„Coincidențe” la Sarmizegetusa Regia?

Aproape 100 de scrieri antice despre Dacia au fost pierdute  /  Cercetătorii vestigiilor de la Sarmizegetusa nu au apelat încă la metode moderne  /  Căile Sfinte ale dacilor  /  Axa lumii vechi era în Dacia  /   Alinieri pe latitudine și longitudine ale localităților Grădiștea și Linia

Luca Manta (București)

Istoria veche a Europei conține dovezi despre Dacia și națiunea cuprinsă în aria geografică a României de azi. Aici locuia poporul traco-geto-dac, făuritor de civilizație și cultură dovedite prin mii de mărturii arheologice care se corelează cu o bogată cultură etnografică.

Primul stat centralizat, Dacia lui Burebista, apare atestat documentar în 48 î.e.n. iar urmele centrului de putere - Sarmizegetusa Regia - se află în Munții Orăștiei (Șureanu), lângă localitatea Grădiștea de Munte. Cetatea, dar mai ales sanctuarele, reprezintă pentru noi românii, urmași ai geto-dacilor, ceea ce a fost Capitoliul pentru romani, Partenonul pentru elini sau Ierusalimul pentru religiile monoteiste.

Avea Sarmizegetusa Regia multiple calități constructive pentru a fi un adevărat oraș antic sau era numai un centru de cult? Răspunsul îl dă însăși antica denumire Regia. Se știe că aici era capitala regilor daci, iar războaiele îndelungate de apărare împotriva imperiilor persan, macedonean, roman etc. au obligat pe conducătorii geto-daci la o dezvoltare militară și economică cu fortificații construite în zone inaccesibile, cu cetăți amplasate în bogate zone cu piatră, lemn, minereuri de fier, aur etc.; geto-dacii au construit acolo multe sanctuare de cult, ale căror urme au început să iasă la lumina zilei prin săpături arheologice, în ultima sută de ani.

Încercăm să aducem dovezi suplimentare în favoarea descifrării așa ziselor construcții de cult religios - care au forme lineare, circulare, dreptunghiulare etc. - și care au avut un rol astronomic, de calcul sau calendar.

Prezentăm în prima parte a acestui text străvechi dovezi  de arheo-astronomie la geto-daci iar în partea a doua, ca noutate, alinieri de repere naturale (vârfuri de munți, peșteri etc.) cu construcții (sanctuare, cetăți și localități, precum Grădiștea, Linia etc.)

Dovezi arheo-astronomice

Plecarea în cercetare a pornit de la câteva incertitudini istorice.

1) Literatura de specialitate ne arată că scrierile antice despre Dacia - evaluate la peste o sută de lucrări - au fost pierdute definitiv. Puținele texte rămase despre Dacia, cu informații printre rânduri, sunt de multe ori contradictorii ori eronate; de exemplu, descrierile geografice ale lui Ptolemeu, unde vom găsi date concrete despre organizarea Daciei, dar care - de multe ori - conțin coordonate geografice greșite.

Reținem însă ca sigure următoarele repere pentru Dacia: se indică denumiri antice pentru localități, ape etc.; se folosesc coordonate: latitudine, longitudine (precizia lor este la nivel antic: grade și minute); determinările topo-astronomice au fost executate la fața locului, în Dacia.

2) Dovezile arheologice sunt de asemenea năpăstuite de soartă: spre exemplu, urmele cetății Sarmizegetusa Regia s-au păstrat foarte bine 2000 de ani, însă scoase la lumină s-au deteriorat, uneori chiar cu rea intenție și cu urmări negative prin incorecte săpături sau refaceri neprotejate.

Posibilele funcții de calendar și observator astronomic ale sanctuarelor geto-dace, inclusiv ale celor de la Sarmizegetusa Regia, au fost studiate în lucrările: Dacia de la Burebista la cucerirea romană, H. Daicoviciu, Ed. Dacia, 1972; Calendarul de la Sarmizegetusa Regia, Ș. Bobancu, C. Samoilă, E. Poenaru, Ed. Academiei, 1980; Cerul, o taină descifrată..., N. Teodorescu. Gh. Chiș, Ed. Albatros, 1982; Enigmele pietrelor de la Sarmizegetusa, Ioan Rodean, Ed. Albatros, 1984; Introducere în arhitectura dacilor, Dinu Antonescu, Ed. Tehnică, 1984; Mărturii geodezice, V. Dragomir, M. Rotaru, Ed. Militară, 1986 și într-o serie de articole și comunicări: H. Teodoru, în SCIV, 2/1951; A. Popa, K. Horedt, G. Horedt în revista Tribuna, an X, nr. 52/1996; Elemente de cunoaștere științifică la geto-daci, C. Bejgu, Bușteni, 1983; Statutul astronomic al sanctuarelor dacice, Fl. Stănescu, simpozion 1985; Calendarul dacic, Nicolae Ionescu-Palas, Știință și Tehnică, nr. 1/1986; Stonehenge și Sarmizegetusa, o comparație revelatoare, Silvia Păun, revista Arhitectura, nr. 5/1988 etc.

