INFO

Ascunsa printre dealurile din nord-estul Romaniei, se afla una dintre cele mai frumoase manastiri-cetate din Moldova, manastirea Probota. Am cunoscut-o pentru prima data acum 14 ani,  pe vremurile cand abia au inceput lucrarile de resturare sub egida UNESCO. Atunci slujbele se faceau intr-o bisericuta din lateralul bisericii principale in care abia incapeau probotenii, satenii din satul Probota, daramite vizitatorii. Imi amintesc frumoasa slujba si autenticul simtamant de intelegere si respect pe care l-am simtit intre participanti. Nu e de mirare ca probota inseamna in slavona infratire!

In vara ce a trecut am hotarat sa revizitez manastirea. La capatul unui drum plin de gropi ce leaga Dolhasca de Probota, am regasit aceasta superb lacas. Fiind oarecum izolata de restul manastirilor din Bucovina, manastirea Probota nu avea nici un vizitator in acea dupa-amiaza calda de august. Intrand pe poarta ce face parte din zidul de aparare am descoperit o curte interiora linistita, cu gradina de trandafiri, cu meri imensi la umbra carora erau cazute mere numai bune de mancat, cu alei din piatra, cu vestigii medievale in partea stanga iar in centru cu o biserica semeata.

Ctitorie a domnitorului Petru Rares, Probota a fost ridicata in 1530 pe locul ce a fost ocupat de o biserica de lemn din 1398 cu hramul Sfantului Nicolae. In 1964 manastirea in care au vietuit dintotdeauna calugari, s-a desfiintat, devenind biserica de mir. In 1991  s-a reinfiintat ca manastire pentru calugari iar in 1994 a fost transformata in manastire pentru calugarite, forma sub care exista si astazi.

Constructia bisericii ca plan si pozitie se aseamana cu biserica manastirii Neamt. Biserica este zidita in plan treflat, cu interiorul compartimentat in altar, naos, camera mormintelor (gropnita), pronaos si pridvor, despartite prin ziduri de piatra, cu usi de comunicare intre ele. Edificiul are o turla octagonala deasupra naosului, luminata prin patru ferestre. Pronaosul, de plan dreptunghiular, este strabatut de cate doua mari ferestre gotice. Postamentul bisericii este din piatra cioplita iar fatadele sunt impodobite de un rand de  firide ce inconjoara biserica sub cornise.

In biserica se afla 21 de pietre funerare, realizate intre 1464-1640. Pietrele sunt din marmura alba decorata cu elemente accentuat vegetale, inovatie pentru sculptura secolului XVI. Aici sunt ingropati: Petru Rares, Doamna Oltea, mama lui Stefan cel Mare si Doamna Elena, a II-a sotie a lui Petru Rares.

Pictura interioara, datand din anul 1532 si restaurata de curand, a descoperit o iconografie originala. Judecata de Apoi, din pridvor, este introdusă pentru prima data in Moldova de egumenul manastirii, carturarul Grigorie Rosca. Tabloul votiv  ce reprezinta pe Petru Rares, fiul sau Ilias, adolescentul Stefan,  doamna Elena si alti doi copii ai lui Petru Rares, chiar daca a suferit interventii in jurul lui 1550 si in 1844, este unic datorita felului in care a fost reprezentat Hristos primind modelul bisericii din mainile voievodului – iesind din nori si nu pe tron. Acest tip  compozitie este atipic rasaritului crestin din acea perioada dar este intalnita in occident. Un alt element interesant este faptul ca imaginea fetei lui Ilias a fost innegrita mai tarziu si numele sau a fost sters ca un act de “damnatio memoriae” dupa ce acesta a trecut la islam.

Probota a fost printre primele manastiri moldovenesti cu pictura exterioara. Din pacate aceasta nu a rezistat trecerii timpului. Unele urme, Imnul Acatist si Arborele lui Ieseu, scot insa in evidenta eleganta desenului moldovenesc.

