Donați 3,5% din impozitul pe venituri sau pensii (bani care altfel nu rămân la Dvs.) pentru România natura. Uite cum:
text şi imagini: Dinu Boghez (Râmnicu Vâlcea)
alte imagini: Vasile Bouaru (Rădăuţi)
explicaţii foto: Dinu Boghez, Ică Giurgiu, Vasile Bouaru
20-23 august 2009. Cand am coborit din autobuz la Sâmbata de Jos, langa ramificatia drumului care ne ducea spre locurile inalte din Munții Făgăraș, optimismul grupului nostru cu tenta de maturitate deplina era increzator in zilele frumoase de care aveam nevoie. Catava vreme am asteptat ocaziile auto care ne-ar fi dus repede la poarta manastirii Sambata. Si ele s-au ivit, scutindu-ne de lungii kilometri de pana acolo.
Apoi am pornit spre sud, in lungul drumului forestier, sfarsit repede in preajma locurilor pe care viiturile anului acesta l-au distrus in cea mai mare parte. Doar ici colo mai ramasesera din el locuri care-l faceau identificabil. Pe marginea apei care-l distrusese, locuri inguste ne-au permis inaintarea. Din ceea ce fusese candva parcarea de la capatul drumului nu mai ramasese decat vechea bancuta, pe care si noi ne-am odihnit o clipa. Mai departe, furia apelor nu si-a mai aratat puterea decat intr-un singur loc. Pana la cabana Valea Sambetei nimic nu ne-a mai ingreunat drumul (vezi harta, extras din planul amplu al masivului, de la). La cabana, operatii de rutina, cazarea si masa de pranz, combinata cu cea de seara. Cabana era cam tot asa cum o lasasem acum un an, cu ceva baieti care aveau grija de ea, parca acum un pic mai ingrijit.