Dacă analizăm aceste lucrări, constatăm câteva neîmpliniri tehnice pentru consolidarea cercetării:

a) logica ne sfătuiește că geto-dacii, înainte de a face saltul de a măsura cerul, trebuiau să știe a măsura Pământul; însă dovezile și demonstrațiile lipsesc;

b) calendarul geto-dac, în baza suportului matematic, ne oferă mai multe soluții tehnice în loc de una singulară, adevărată (descifrări diferite pe care le găsim la Daicoviciu, Antonescu, Palas, Bejgu, Bobancu, Samoilă, Poenaru etc.);

c) cercetarea sanctuarelor ar fi avut nevoie de datări cu metode moderne (C14, spectroscopie etc.), însă acestea lipsesc.

Înainte de a răspunde la câteva din aceste enigme tehnice vom consemna și ordona dovezile scrise din antichitate despre cunoștințele topo-astronomice ale geto-dacilor, majoritatea citatelor fiind extrase din lucrarea Dacia Preistorică, de Nicolae Densușianu, ediția 1913, care reprezintă o bază concretă de plecare pentru acest studiu și care justifică totodată cercetătorilor nepregătiți multidisciplinar să afle că noile dovezi nu sunt exagerări sau supoziții.

A) Consemnări pentru marcarea - măsurarea pământului

1) Poetul Pindar (518-438 î.e.n.) amintește în două ode despre existența Căilor Sfinte în țara Hyperboreilor: „Atât dincolo de izvoarele Nilului, cât și în țara Hyperboreilor, există o mulțime nenumărată de stâlpi itinerari, din piatră tăiată, înalți de câte 100 de picioare și așezați în șir, drept monumente ale unor fapte glorioase“ (Isthmia, V, 20); „Nici dacă vei călători pe mare sau pe uscat, nu vei afla calea cea demnă de admirație, care duce la locul principal de adunare al Hyperboreilor” (Pythia, X, 29) (Dacia Preistorică, pagina 180).

2) Istoricul Herodot (484-425 î.e.n.) menționează în cartea IV, 52, 81 existența unor Exampaeos pe Râul Hypanis (Bug), la nordul Mării Negre, unde această denumire din limba sciților, tradusă în greacă, însemna Căi Sacre (Dacia Preistorică, p. 182). La această mărturie se pot adăuga Căile Sfinte pomenite de Pausanias în cartea X, 5.7. despre păstorii peregrini care traversau Grecia Antică, venind din Tracia, spre Delphi (Dacia Preistorică, p. 87, 183), la jocurile phitice (aproximativ 591 î.e.n.) în cinstea lui Apollo hiperboreanul (Antichitatea Greco-romană despre sport, Ed. Sport- Turism, 1980, p. 135, 239).

3) Poetul savant Apolloniu din Rhodos (295-215 î.e.n.) menționează în Argonauticele, cartea IV, 279, despre existența drumurilor comerciale în Aea: „Aceștia până azi păstrează coloanele cu inscripții lăsate de străbunii lor. Acolo sunt însemnate toate drumurile și hotarele mării și ale uscatului pentru orice călătorie în lumea largă. Este și un fluviu - ultimul corn al Oceanosului - lat și adânc și în stare să poarte pe apele lui chiar corăbii cu poveri grele. Se numește Istru...” (Peripețiile corabiei Argo, traducere 1992, B.P.T., nr. 1382, p. 165). Aceste marcaje se găseau încă în secolul trecut pe drumul Mizilului (Dealul Pietroasele), la intersecții, așa cum apar azi fântâni sau troițe funerare în toată țara.

4) Scriitorul Vergilius (70-19 î.e.n.) consemnează în Eneida III, 35 (Gradivum patrem, Geticis qui praesidet arvis) despre zeul Marte, apelat Mars Geticus, cunoscut în literatură și ca Gradivus: „El este domnul și protectorul câmpiilor getice” (Dacia Preistorică, p. 1022), având sensul de a apăra, a ocroti câmpurile cultivate sau a fi măsurate ca hotar; etimologic, gradior înseamnă în latină a face pași, a păși.

5) Poetul Valerius Flasccus (45-95 e.n.) arată, în Argonautica VI, că zeul Marte avea reședința („Geticis veniens Gradivus ab autris”), posibil, în cetatea Marco-dava (Dacia Preistorică, p. 1023).