Biserica si curtea interioara sunt protejate de ziduri inalte de 6 metri si cu lungimi de aproape 90 de metri. Inspre est, la cele doua extremitati ale zidului exista doua turnuri de aparare. Poarta de acces principala se afla la mijloc. Zidurile sunt construite din piatra de rau de un metru latime. Clopotnita se afla la nord-vest de biserica unde se pastreaza si casele domnesti restaurate de curand.

Manastirea Probota este situata la 51 km sud-est de Suceava, in apropierea soselei Suceava-Dolhasca-Pascani, la 27 km nord de Pascani si la 7 km sud de comuna Dolhasca.

Autoritatile locale incearca sa valorifice potential turistic al manastirii Probota. Complexul Muzeal Bucovina a finalizat un proiect al unui muzeu care urmeaza sa fie construit in incinta manastirii si care va cuprinde piesele descoperite in urma sapaturilor arheologice – tesaturi din sec. XVI-XVII, obiecte de cult, vesminte (sec. XVIII). In acelasi timp, Consiliul Judetean Suceava a aratat ca pentru a creste numarul de turisti care viziteaza aceasta manastire s-a demarat un proiect de modernizare pe fonduri europene a drumului judetean Dolhasca – Probota.

Manastirea Probota este un prilej de reflectare pentru cei ce apreciaza istoria, arhitectura si pictura si de reculegere pentru crestinii ortodoxi. La manastire au lucrat carturari precum Gheorghe Movila, Teodosie Barnovschi si mitropolitul Dosoftei, artisti anonimi de un talent extraordinar au ridicat-o si au impodobit-o iar restauratorii UNESCO au redescoperit publicului acest monument si casa de rugaciune de valoare inestimabila.

Anul constructiei : 1530

Mănăstirea Probota este o mănăstire situată în Româniaîn satul cu acelaşi nume din judeţul Suceava. Acest judeţ se află în nordul Moldovei. Numele acestei mânăstiri, ctitorite din ordinul domnului Moldovei Petru Rareş, este de origine slavă, însemnând „frăţie”. Ridicarea sfântului locaş a durat din 1530 până în 1550 şi s-a executat sub îndrumarea vărului domnitorului moldovean Grigore Roşca, ecumenul mânăstirii Probota, susţinut şi impulsionat de întreaga suflare monahală a timpului.

Transformarea mânăstirii în necropolă domnească

Cu ocazia construirii acestui locaş de cult, Petru Rareş, fiul lui Ştefan cel Mare, a decis să rupă tradiţia familiei sale princiare şi să desemneze mânăstirea drept viitoare necropolă a sa şi a urmaşilor săi, înzestrând-o în acest scop cu odoare de preţ şi moşii. Această decizie se pare că i-a nemulţumit pe călugării din acea vreme, ce au lăsat drept urmare mânăstirea să decadă.

 Biserica Sfântul Nicolae

Biserica mănăstirii Probotacu hramul Sfântu Nicolae este înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Fiind cea de-a doua biserică pictată la exterior din ciclul iniţiat de domnitor (după Sfântu Gheorghe din Hârlău în 1530), biserica Sfântu Nicolae nu beneficiază încă de o deplină cunoaştere a tehnicii de către meşterii zugravi, fapt ce a condus la degradarea treptată a frescei (pictura murală fiind executată în anul 1532). Planul construcţiei este treflat, după tradiţia bizantină, cele trei abside fiind unite printr-un plan central.

 Fresca interioară

Gama cromatică folosită de artişti pentru pictura interioară a bisericii era extrem de limitată, dar acest lucru nu i-a împiedicat pe aceşti iscusiţi meşteri să se îngrijească cu atenţie de detalii şi să dea viaţă personajelor şi scenelor executate pe pereţii sfântului locaş. În vremurile acelea de mare restrişte pentru neam şi ţară, când trei pericole majore le ameninţau aparenta fragilitate (extinderea otomană, cea poloneză şi reforma bisericii) mesajul transmis prin intermediul acestei picturi murale căpăta o însemnătate fără precedent. După căderea Constantinopolului (1453) Ortodoxia căuta să se replieze, să-şi reunească forţele şi să-şi reafirme credinţa. În acea epocă de renaştere spirituală au înflorit şi aceste monumente de credinţă ale poporului român. Din acest punct de vedere putem spune că Petru Rareş a călcat cu destoinicie pe urmele tatălui său Ştefan cel Mare.

