CRIMINALII DE RĂZBOI
https://inpolitics.ro/criminalii-de-razboi_1816258018.html
Este în afara oricărei îndoieli. Fără a fi declarată ca atare, România se află în război. Cel puțin într-un război sanitar. Căruia i se adaugă un război economic. Cei care se îmbogățesc în stare de război pe seama suferinței semenilor lor, cei care încalcă legile statului și legile elementare ale moralei și jefuiesc în mod sistematic, profitând de situația în care se află România, sunt de fapt criminali de război. Ei trebuie să fie anchetați, judecați și condamnați ca atare. Ia să vedem cu stăm cu jaful organizat de aceste hiene.
Ne aflăm, cum arătam mai sus, în plină criză sanitară. Nu știe nimeni dacă valul 5 trece ușor sau va lăsa în urmă numeroase victime. Ministrul Sănătății, Alexandru Rafila, ne-a comunicat în urmă nu cu multă vreme că vom avea curând un milion de persoane infectate. Ieri-alaltăieri, tot domnia sa a revenit, transmițând un mesaj de natură să ne liniștească. Omicron va trece ușor. Să dea Domnul să fie așa. Dar, până una alta, românii au rămas cu o uriașă gaură. Și nu mă refer aici la fabuloasele împrumuturi cu dobândă mare angajate de două guverne total iresponsabile. Guvernul Orban și Guvernul Cîțu.
Adevăratele crime de război se circumscriu crizei sanitare și crizei energetice. În domeniul sanitar, o întreprindere aparținând statului român, Unifarm, a achiziționat în plină pandemie și în numele pandemiei materiale și aparatură în valoare de miliarde de euro. Cu sau fără para-ndărăt, că lucrurile încă nu au fost dovedite, cert este că achizițiile s-au făcut la prețuri cu mult mai mari, de câteva ori mai mari, decât cele de pe piață. Achizițiile Unifarm au fost atât de scumpe, încât ele au rămas în depozite și nu au putut fi puse în circuit, pentru că nicio unitate sanitară nu are dreptul să le preia atunci când costurile sunt vădit exagerat de mari. Iar acum, aceste uriașe „depozite de război” se degradează. Și așteaptă, măcar în ceasul al doisprezecelea, o soluție de avarie de la decidenții politici. Iar cei responsabili se plimbă în deplină libertate în cele mai exotice și scumpe zone ale lumii. Sunt îmbogățiții de război. Criminalii de război.
Peste criza pandemică s-a suprapus criza energetică. România trece printr-o severă criză energetică, caracterizată prin faptul că prețurile la facturi au crescut exponențial și suntem în același timp confruntați și cu lipsa cantităților necesare de energie electrică și de gaze. Și aici există victime, care sunt aceleași milioane de cetățeni și criminali de război. Adică persoane care s-au îmbogățit profitând fără milă de situația gravă, în care se află această țară. Ieri a ieșit la iveală – și ne-a spus-o chiar premierul Nicolae Ciucă, împotriva căruia tocmai au fost lansate acuzații grave de plagiat – că până în prezent organismele de control au dovedit că la facturi au fost înșelate grav peste un milion de familii. La facturi umflate de câteva ori. Un milion de familii înseamnă 3-4 milioane de români. Și este doar începutul. Pentru că acest control suntem informați că este încă în plină desfășurare. Primul-ministru a omis însă să ne comunice o informație esențială. Dacă producătorii și distribuitorii de energie restituie sau nu imediat ceea ce au furat de la românii care, conștiincioși fiind, și-au plătit facturile. Și nici nu am aflat dacă ar fi fost sau nu declanșată vreo anchetă penală împotriva celor care, cu bună știință, ne-au înșelat și ne-au fraudat. Toți aceștia sunt de fapt criminali de război. Nu cu multă vreme în urmă, a fost dezvăluită senzaționala informație că, în ceea ce privește gazele naturale, printr-un act normativ promovat de Ludovic Orban, când acesta era premier, pentru prima dată în ultimele decenii, Guvernul României a renunțat la obligația de a face rezerve de gaze primăvara și vara, atunci când costul acestora este