B) Consemnări asupra măsurării cerului

1) Astronomul Ptolemeu (90-168 e.n.) înscrie în lucrarea Îndreptar geografic pozițiile (latitudine, longitudine) unor localități din Dacia și chiar ale unor cursuri de apă (Olt, Nistru, Dunăre etc.), posibil copiate după alte hărți. Sigur că aceste coordonate au fost măsurate la fața locului, cu instrumente astronomice antice (Izvoare și mărturii străine despre strămoșii poporului român, Mircea Mușat, Ed. Academiei, 1980, p. 2- 9).

2) Istoricul got Iordanes (sec. IV e.n.) înscrie cu lux de amănunte în Getica, 69-70 preocuparea de zi cu zi a locuitorilor daci de a studia mersul soarelui printre cele 12 zodii, creșterea și scăderea fazelor lunii, mersul pe boltă a celor 346 de stele etc., text pe care cercetătorii de azi îl consideră exagerat, căci paradoxal, lipsesc dovezile unei astronomii populare!? (Spiritualitatea geto-dacilor, Ioan Horațiu Crisan, Ed. Albatros, 1986, p. 317).

3. Călugărul Dionisie Exiguus (cel Mic), originar din Scythia Minor (Dobrogea), continuă tradiția astronomică geto-dacă la Roma și în anul 526/ 527 dăruiește omenirii „era creștină”, calculată pe baza fazelor lunare pentru sărbătorile pascale, până în anul 2018 (Istoria bisericească universală, vol. I, Ed. Inst. Biblic și de Misiune Ortodoxă București, 1975, p. 15).

C) Dovezi arheologice

În țara noastră au fost descoperite multe sanctuare cu forme lineare (Tângâru, Tei, Popești etc.), circulare (Pecica, Rudele, Meleia etc.), dreptunghiulare (Costești, Bâtca Doamnei, Piatra Craivii etc.). la care trebuie adăugat imensul complex de sanctuare de la Sarmizegetusa Regia (inclusiv unicatul ceas solar Soarele de andezit), deci dovezi indubitabile.

D) Dovezi etno-astronomice

Poveștile populare și obiceiurile tradiționale consemnează repere fundamentale de astronomie țărănească înscrise pe harta cerului românesc, unde denumirile constelațiilor sunt obiecte și animale din curtea țăranului, „urcate la cer” (Credințele țăranului român despre cer și stele, I. Otescu, București, 1907). Literatura de specialitate consemnează și alte lucrări: Cerul și podoabele lui după credințele poporului român, Tudor Pamfile, București, 1915; Identități europene inedite Italia-România, Silvia Păun, Ed. Tehnică, 1994 etc.

E) Consemnări de credință religioasă (axa verticală cer - pământ)

1) Homer (circa 850 î.e.n.), în Iliada, cartea XIV și Hesiod (sec. VIII î.e.n.), în Theogonia, p. 119 pun geneza zeilor la Râul Ocheanos Potamos sau Istru (Dunărea de Jos) unde se afla... insula cea Sfântă a Gaeei, cu merele de aur... conform Pherechydis în Fragmenta 33 (Dacia Preistorică, p. 203).

2) Ovidiu (43 î.e.n.-17 e.n.), în Pontice, 10 și Plinniu cel Bătrân (23-79 e.n.), în cartea IV, 26, ne spun că axa lumii vechi era în Dacia; la fel o spun scriitorii antici Marțial, Vergiliu etc., care o denumesc: Axis Boreus, Geticus polus, Hyperborei axes, Cardines mundi... etc.

3) Diodor din Sicilia (90-20 î.e.n.) menționează în cartea II, 47 ce spune scriitorul Hecateu Abderita (aproximativ 350 î.e.n.) despre Latena (Leto), mama lui Apollo, născută la Hyperborei, în Delta Dunării (Ostrovul Letea), cât și despre insula de unde se vede Luna întreagă (Selina), așa cum spun legendele care se referă la Pontul Euxin, adică la Podul Soarelui (Marea Neagră), unde soarele (Apollo) avea o „barcă de aur”, conform Pherechydis în Fragmenta 33, cu care se întorcea în timpul nopții pe Ocean, la reședința sa din Insula Leuce (Albă, a Șerpilor), conform Apollodori, cartea I.5 10.5 (Dacia Preistorică, pag. 78, 120).

Interferențe geografico-astronomice în Dacia

Precizăm că, de multe ori, determinările de latitudine și longitudine pe hărți s-au făcut la nivel antic, în grade și minute rotunjite.

Demonstrațiile care urmează au caracter de noutate și sunt în concordanță cu consemnările antice menționate mai sus, la paragrafele A-E, arătând nivelul cunoștințelor topo-astronomice la strămoșii geto-daci.

