Lecturi suplimentare
Eu is . . . vorba lunga.
Vorba lunga-i saracia omului dar, cand esti intr-un fel, esti asa cum esti si nu in alt fel.
Ma rog, vorba mea este: "Cui nu-i place, nu mananca".
Ca sa nu zapacesc de cap chiar pe orice nevinovat care isi baga capul in pagina sperand sa gaseasca lucruri concise, si la obiect (asa cum gasim prin paginile partidelor politice "clasice", am facut o sub-pagina separata /aceasta), unde cand voi simti nevoia sa ma apuc sa debitez prostii, vin si debitez :)
Lamuriri suplimentare
In opinia mea noi oamenii suntem, secundă de secundă, calfele si zidarii care, . . . durăm (construim) cea mai complexă si mai grozava constructie posibilă, adică . . . "Lumea".
Constructia, ca orice constructie, dacă nu o faci drept (adica . . ."in boloboc") te trezesti cu ea deviata de la proiect (ca atunci cand ai incerca sa sapi un tunel de la Bucuresti la Ploiesti dar ai razbate . . la Giurgiu, la Buzau sau, la Targoviste.
Astfel, te trezesti cand tragi linie si socotesti sa vezi ce branza ai facut, ca Lumea cea construită (deja) veacuri si veacuri (dar la care ai adaugat chiar si tu cateva randuri de zidarie), arată la fel de stramba ca si turnul din Pisa,
Numai ca, in realitatea cea paralela "realitatii-reale" (o realitate pe care omul si-a faurit-o cu mana lui), "echipa Lumii" a fost mereu fractionata, numarand azi (2015) peste doua sute de . . ."echipe nationale".
Nu avem ce face decat sa tinem cont de aceasta evidenta, si sa nu ne propunem sa schimbam lumea intr-o zi, pentru ca reforma care ii este necesara Lumii de facut este extrem de asemanatoare cu spiritul a ceea ce rezulta dintr-o buna lectura a imaginii plastice evocate in "Barca lui Neurath".
De fapt, firea lucrurilor a făcut ca să se porneasca dinspre "fractiune" spre "vreun posibil viitor intreg".
Asta pentru ca "Lumea" are si ea "propria nastere", propria-i perioada de "nou-nascut", de copil abia pornit pe picioare, de copil pre-scolar si apoi de copil de scoala primara care vesnic ar repeta clasa a 4-a, iar crescuta-i barba nu il ajuta de loc sa paseasca in ciclul (politi) gimnazial.
Omul nu e prost.
In convingerile pe care nu si le formeaza singur, nu crede.
Partea proasta este ca multi percep lumea, asa cum ar oercepe-o un parasutist cazut din alta lume, parasutist care se adapteaza locului unde cade, asa cum s-ar obisnui o gaina domestica care ar fi cazut in curtea lui Ion in loc sa cada in curtea lui Vasile.
Un lucru, iti iese "scump, cat nu face", dacă lucrezi prost, refacandu-l si reparandu-l continuu, daca in loc să lucrezi omeneste, avansand pe directia normală (adica, pe cea confirmată de boloboc ca fiind "dreapta"), avansezi aiurea
In realitatea-reală, specia umană este (de fapt) o singură echipa, o singura echipa care escaladeaza o "piramida infinita" care are trepte de doi metri inaltime..
Eu fac vorbire despre tinderea inspre singura oranduire prietena la catarama cu "bolobocul", adica, despre oranduirea democrata.
Am desenat eu o sageata con-formata dintr-o infinitate de persoane, o sageata ca un fel de avion, cu "bilete cu loc".
Partidele politice sunt "asocieri intre persoane", sunt echipe care caută (printr-o diversitate de mijloace, printr-o paleta spectrala de politici) sa construiasca Lumea, dupa sufletul si infatisarea lor.
Oameni isi unesc astfel, puterile, in echipe, formand echipe care, unele tind spre oranduirea de tip comuna primitiva, altele tind inspre oranduirea sclavagista, feudala, capitalista, comunista, socialista, democrata.