mai mic, pentru a le putea consuma iarna. Și neavând rezerve, dacă frigul se va prelungi, România ar putea intra în avarie. Dar dincolo de asta, facturile sunt exagerat de mari. Chiar fără să fie umflate. Chiar fără să fie umflate artificial, adică ilegal, facturile raportate la veniturile populației sunt cele mai mari din Europa. În singura țară care își poate produce integral necesarul de energie. Această faptă a lui Ludovic Orban nu este doar un act de iresponsabilitate. Este o faptă criminală, pentru că ea conduce la suferințe și costuri uriașe pentru cetățeni. Și mai iese ceva la iveală. Iată, apar rezultatele – de ce oare cu atât de multă întârziere? – ale primelor zece luni din anul precedent, în ceea ce privește achizițiile de gaze. Ocazie cu care mai este demontată o uriașă minciună. Minciuna, pusă cu abilitate în circulație de către propagandiștii criminalilor de război, era că Federația Rusă ne sabotează. Și ne vinde gazele exagerat de scump. Este adevărat că plătim mai scump, dacă nu plătim când trebuie. Adică primăvara. Pe de altă parte, se demonstrează, iată, că Gazprom – hulit de către propagandiști – ne-a livrat mai multe gaze cu 347,6% decât în perioada corespunzătoare a anului 2020 și, atenție, la un preț cu 50% mai ieftin decât au livrat pe piața românească cei doi producători interni, respectiv OMV Petrom, în care statul român deține o importantă participație, și Romgaz, proprietate sută la sută a statului român. Deci nu Ivan ne-a furat și ne fură căciula, ci ne-o furăm singuri, pentru a umfla buzunarele îmbogățiților de război. Revenind la energia electrică, pentru a înțelege cât de gravă este situația, voi mai face precizarea că există doar șapte producători interni, dintre care cinci aparțin statului. Despre ce liberalizare ar mai putea fi vorba în aceste condiții? Nici vorbă de liberalizare! Companiile s-au cartelat, s-au înțeles în secret pe sub masă, au umflat prețurile, ne-au canibalizat, iar așa-zisa liberalizare a mers doar în sus și niciodată în jos.
Eu nu știu câte mii de procurori scoate la înaintare România. Dar ceea ce se vede cu ochiul liber este că, într-o perioadă extrem de critică, în care parchetele ar trebui să duduie, chemând criminaii de război la audieri, făcându-le dosare și rechizitorii, această parte importantă a ceea ce numim sistemul de Justiție se află în mod straniu în stare de hibernare. (Sorin Roșca Stănescu)
”HOTUL” CIUCA E ISTORIE
https://inpolitics.ro/hotul-ciuca-e-istorie_1816219701.html
O bombă ”telefonată”. Ziua începe cu dezvăluirea plagiatului prim-ministrului Nicolae Ciucă, făcută de ziarista cu specializare în domeniu, Emilia Șercan. Eroul de la Nassyriah e, de fapt, hoț și a furat copios de la alții. Nu lipim noi asemenea etichete, ci exact cel care l-a propus în funcție. „Plagiatul e o formă de hoţie. Dacă e tolerată, concluzia politicienilor e că se poate şi mai mult” declara Iohannis acum trei ani. Estimare: premierul Ciucă nu va rezista loviturii. Poate trage de timp, dar nu îi va fi de folos. Reîncepe circul politic.
Ce dezvăluie Șercan în materialul publicat azi: ”Teza lui Nicolae Ciucă, în baza căreia a devenit doctor în Științe militare în 2003, include conținut plagiat în cel puțin 42 de pagini din totalul de 138. Conținutul din cel puțin 19 pagini a fost plagiat din alte două teze de doctorat susținute anterior la Universitatea Națională de Apărare „Carol I” (UNAP), una dintre ele coordonată chiar de îndrumătorul premierului”.
Rîsul curcilor, între lucrările din care a plagiat Ciucă – cel care și-a elaborat teza de pe fronturi străine! – se numără una a generalului Mihail Popescu, cel care, în perioada doctoratului actualului premier era șeful armatei. Adică Ciucă a furat de la propriul șef.
Mai dezvăluie Șercan că demersurile de verificare a lui Ciucă au început în decembrie. Adică exact cînd era numit în funcție.