Înainte de a expune ipoteza sunt necesare câteva întrebări esențiale referitoare la cetatea - sanctuar de la Sarmizegetusa Regia:

1) De ce constructorii geto-daci au ales amplasamentul acestor sanctuare și al observatorului astronomic la Grădiștea de Munte, într-un loc înconjurat cu vârfuri de munți înalte de peste 1300 metri?

2) Ce semn solar aveau geto-dacii pentru a determina nordul geografic și apoi pe cel astronomic, căci busola magnetică nu era încă cunoscută în Europa antică?

Începem cercetarea noastră pe o hartă a României, de tip didactic, scara 1/800.000. Căutăm o configurație de teren lungă și lineară care să permită a fi ușor de măsurat cu piciorul; în final, apare soluția de amplasare și inspirație a sanctuarului astronomic Sarmizegetusa Regia; el se aliniază est-vest cu majoritatea vârfurilor înalte de munți din Carpații Meridionali!

Constatăm că formarea geologică a Munților Carpați a aliniat est-vest, pe o latitudine medie de 45o34’, cel puțin 28 vârfuri de munți; dintre acestea, 7 piscuri de peste 2000 metri sunt aliniate pe 45o35’. Iată ordinea lor, începând din Masivul Vrancea până în Munții Poiana Ruscă, pe o hartă a României la scara 1/400.000.

Penteleu                      1773 m  45o35’     Negoiu               2535 m         45o34’

Podul Calului    1438 m  45o31     Suru                2382 m      45o35’

Siriu                      1657 m   45o31’         Prejba            1145 m      45o35’

Zăganu                       1883 m  45o29’     Cândrelul          2245 m        45o35’

Ciucaș                 1956 m   45o31          Pătru              2130 m      45o33’

Piatra Mare               1843 m  45o33’         Șureanu           2061 m         45o35’

Piatra Craiului  2239 m 45o31’         Izvorului            1177 m          45o35’

Postăvaru                1789 m  45o34’         Sarmizegetusa 1200 m         45o33’

Bârsa               1733 m     45o33’         Rudii              1281 m      45o35’

Berivoescu            2229 m  45o34’         Bătrânei            1794 m        45o39’

Bândea                     2450 m  45o34’     Brusturelu         1331 m         45o40’

Ludișoara              2303 m  45o35’         Moșiotca           1034 m        45o35’

Dara                   2500 m    45o35’         Poiana Ruscă      1041 m       45o39’

Moldoveanu       2543 m  45o35’         Padeș           1374 m       45o39’

Vânătoarea        2508 m  45o35’

lui Buteanu      

(Nota redacției. Imperfecțiunile de toponimie și altitudini din tabel se datorează preluării informației din respectiva hartă 1/400.000.)

În lucrarea Arheometry in Romania, Romanian Physical Society, Institute of Atomic Physics, vol. 2, București, 1990, p. 31, astronomul G. D. Chiș menționează coordonatele geografice de poziție măsurate pe hartă pentru sanctuarul de la Sarmizegetusa Regia: latitudine 45o37’,5 N și longitudine 23o13’,6 E. Ele au fost redeterminate cu un teodolit Dahlta, obținându-se pentru latitudine o nouă valoare 45o33’ +/- 0,7 N, destul de apropiată de latitudinea medie de aliniere naturală a vârfurilor de munți, conform tabelului alăturat, adică 45o34’ N. Deducem că locul de amplasare a sanctuarului de la Sarmizegetusa Regia a fost ales preferențial de către inițiații timpului (preoți / constructori) pentru a fi un reper astro-solar, stabil în timp ca orientare și aliniat est-vest la echinocții cu cele mai înalte vârfuri din Carpații Meridionali.

Păstorii geto-daci în transhumanță cunoașteau probabil din tată în fiu această imensă busolă naturală orientată solar și sărbătorită prin tulnice și toacă pe care noi o vom numi CALEA SACRĂ DACICĂ precum scriitorii antici menționau existența Căilor Sfinte la Hyperborei pentru pelerinii care mergeau spre Delphi.

Acest monument al naturii - alinierea munților (sau a sta pe grad de munte), comparat cu toponimul „locului fortificat”, silabisit Gră-di-ștea sau grad-de-stea, poate fi un joc poetic de sonorizare a limbii noastre fonetice, dar el sugerează a căuta dacă și alte localități Grădiștea pot avea asemenea alinieri geografice.