 Fresca exterioară

Iniţiativa de a picta mânăstirile Moldovei la exterior a aparţinut aşadar domnitorului Moldovei Petru Rareş. De-a lungul a câtorva decenii, începând cu Sfântu Gheorghe din Hârlău în 1530 şi încheiind cu Voroneţ în 1547, un număr de cinsprezece mânăstiri moldave au fost împodobite cu fresce de o rară frumuseţe. Această mişcare artistică se stinge din păcate într-o perioadă relativ scurtă. Există desigur două excepţii, şi anume pictarea la exterior a mânăstirilor Râşca şi Suceviţa în anul 1552, respectiv 1596. Din păcate la Probota fresca exterioară nu rezistă decât parţial în timp, ca de altfel şi la Suceava (biserica Sfântu Gheorghe din cadrul aşezării monahale Sfântul Ioan cel Nou) sau la Râşca. Fresca exterioară s-a păstrat însă aproape în întregime în cazul aşezământelor sfinte de la Humor, Moldoviţa, Arbore, Voroneţ şi Suceviţa.

Pridvorul

Pentru întâia dată apare "Judecata de apoi" pe pereţii unei biserici moldave. Ferestrele gotice creează un contrast tulburător cu fresca interioară, iar lumina pe care acestea o lasă să pătrundă cu zgârcenie, înflăcărează imaginaţia privitorului prin jocul ei nefiresc pe făpturile pictate. Rolul acestui pridvor se lărgeşte astfel prin simbolistica sa, devenind dintr-o simplă poartă, intrarea spre un alt univers.

 Pronaosul

Spaţiul acestei încăperi se doreşte redimensionată prin feresrele şi cupolele sale. Armonia intrinsecă unui aşezământ monahal este conturată prin ierarhia tablourilor urmărită de creatorii acestui monument. Imaginea "Fecioarei purtătoare de Dumnezeu (Theotokopos)" se impune alături de primele sinoade, care l-a rândul lor consolidaseră creştinismul. Tocmai prin această reprezentare Petru Rareş ca mecena al acestui aşezământ înţelegea să se distanţeze de noile tendinţe apărute în sânul bisericii creştine. Astfel putem conchide că lupta se dădea în primul rând pe aceşti pereţi, care deveneau în acest mod istoria unui popor. Între popoare de limbi diferite imaginea lua cu precădere locul cuvântului.

 Gropniţa

În gropniţa bisericii se odihnesc acum marele prinţ Petru Rareş, soţia sa Doamna Elena, fiica ţarului Despot şi urmaşii acestora,. Pietrele lor funerare sunt executate în marmoră şi bogat împodobite, după cum dicta obiceiul acelor vremi. O atmosferă profundă le înconjoară rămăşiţele trupeşti ce se odihnesc acum la adăpostul vremilor ce le-au împlinit visurile.

 Naosul

Pe peretele aflat în partea de vest a acestuia este reprezentat conform canoanelor fondatorul bisericii (în cazul de faţă marele domn şi mecena al Moldovei - Petru Rareş), care înmânează macheta aşezământului bisericesc ridicat prin bunăvoinţa sa prin intermediul Sfântului Nicolae, protector al acesteia, lui Isus Christos.

Epoca modernă şi contribuţia ei la revalorizarea monumentului de cult

Între anii 1996 - 2001 au avut loc importante lucrări de cercetare şi restaurare, finanţate de o fundaţie japoneză, ce au permis revelarea frescei interioare originale (din anul 1532), care rezistase în mod excepţional repetatelor încecări de refacere a picturilor, ale "experţilor" de secol XIX. Epilog

Această ctitorie a domnitorului moldovean Petru Rareş este încheiată după încetarea din viaţă a acestuia, fapt ce a permis realizatorilor ei o evaluare nepărtinitoare a contribuţiilor fiului lui Ştefan cel Mare la păstrarea moştenirii spirituale primite. A doua sa venire la domnie datorată închinării sale la Înalta Curte, şi-a pus amprenta asupra întregii sale opere.