Spuneam mai sus că asistăm la o lovitură ”telefonată”. În box, asta înseamnă o lovitură care nu vine prin surprindere, se observă din timp.
Atacul la Ciucă ține de o strategie abilă, una care nici măcar nu e o premieră. O strategie utilizată în 2012, tot împotriva unui premier.
Să reamintim pe scurt cîteva fapte.
În primăvara lui 2012, ministrul educației din guvernul USL, Ioan Mang, e dat în vileag ca plagiator, care ar fi copiat un articol al unor cercetători japonezi. PDL, cu Emil Boc în frunte, reacționează imediat cerînd demisia lui. Pe 10 mai, premierul Victor Ponta anunță că Mang pleacă dacă acuzațiile se confirmă.
Apele se învolburează, se invocă „grave prejudicii de imagine aduse ţării”, atacurile politice se întețesc, PDL anunță moțiune împotriva plagiatorului, reacționează și presa internațională. Inclusiv o anume revistă britanică ”Nature”, despre care nu e clar ce legătură ar avea cu subiectul.
Finalmente Mang demisionează mai înainte de a veni verdictul specialiștilor privind plagiatul.
Ponta se bucură că s-a detensionat o situație periculoasă în an electoral.
Se bucură degeaba.
Cîteva săptămîni mai tîrziu, în iunie, aceeași revistă ”Nature” amorsează adevărata bombă: premierul Ponta și-ar fi plagiat teza de doctorat. Dezvăluirile sunt făcute de către o persoană anonimă, mai spune revista.
PDL cere imediat demisia lui Ponta, prin vocea lui Vasile Blaga.
Tevatura spulberă de la mare distanță, prin amploare, scandalul Mang și se întinde pe multe luni de zile.
De ce a rezistat Ponta loviturii?
Pentru că 2012 a fost un an teribil, poate cel mai agitat politic de după revoluție.
Manifestații de stradă, două guverne căzute, suspendarea președintelui, înlocuirea șefilor Parlamentului, două rînduri de alegeri șamd.
Ponta a scăpat pentru că au bubuit evenimente de foarte mare amploare. Și, mai ales, pentru că a cîștigat zdrobitor alegerile.
Acum, strategia din 2012 s-a repetat identic cu amorsarea scandalului de plagiat al ministrului Florin Roman. Premierul Nicolae Ciucă i-a cerut ministrului la vremea respectivă, conform relatărilor presei, să-și clarifice urgent situația ori să demisioneze.
Roman nu a putut clarifica, deci a plecat.
Am avut în acele zile agitate o serie de discuții cu maestrul Ion Cristoiu în care puneam amîndoi scandalul Roman pe seama unei strategii îndreptate, de fapt, contra premierului, pornind tocmai de la modelul Ponta 2012.
De aici, și opinia exprimată într-un editorial de către Ion Cristoiu că generalul Ciucă a greșit cu raderea lui Roman. ”Din obsesia de imagine a lui Nicolae Ciucă, Guvernul s-a clătinat la o simplă adiere. Ce se va întâmpla cînd vor veni uraganele?” se întreba el.
Iată că uraganul a venit azi.
Detonarea premierului însuși.
Nicolae Ciucă e departe de a avea acum șansa lui Ponta din 2012, cu excepția, poate, a declanșării imediate a unui conflict militar în Ucraina.
Premierul cu doar cîteva săptămîni în funcție stă foarte prost în șa.
La capitolul imagine nu doar că nu a reușit să adune puncte prin scurta prestație de pînă acum, ci mai degrabă am spune contrariul.
Politic, plagiatul său oferă USR un nou scop în viață. Partidul lui Cioloș se va reactiva brusc din amorțeală și va trage nonstop, de acum, cu toate tunurile în premier și președinte.
Klaus Iohannis, deja prăbușit în ochii poporului, va trebui să decidă dacă e cazul să-l ”ducă” pe Ciucă în spate, în noul scandal.
În repetate rînduri, președintele a luat atitudine dură împotriva plagiatului.
Nu mai departe de luna iulie ne spunea „Am toleranță zero față de orice abatere de la cultura integrității în mediul academic. Persoanele acuzate de plagiat să facă un pas în spate. Pentru a progresa ca societate, instituțiile abilitate trebuie să-i sancționeze drastic pe cei care își însușesc ilicit munca intelectuală a celorlalți, dar și pe aceia care facilitează acest lucru”.