Folosind hărți mai precise, răspunsul este afirmativ; găsim zeci de localități cu denumirea de Grădiștea care se aliniază între ele pe latitudine, dar și pe longitudine și chiar cu cetăți antice, măguri, gorgane, peșteri etc., „grindul sau locul întărit” fiind în conexiune semantică cu alte localități care au denumiri ca: Dealu, Măgura, Runcu, Piatra, Crucea, Linia, Poiana etc. Totodată, mai observăm gruparea și repetarea unor toponime în jurul acestor localități Grădiștea, precum: Slatina, Măgura, Racovița, Greci, Topo... dar și asocierea altora având sufixul iște: Braniște, Săliște, Jariște etc., pe care le-am omis intenționat pentru a nu încărca lucrarea (conform anuar A.C.R., 1928, scara 1/400.000 și Atlas Moldoveanu, din anul 1928/29, scara 1/350.000). Din nenorocire, majoritatea acestor comune Grădiștea au dispărut, prin sistematizări succesive, după anul 1928!

De asemenea, constatăm cu uimire că localitățile Linia se aliniază (altă sonorizare fonetică!) cu localitățile Grădiștea. În anul 1928 existau 16 cătune/ sate Linia; astăzi toate nu mai există ca nume, căci au fost sistematizate, chiar și cătunul Liniuța. În sate, totuși, ulița mare păstrează încă numele de linia satului.

Probabilitatea matematică de amplasare și aliniere cu Grădiștea a acestor 16 cătune/ sate Linia, într-un culoar de +/-2’ arc de meridian, este de 15/16, adică de 0,9375%, cu o singură excepție care are o eroare de -3’ arc de meridian.

Dacă folosim hărți mai precise, de exemplu harta militară austriacă din anul 1916, scara 1/400.000, constatăm că aceste aliniamente au ca ecart mai puțin de 1’ arc de meridian (1,852 km); găsim astfel amplasate față de latitudinea de 45o N cătunul Linia Hanului, la 2 km și cătunul Linia Zisului, la 1 km, cu toate că între ele există o distanță de 29 km (zonă de deal, în fostul județ Muscel).

Iată de pildă un lanț de localități aliniate pe un culoar de 5’ arc de meridian, de la est la vest, între latitudinile 44o50’ și 44o55’, unde găsim patru localități Grădiștea și șapte localități Linia (vezi tabel A).

A) Alinieri pe latitudine de localități Grădiștea și Linia

                       latitudine            longitudine            observații

                       nordică   estică 

Gradac (1) Bosnia                   42o56’48“         17o44’20“        

Gradac (2) Bosnia           42o56’40“         18o09’30“

Zadrag / Muntenegru      42o55’35“         19o46’50“

Botevgrad / Bulgaria      42o54’                   23o48’50“

Gradnica / Bulgaria         42o56’30“         24o59’

Grădiștea Călărași / IL   44o14’           27o12’15“  lângă satul Vaidomiru

Grădiștea Comana / GR 44o13’30“         26o08’45“

Grădișteanca / TL           44o12’45“  25o21’35“         lângă satul Gălățeni

Grădiștoiu / GR             44o13’         25o47’30“  sat Ghimpați

Grădiștea Borcea / CL    44o10’20“         27o18’

Grădiștea Coșlogeni / CL      44o13’         27o28’30“  lângă satul Roseți

Grădiștea Oltina / CL        44o14’30“  27o32’     la nord de satul Dichiseni

Grădiștea Roseți / CL     44o12’30“         27o26’30“         la est de satul Roseți

Grădiștea Ulmilor / CL   44o12’45“         26o57’30“

Grădiștea Nouă / GR      44o08’25“  26o46’   lângă satul Stancea

Grădiștea Spanțov / GR 44o08’25“         26o48’30“         lângă satul Tatiana

Grădiștea Ciocănești / CL    44o10’50“         27o04’

La Grădiște / GR                     44o05’                  26o42’30“ movilă de 15 m la Dunăre

situl Gârla Mare / MH    44o12’40“                           lângă Dunăre

Grădiștea Grecești / DJ   44o26’                 23o16’          lângă satul Busu

Grădiștea Arcești          44o26’40“              24o14’40“

Grădinari / AG          44o23’30“              25o49’

Grădiștea Florești / IF     44o26’               26o15’           = mănăstirea Cernica

Ogrezeni / AG             44o25’15“                26o46’15“

Linia din Vale / OL          44o28’15“      24o20’

Ogradena Veche / MH   44o40’                     22o18’20“  sat la Dunăre

Insula Ogradena / MH   44o40’40“               22o20’       pe Dunăre

Grădiștea Căldărușani / IF   44o40’                  26o17’30“

Ograda / IL                         44o37’30“               27o25’

Peștera Chindiei / CS        44o40’30“        21o40’   lângă Dunăre

situl Hamangia / TL          44o41’30“        28o42’   movilă de 107 m

Linia de Sus / DB                      44o41’45“        25o51’30“         lângă satul Lucianca

