășinarului, aflată spre sud-estul lui. Foto, Ică Giurgiu, Valentin Țintea.

Pe malul Iezerului Mare al Cindrelului, Zeno și Olguța Ghizdăveț fac analize de apă pentru stabilirea gradului de poluare. Foto, Ică Giurgiu.

Ică Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racoviță“ București)


 

Ocolit de mulți iubitori ai custurilor și peisajelor glaciare, masivul de la sud-vest de Sibiu ne oferă totuși în zona de maximă altitudine, ce-i drept în vecinătatea unor întinse platouri somitale, două importante căldări glaciare, inima rezervației Iezerele Cindrelului. Două circuri diferite ca dimensiuni, panta versanților, suprafața și adâncimea lacurilor, acoperite cu vegetație (inclusiv afine și merișor). Sperăm ca imaginile să vă convingă să includeți Cindrelul printre obiectivele de atins. Realitatea este sigur cu mult mai frumoasă.

Marcajele au fost refăcute și în 1994: proiect cu finanțare PHARE, derulat prin Clubul Național de Turism pentru Tineret, cu participarea organizațiilor neguvernamentale Ecotur Sibiu, Clubul de Speologie „Emil Racoviță“ București, Clubul Alpin 280 București; refacere marcaje și indicatoare turistice; delimitarea conturului rezervației Iezerele Cindrelului și igienizarea ei; analize privind gradul de poluare al apelor. Pe Vârful Frumoasa veți mai găsi poate cea mai înaltă momâie din munții noștri, iar în poienițele păzite de încleștarea jnepenilor o să descoperiți sigur ceva deosebit de fotografiat. Refugiul Cânaia poate oferi loc de popas (în orice anotimp) pentru cei care evită construcțiile standard (nu veți găsi nimic de cumpărat). Cei nesătui de a descoperi mereu multiplele fațete ale naturii vor ști cu siguranță unde să se oprească pentru a întide cortul și a avea la îndemână apa necesară.

Ne vor întrista însă arborii descărnați de ploile acide, coniferele sufocate de mușchi și licheni, alunecările de teren generate de drumurile forestiere prost întreținute, cioturile înnegrite ale arborilor cărora li se dă foc hoțește pentru a „mări” suprafața pășunilor. În Cindrel putem să descoperim o dată în plus cât de absurdă a fost „tunderea” jnepenilor pentru a ceda suprafețele ocupate de ei unor ipotetice pășuni. Întâi s-au ras suprafețe uriașe și de abia pe urmă s-a observat că efortul nu a avut sens. Chiar și acolo unde au fost omorâți de tot și a crescut iarbă, firul este aspru și animalele nu o mănâncă.

Vedere din Munții Lotrului spre Șaua Șteflești, limita dintre Munții Cindrel și Lotrului. Foto, Ică Giurgiu.

Câteva indicatoare aduse ruginite de pe munte la refugiul Cânaia, curățate și vopsite, apoi scrise. Foto, Ică Giurgiu.