Asemenea poziționări a avut cu duiumul de-a lungul anilor.
În zilele următoare, el va fi confruntat pe scară largă cu propriile declarații.
Va tăcea o perioadă. Dar cît va putea să o facă?
PNL e și el într-o situație complicată.
Jumătatea democrată a partidului a răcnit din toți bojocii în 2012 contra plagiatorului Ponta. Acum își va schimba punctele de vedere? În plus, numirea lui Ciucă la guvern a fost o țeapă dată foștilor democrați, pentru că Iohannis i-a dus cu preșul pînă în ultima clipă că premier va fi Lucian Bode.
Jumătatea liberală nu prea îl înghite de facto pe Ciucă, în frunte cu Florin Cîțu, deci e greu de crezut că îl va apăra cu entuziasm.
UDMR s-a pronunțat pe temă chiar săptămînile trecute, în scandalul Florin Roman: „Este o decizie corectă, asumată o greșeală, și-a depus demisia, s-a terminat acest conflict, acest scandal, și trebuie să mergem mai departe. Dacă apar astfel de suspiciuni, dacă apar astfel de probleme, se rezolvă prin demisie, e clar”, a spus președintele Kelemen Hunor. Ar putea schimba acum macazul?
AUR are o nouă și minunată ocazie să tragă în putere, președinte și premier la pachet.
Gruparea Ludovic Orban nu va rata nici ea ocazia.
Cît despre PSD, chiar dacă s-ar putea să nu dea de pămînt instituțional cu Ciucă, o va face precis în mod indirect.
Deși Ciucă s-a dovedit un premier comod pentru social-democrați, o demisie a lui ar crește exponențial ascendentul PSD asupra PNL. La următoarea desemnare, PSD ar avea un teren încă mai înalt de negociere, dacă nu cumva chiar ar prelua direct șefia guvernului.
E cert, de asemenea, că vom asista la o re-mobilizare a unei părți a societății civile, care vor declanșa o luptă de gherilă digitală – ori poate chiar stradală – pentru demisia premierului.
La anumite capitole, USR încă stă bine.
Peste toate, apărarea de azi a lui Ciucă, pe Facebook, aduce izbitor prin argumentație cu cea a lui Florin Roman și știm cît i-a folosit respectivului.
Cine îl va apăra, deci, pe premierul Nicolae Ciucă în noul război declanșat azi?
La o estimare rece, prea puțini încît să reziste pe picioare. (Bogdan Tiberiu IACOB)
O REACTIE SUSPECT DE RAPIDA A PRESEDINTELUI
https://inpolitics.ro/o-reactie-suspect-de-rapida-a-presedintelui_1816301567.html
Președintele Klaus Iohannis, cel mult prea dispărut din spațiul public în ultima jumătate de an, face o mișcare surprinzătoare în scandalul plagiatului lui Nicolae Ciucă, declanșat azi. Mai exact, exprimă o poziție publică la doar cîteva ceasuri după declanșare. Extrem de rară atitudine, pentru el.
Într-un răspuns la o solicitare a Europei Libere, Palatul Cotroceni transmite:
„Președintele Klaus Iohannis își menține poziția reiterată în nenumărate declarații publice privind combaterea fenomenului plagiatului și importanța integrității academice.
Președintele României consideră corectă și necesară decizia premierului Nicolae Ciucă de a solicita analizarea tezei sale de doctorat de către Comisia de Etică a UNAp, orice demers menit să clarifice suspiciunile formulate în spațiul public fiind binevenit. Până la o decizie finală a instituțiilor abilitate, Președintele Klaus Iohannis nu va mai face alte precizări pe acest subiect”.
Klaus Iohannis, prin definiție, abia răspunde presei în rarele conferințe de presă. Maxim o întrebare.
Klaus Iohannis, prin definiție, nu dă interviuri presei. A dat vreo 3-4 în toată cariera de președinte, și toate aranjate, cu jurnaliști de suflet.
Klaus Iohannis, prin definiție, abia catadicsește în varii situații să scrie două rînduri pe Facebook, deși are milioane de urmăritori.