Linia de Jos / DB                      44o41’30“        25o52’   lângă satul Lucianca

Linia Mare / OL                      44o40’30“        24o26’50“         lângă satul Albești

Grădiștea Albota / AG            44o46’50“          24o48’

Velicko Gradiste / Iugoslavia      44o45’30“        21o30’45“         port la Dunăre

situl Bugiulești / VL             44o44’59“         23o55’15“         stațiune paleolitică

Linia Dealului / VL              44o47’          24o03’           lângă satul Stănești

Grădiștea Boldești / PH          44o53’30“         26o30’45“

Grădiștea Olteț / VL          44o52’20“  23o49’

Insula Grădiștea / TL        44o54’50“  28o52’30“         pe Lacul Razelm

Beo-grad / Iugoslavia       44o51’50“        20o30’   port la Dunăre

cetatea Enisala / TL          44o53’30“        28o50’30“         vechi port la Lacul Razelm

colina Topolog / TL          44o53’           28o22’30“

castrul Ionești / VL            44o51’           24o14’           = castrul Pons Aluti

Valea Grădiștei / VL         44o53’           23o47’30“

Linia de Sus / MH                   44o49’45“        22o41’30“         lângă satul Călinești

Linia / VL                                  44o54’40“          23o49’       lângă satul Grădiștea

Linia pe Vale / VL                   44o54’45“      24o25’

Linia Mare / AG                            44o51’50“      25o06’30“         lângă Dealul Bisericii

Linia Mare / AG                              44o50’             24o39’40“  = satul Crucișoara

Linia Mare / AG                            44o52’20“    24o42’20“         lângă satul Groși

Linia Răchițele / AG             44o54’40“      24o39’

Baia de Aramă / MH              45o                22o48’           mină de cupru

Linia de Sus / GJ                             44o57’15“  22o55’15“         lângă satul Golgova

Linia Hanului / VL                44o58’48“  24o27’

Linia Zisului / AG                  44o59’14“    24o46’

Grădinari / CS                            45o07’20“           21o35’40“         = satul Cacova

situl Buridava / VL            45o04’40“  24o16’40“         lângă satul Ocnița

satul Arcani / GJ                             45o04’           23o08’20“

mânăstirea Tismana / GJ             45o04’15“         22o26’

Liniuța / GJ                                 45o03’45“          23o34’45“         lângă satul Bengești

Linia - Racovița / VL        45o04’           24o24’30“

castrul Mălăești / PH        45o09’20“  26o

castrul Pietroasele / BZ           45o05’45“         26o34’30“

Grădiștea / BZ                                  45o16’               27o24’

Grădiștea Scurtă / BR       45o15’30“        28o01’40“         movilă, cherhana

Nova Gradiska / Slovenia            45o15’30“         17o23’

Grădiștea Muncelului / HD            45o37’40“         23o13’

cetatea sanctuar                                     45o33’           23o13’,6

Sarmizegetusa Regia / HD            

Calea Sacră Dacică                          28 vârfuri din Carpații Meridionali

Grado / Italia                                    45o40’30“           13o22’30“         lângă Golful Trieste

Grădiștea / R. Moldova  46o36’45“         28o44’45“         la sud de Chișinău

Gradenica / R. Moldova 46o36’               29o59’20“  peste Nistru

Grădiștea / R. Moldova          46o36’45“         23o44’45“         la sud de Chișinău

cetatea Histria / CT           44o34’50“  28o43’30“

situl Hamangia / TL          44o41’30“        28o42’     movilă

În acest mod am formulat Teoria reperelor naturale aliniate geografic în Dacia, ipoteză în care, dacă probabilitatea de aliniere depășește coeficientul 0,6, atunci apare ca adevăr științific și rezultă că amplasamentele sunt realizate de mâna omului. O ipoteză paleo-astronautică nu este plauzibilă. Pentru datarea constructivă a localităților se poate apela la etimologia cuvintelor: Grădiștea este un loc întărit sau „grind” și are origine autohtonă; rădăcina „grad” poate veni din pelasgă; exista „gradus” în Roma antică, la Capitoliu, având înțeles de loc pentru depozitare cereale sau pâine; toponimul Linia, din latină, înclină balanța semantică spre antichitate, când au fost realizate aceste construcții și elimină varianta etimologică de la „grădină”, prin slavii sosiți după secolul VI.