Cuprins într-un sistem de valori şi nevăduvit de contextul dur al timpului său, acest om de stat, care alături de contemporanii săi a adus arta murală în "prima linie a frontului", nu se descarcă prin cedarea sa tardivă în faţa unor forţe disproporţionate de aureola unor începuturi glorioase.

Construita de: Printul Petru Rareş

Locatia: Probota, Judetul Suceava

Sumar: Picturile din exteriorul bisericii Sf. Nicolae palesc in comparatie cu cele din interior care fac parte din cele mai deosebite de acest gen din Moldova. Manastirea a fost inclusa in patrimoniul national din 1993. Biserica si picturile exterioare si interioare ale ei cat si toate cladirile care apartin manastirii au fost restaurate de catre UNESCO in colaborare cu Guvernul Romaniei intre anii 1996 si 2000. Ramasite ale vechii manastiri au fost gasite in sapaturile arheologice care au fost facute.

Inscriptiile comemorative de pe zidul manastirii ca si de pe poarta turnului mentioneaza anul 1530. Se considera ca biserica a fost terminata in 1530 si pictata in 1532. Recentele sapaturi arheologice in componentele manastirii sugereaza ca celelate constructii au fost terminate cativa ani mai tirziu. Celelalte cladiri ale manastirii au fost construite intre anii 1530 si 1550, iar zidurile ce o inconjoara in 1550. Pe peretele din exterior al portii turnului exista reminiscente a unei fresce cu opt figuri, cel mai probabil Petru Rares, familia sa si cei doi arhangheli. In mijloc esteo nisa cu figura pictata a Sfantului Nicolae, protectorul acestei biserici. Mai jos de sfant este o superba gravura cu blazonul Moldovei cu inscriptia: Aceasta manastirea a fost construita de Printul Petru in 7038 (1530) si a fost inconjurat de un zid, dupa moartea lui, de printesa Elena si copilul ei Printul Ilias si Stefan si Constantin, in 7058 (1530), pe 4 septembrie”.

Pe peretele exterior din nord doar medalioanele cu ingeri, chiar de sub acoperis, au supravietuit. Forma acoperisului a protejat picturile acestea de diferentele de temperatura, ploaie, zapada si contactul direct cu soarele.

O bolta de forma unui butoi duce din poarta turnului in interiorul asezamantului monahal. Pe peretele din vest al fatadei turnului exista o alta nisa, mica de asta data, cu pictura Fecioarei si a Pruncului ei. Asezamantul monahal masoara cam 90m x 90m. Biserica Sfantului Nicolae este aprope in mijloc, cu ambele abside indreptate spre poarta turnului. Biserica este un arhetip al stilului moldovenesc, cu forma sa lunguiata si alungita, 36.20 m lungime si 9.5 metri latime, alaturi de cele trei apse. La sfarsitul partii din est a bisericii, pe langa naos se gaseste minunatul turn in forma de lanterna ce atinge inaltimea de 30 metri.

Biserica a fost partial restaurata si reparata de citeva ori in trecut, dar intre 1996 si 2001 UNESCO, Funadatia Japoneza de Credinta si Ministerul Roman al Culturii au colaborat pentru a termina restaurarea acestei biserici si a celor mai importante componentele din asezamantul monahal.

Scopul principal al acestui proiect a fost acela de a proteja si restaura picturile de pe fatadele interioare si exterioare la frumusetea lor originala, dar in concordanta cu aceastea, multe lucrari arhitecturale si arhelogice au trebuit duse la bun sfirsit pt a termina acest proiect.

In timpul recentei campanii de restaurare a UNESCO, stratul de pictura dat peste in secolul 19, a fost indepartat pentru a descoperi stratul original. In stanga se poate vedea pictura din secolul 19 si in dreapta pictura din secolul 16.