Eu spun despre tipul asta de oameni ca se complac in a imbraca costume "de-a gata" si nu de a-si face costum propriu, personalizat pe propria lor personalitate. Nu cauta sa vada cine sunt, spre a-si putea face, astfel, "costumul" care l-ar avantaja cel mai bine.
Apoi, o alta problema, este aceea ca, in respect cu legea si prin coroborare cu prevederile statutare (ale oricarui partid, nu doar al PMP), nu poti deveni membru decat in organizatia baza din circumscriptia ta domiciliara.
Normal si logic, in conditii normale (adica, in tara)
Afara din tara, insa, pentru a constitui mai intai o "organizatie baza" este nevoie, daca ne raportam la cea mai mica forma de organizatie, dintre cele cuprinse in statut, de cel putin 9 membri.
Nu stiu la altii cum e, dar eu nu am gasit, nu mai zic 9, dar nici macar o persoana, nu din sat, nici din localitate, ci macar din echivalentul de aici a ceea ce in tara inseamna "judet".
Am ridicat in mai multe ocazii, pe ce canale am putut, problema infiintarii conditiei statutare de "simpatizant" inspirandu-ma din statutul Partidului Popular (spaniol), statut care consacra trei figuri: membru, militant
Dar, ca sa nu ma intind aci prea mult la povesti, am sa ma restrang catre elaborarea unui statut.
In timp, am studiat mai multe statute si cel mai aproape nevoilor mele l-am gasit pe cel al Miscarii Populare.
"Aproape nevoilor mele" dar, insuficient.
Are cateva prevederi care in opinia mea incalca drepturi fundamentale ale persoanei.
Una din acestea apare chiar in formularul de adeziune, acolo unde printre altele se cere persoanei sa indice carei religii ii apartine, desi art 10 al aceluiasi statut exprima ca: "Poate deveni membru al PMP oricare cetatean roman care, indiferent de rasa, sex, origine etnica sau convingeri religioase, .. . etc", provocandu-se astfel o contradictie intre adeziune si statut.
Oricum, singura prestatie corecta este cea de "conducator-jucator", cea prestata timp de 10 ani de Traian Basescu.
Iohanis are pretentia ori sa aiba pedale doar de forma si sa conduca exclusiv pe forta celor de pe seile urmatoare seii pe care o ocupa el (si sa-si mai ia si nevasta pe cadru), ori sa stea undeva, ca in tribuna, sub-contractand postul de conducere vreunui aghiotant de-al sau.
Spre un exemplu, vreme de 10 ani il avuram pe Basescu pe prima teapta, ca o "roata directoare" a unei biciclete-tandem, a unei biciclete-tandem care are locuri tot atatea cate persoane cu drept de vot are Romania la vreun moment dat.
Basescu a fost un conducator-jucator (adica nu doar conducea ci si pedala ca oricare alt coechipier).
In viata de zi cu zi, insa, omul (functie de gradul de caracter pe care il are) profita de faptul ca nu i se vad, la modul concret, mediile (cum i se vedeau in scoala) si se baga fara rusine, in față, asa cum avea obiceiul a se baga, dintre cei care au prins la cozile de paine, lapte, butelii, carne etc, din neagra perioada ceausista.
Conform teoriei care zice ca: "Atunci cand te afli intr-un loc, te afli doar in acel loc, si nu in altul" e mai usor sa intelegem (zic eu) ca asa cum iti rezervi bilet printr-o agentie si . . ce loc iti rezervi spre acela te duci (si pe acela il ocupi), aceeasi ramane procedura in orice alt fel de situatie.
Sau, poate ca si mai exemplificativ e sirul de sageti in care fiecare sageata reprezinta un concurent al unui interminabil maraton-stafeta, avand marcat locul pe care il ocupa in pluton.
Curios e ca, la scoala, elevi fiind, puteam afla oricand doream pe ce loc ne clasau propriile noastre rezultate (mediile) si, ne conveneau sau nu, nu maraiam.