Asemenea localități și alinieri se mai pot găsi și în alte arii traco - geto - dace din Balcani. În Albania exită localitatea Grădiștea, susținută etnografic de poemul epic Bida și distrugerea Grădiștei. În Croația avem aliniate pe latitudinea de 42o56’ N două localități, Gradac și Zadrag etc. Nu sunt lipsite de interes toponimele inversate precum Topolo-grad, Bel-grad etc. Alinierile mai pot fi și longitudinale, chiar la mare distanță, precum sanctuarul Bâtca Doamnei din Ceahlău (longitudine 26o20’ E) și cetatea antică Troia (longitudine 26o24’ E). La fel, Muntele sacru Ceahlău, cu Vârfurile Toaca și Ocolașul Mare (1904 m), latitudine 46o59’, se aliniază astro-solar ca și alți munți sfinți ai geto-dacilor cu o serie de mânăstiri așezate spre răsărit; astfel, pe o arie de aproximativ 34 x 38 km sunt cel puțin 10 mănăstiri așezate pe latitudine între 46o58’-47o17’. O altă arie are 15 mănăstiri așezate pe 50 x 50 km, peste Prut, dintre care opt sunt între latitudinile de 46o56’-47o06’. „Ocolișul” muntelui mai are și alte arii cu mănăstiri, unde călugării bat toaca atunci când soarele coboară și apune spre Vârful Toaca.

Întrucât despre sanctuare s-a vorbit mai puțin, menționăm alinierea incintelor sacre de la Pecica și Piatra Craivei, așezate exact pe latitudinea de 46o11’, având între ele o distanță de 192 km; deci slujitorii acestor altare de cult știau să facă astonomie acum 2000 de ani, căci puteau să determine solar sau stelar înălțimea și nordul geografic pentru așezarea acestor sanctuare sau localități.

Iată descoperirea anunțată, care dovedește o legătură verticală între cer și pământ, când zeilor uranieni li s-a furat puterea, adică focul și când mesagerul Hermes - Mercur da „sfoară-n țară” prin foc și fum, noaptea sau ziua, anunțând vești, dar și pericole, așa cum ne spune Homer... că s-a aflat de la distanță că Troia a căzut sau precum se aprindeau „codat” brazii înalți pe timpul lui Ștefan cel Mare, atunci când năvăleau tătarii în țară.

Un studiu comparativ la alte popoare ne arată: marcaje incașe în Peru, la Nazca; aliniamentele est-vest de sute de menhiri, în Franța, la Carnac; în Marea Britanie aliniamentul longitudinal nord-sud: „Stonehenge se află pe aceeași linie cu două așezări din epoca fierului, aparținând unor triburi care par a nu fi celte, cu orașul antic Sarum, cu o capelă medievală și cu catedrala din Salisbury... coborând până în preistorie”.

Toate aceste mărturii geo-astronomice fac dovada că strămoșii traco - geto - daci cunoșteau arta măsurării pământului și cerului folosind aliniamente lineare sau în rețea, pentru „dave“ sau „sanctuare” și implicit pentru centrul spiritual de la Sarmizegetusa Regia.

În final constatăm că multe date și legende arheo-astronomice povestite de scriitorii antici (Homer, Pindar, Apolloniu, Marțial, Vergiliu, Ovidiu etc.) încep să devină veridice și se corelează cu tradiția etnosului din aria țării noastre. Lui Iordanes, preocuparea individuală a geto-dacilor pentru astronomie îi apărea destul de curioasă; în fapt este prezentă și astăzi la urmașii lor, țăranii români. Tot așa de incredibile apar astăzi pentru unii cercetători superficiali, care nu vor să vadă relicva vie, imensul sanctuar observator și calendarul de la Sarmizegetusa Regia; le putem considera ca posibile dovezi „protocroniste” ale scriitorilor antici, care mai afirmau că buricul pământului era aici în Dacia, numindu-l: Geticus polus, Axis boreus, Hyperborei polus, Cardines mundi etc., adică acolo pe unde treceau Căile Sfinte și implicit orizontul soarelui răsare de la Marea Neagră, numit Podul Soarelui (Pontus Euxin), de unde era mama lui Apollo Hyperboreanul, adică din Delta Dunării. Așa s-a născut un popor de oameni credincioși, cu legendele lor, într-o zonă optimă de observații astronomice, dar și de muncă agro-pastorală, pe latitudinea nordică de 45o.

Conexarea datelor tehnice din antichitate cu sanctuarele scoase la lumină și suplimentar cu alinierile geografice găsite, implicit cu legendele arheo-astronomice populare dovedesc că traco - geto - dacii aveau cunoștințe ridicate de topo-astronomie, în măsura în care ele au spart zidul tăcerii celor inițiați, după care s-au păstrat 2000 de ani ca denumiri în tradiția țărănească. Așa au fost cele referitoare la curtea gospodarului, care - „urcate la cer” - s-au păstrat în sărbătorile rituale precreștine, zise „băbești”, fiind memorate prin semne astro-solare naturale (echinocțiale - solstițiale) și implicit prin calcule empirico - biologice, etno - botanice, etno - astrononice și chiar încifrări în piatră, adică prin repere și simboluri, totul pentru a se urmări repetarea ciclică a forțelor și fenomenelor naturale în conexiune cu credințele religioase, un calendar practic al obiceiurilor tradiționale, o strânsă legătură organică între sacralitate și științele naturale.