Sarea si umiditatea din pamant au fost principalele cauze care au distrus aceste picturi. Pentru a preveni eventualele deteriorari din cauza sarii, bancile de piatra care inconjoara biserica au fost demontate,vechiul ciment a fost indepartat, si bancile au fost reasamblate fara a se folosi ciment. Problema ridicarii de praf a fost rezolvata prin construirea unui sistem de pavaj si a unui sistem de drenaj si canalizand apa de ploaie care cade din acoperis in sistemul de drenaj.

Umiditatea si lichenii ce distrugeau stalpii ce sustineau peretii bisericii si citeva blocuri de piatra au fost inlocuite. Ferestrele din piatra la fel ca si deschiderile din usi au suferit din cauza vremii si piesele cele mai deteriorate au trebuit inlocuite. Cele mai distruse rame din piatra au fost inlocuite dupa departartea lichenilor. Cele mai multe ferestre sparte si ramele ferestrelor ruginite aveau apa in interiorul lor ceea ce cauza constant deteriorarea picturilor. Noile ferestre duble au fost montate cu rame din lemn pt a preveni condensarea. Ramele de piatra dateaza de la restaurarea din 1930 si doar cinci ferestre au piese originale gravate in partea de sus.

De o parte si de alta a unuia din pragurile de geam care au supravietuit se afla pronaosul cu cele doua bolti gemene si ferestre largi. De asemeni, boltile gemene au fost folosite inainte de Manastirea Probota la Manastirea Neamtului (1497) si Sfantul Ioan Cel Nou(1512-1522) si dupa Probota la Manastirea Episcopului de Roman (1542 ) si Manastirea Sucevita (1584). Doar la Probota complicatul sistem de bolti a fost realizat pentru extinderea ei.

Sistemul complicat de arce, apse si pandantive compune spatiul naosului. Deasupra, in mijloc, este turnul si in spatele razei este jumatate din bolta altarului. Iconostasul separa naosul de altar.

Mormintele gasite sunt marcate cu vergele de sticla plasate intre caramizi, si pietrele de mormant sunt asezate dea lungul peretilor. Sub podea un nou sistem de incalzire este inclus pentru a mentine o umiditate si o temperatura constanta in interiorul bisericii. Usa de pe peretele din nord este noua, o replica a celei precedente. Celelalte doua usi au fost curatate si reparate si cateva blocuri de pietre de la ramele usilor si unele trepte au fost inlocuite. Cele opt ferestre ale exonartexului si patru ale pronaosului au fost inlocuite la sfarsitul secolului 18.

Intrarea in biserica trece prin exonarthex.

Intrarea principala a bisericii este prin usa de sud a exonartexului. Podeaua, aici ca si in celelalte parti ale bisericii, este noua, pavata cu caramizi care au fost facute dupa modelul podelei anterioare descoperite in sapaturile arheologice. Opt ferestre gotice acopera trei dintre pereti de la un colt la altul si ofera exonartexului lumina.

Pe pervazurile de piatra ale ferestrelor se afla 64 figuri ale Sfintilor Martiri si a Fecioarei Maria. Deasupra lor, pe peretele de vest, in contrast cu o decoratiune florala, se afla plasate circular medalioane cu Episcopii. Lunetele de sus arata Profetii si Regii Vechiului Testament tinand in mana papirusuri lungi de rugaciune. Toate celelalte suprafete ale exonartexului sunt acoperite cu un nou motiv in picturile bisericesti din Moldova: Judecata de Apoi. Aceasta tema acopera bolta, partea cea mai de sus din nord si sud a peretilor si in intregime peretele de est.

Judecata de Apoi este compusa pe o axa verticala pe peretele din est. Dumnezeu, in mijlocul boltii, este urmat de imagini cu Fiul si Duhul Sfant formand Sfanta Treime prezenta la Judecata de Apoi. Fiul Judecator stand pe tron, este in mijlocul peretelui de est in interiorul unui multicolorat patrat care este situat intr-un cerc. In stanga este Fecioara Maria si in dreapta Sfantul Ioan Baptistul in clasica compozitie a Deisei. Mai incolo este Isus pe Tronul Hetoimasiei sau la a Doua Venire intr-o glorie multicolora.