Legătura între cer și pământ, baza credinței monoteiste a lui Zamolxe ne apare în Noul Testament, precum spune Matei în versetul 6:34, 35... „să nu vă jurați nicidecum, nici pe cer fiindcă este jeț (tron) a lui Dumnezeu... și nici pe pământ, fiindcă este așternut (scaun) al picioarelui Lui“ (Dacia Preistorică, p. 198); Scaunul lui Dumnezeu (termen popular) este constelația astronomică Casiopeea.

În concluzie, putem data constructiv alinierile topo - astronomice pe care le-am demonstrat, în conexiune cu mențiunile antice, în jurul anului 500 î.e.n.

B) Alinieri pe latitudine a unor a sanctuare get-dace

Cetățeni / DB                     45o11’           25o13’   distanță între ele

Cârlomănești / BZ           45o13’           26o40’            120 km

Pecica / AR                           46o10’30“         21o04’ distanță între ele

Piatra Craivii / AL           46o11’20“         23o31’30“         200 km

B) Alinieri pe longitudine a localităților Grădiștea

Grădiștea de Hobița / HD     45o30’                  22o47’

Grădiște / HD                         45o31’                   22o47’                       = cetatea Ulpia Traiana

Peștera Cloșani / GJ        45o04’30“          22o28’

Baia de Aramă / MH            45o                22o28’                    mină de cupru

cetatea Hinova / MH           44o32’30“           22o46’30“

situl Gârla Mare / MH    44o12’40“       22o46’30“

Vârful Paltina / HD         45o16’20“           22o28’        2150 m

Ghelar / HD                          45o42’30“         22o47’20“             mină de fier

Toplița / HD                         45o41’20“         22o47’

Densuș / HD                       45o34’45“         22o28’30“             mormânt Longines

Brad / AL                              46o08’                 22o47’30“             mină de aur

Muntele Găina                     46o20’45“       22o44’30“             1486 m

Baia de Criș                              45o10’15“          22o43’             mină de cărbune

Grădiștea Muncelului / HD                    45o37’40“         23o13’

Sarmizegetusa Regia / HD                           45o33’           23o18’30“                cetate și sanctuare

Grădiștea Grecești / DJ                           44o26’           23o16’                     lângă satul Busu

Grădiștea Florești / IF                       44o26’           26o15’                     = mănăstirea Cernica

Grădiștea Căldărușani / IF                    44o40’         26o17’30“

situl Bâtca Doamnei / NT                            46o55’30“         26o19’30“             cetatea Petrodava?

cetatea Troia / Turcia                     40o01’           26o24’25“

Topolograd / Bulgaria                          42o05’15“         26o36’

Svilengrad / Bulgaria                      41o45’50“        26o20’

Ivajlograd / Bulgaria                    41o45’50“        26o12’

Polskigrad / Bulgaria                     41o31’40“        26o10’15“

Grădiște Malko / Bulgaria                        42o12’10“              26o

Grădești / BC                      46o17’50“           27o15’30“           lângă satul Dealul Morii

Grădiștea / IL                     46o14’                        27o12’15“    = satul Cacaomeanca

Grădiștea Borcea / CL    44o10’20“               27o18’           insulă pe lac

Grădiștea / R. Moldova          46o36’45“         28o44’45“         la sud de Chișinău

cetatea Hristia / CT           44o34’50“  28o43’30“

situl Hamangia / TL          44o41’30“        28o42’     movilă

coordonatele din zona balcanică au fost extrase din Atlasul Shell, scara 1/ 750.000, Germania, anul 1990

C) Distanțe longitudinale între localități Grădiștea

Grădiștea / CL                      44o14’       27o12’15“

Grădiștea Comana / GR 44o13’30“         26o08’45“

                                                                           – – – – –

                                                                                       1o03’30“

Grădiștea / BZ                                    45o16’         27o24’00“

Grădiștea Căldărușani / IF            44o40’   26o17’30“

                                                                                 – – – – –

                                                                                               1o06’30“

Grădiștea Arcești / OL    44o26’40“         24o14’40“

Grădiștea Grecești / DJ   44o26’           23o16’00“

                                                                           – – – – –

                                                                                   58’40“

vezi toate ghidurile, hărțile, articolele cu Munții Șureanu 

Donează 30 de lei