Klaus Iohannis, prin definiție, are reacții tardive la orice. Inclusiv în marile crize. Deja există un folclor în acest sens.
Ei bine, în scandalul Ciucă, Iohannis rupe regulile de mai sus și acceptă să ia poziție la cald – chestie de ore – la solicitarea unui organ de presă, care nici măcar nu e din rețeaua publică.
Un comunicat, sec, din care lipsește orice element ”uman”, precum ar fi formularea ”am încredere în onestitatea premierului Nicolae Ciucă, dar verificările trebuie făcute” etc.
Surprinzătoare promptitudinea președintelui.
S-ar putea să mă înșel, dar în istoria recentă, îmi amintesc o singură dată cînd Iohannnis a reacționat la fel de rapid.
S-a întîmplat pe 22 februarie 2018, la cîteva ore după ce ministrul Justiției, Tudorel Toader, a anunțat începerea procedurii de revocare din funcție a Laurei Kovesi de la șefia DNA.
Atunci, președintele s-a repezit să transmită public că e mulțumit de activitatea DNA și a conducerii sale.
Cîteva luni mai tîrziu, Laura Kovesi a fost demisă în urma acelei proceduri demarate de Tudorel Toader.
Acum, președintele e la fel de prompt în reacție, dar fără a mai da vreun semnal către ”victimă”.
Cum spuneam, lucrurile evoluează spectaculos. (B.T.I.)
Doctoratul rușinos al generalului Ciucă
https://www.cotidianul.ro/doctoratul-rusinos-al-generalului-ciuca/
Se prăbușesc doctorii în științe ca popicele jucate de un șofer afumat. Pretinșii deștepți ai neamului cad ca prunele stricate, ca păsările lovite de praștia invizibilă a ridicolului. Victor Viorel Ponta s-a făcut de rîs. Din dottore n-a mai rămas decît un biet lătrător tv. Teza de doctorat a lui Florian Coldea a dispărut. Nu poate fi citită de parcă ar conține conturile secrete ale generalului și rețeaua lui de influență.
Orban consideră necesară demisia lui Ciucă : Plagiatul este furt
Doctorii în științe, de la profesorul universitar la portarul ambițios, de la magazionerul de efecte militare la politicianul feroce, obsedat de tinichele, toți încep să fugă ca iepurii și ca potîrnichile. Să nu-i prindă cineva că și-au măsluit producția puținei lor materii cenușii. Avem 67.000 de doctori în științe și numai cîteva descoperiri. Unii dintre ăștia au brevetat și faimosul întrerupător economicos pentru români. Apeși pe el și nu se aprinde becul! Ei, doctorii noștri în științe, înfometați de titluri și de diplome, au umplut toate dregătoriile din țara noastră, venind, cel mai adesea, pe filieră politică. Peste tot dai de savanți castrați și de CV-urile lor încărcate de școli fictive și de o producție intelectuală contrafăcută. Cele mai multe dintre titluri sunt încercări disperate ale unor impostori dornici să-și valideze neștiința. Doctoratele românești în marea lor majoritate atestă și problemele uriașe de caracter ale elitelor din România. Indubitabilul progres în stil Caragiale al României contemporane stă pe cîrca gîndirii lui Gabriel Oprea, Florentin Pandele (vai, dar cum poate să stea cu Gabriela Firea fără doctorat în fonduri de primărie sau în poeme de dragoste!), Petre Tobă, Robert Negoiță, Neculai Onțanu, Laura Codruța Kovesi, Ponta, Nicolae Ciucă etc.
Emilia Șercan: Premierul Ciucă a plagiat
Am căutat pe lista doctoratelor și pe Mitică Dragomir, pe Gigi Nețoiu și pe Cristi Borcea și abia aștept să apară și tezele lor.
De la apariția investigației semnate de Emilia Șercan în presă am urmărit ecourile în mass-media. Cel mai hazos a fost cel de la Antena 3. Pînă spre amiază, grupul lui „dom profesor Voiculescu” a ignorat știrea. Ploaia de breaking-news a înșirat diverse, inclusiv aniversarea lui Cristi Borcea și diverse accidente auto, inclusiv marea „bombă” a lui Mihai Gâdea cu o scurtă discuție din spate cu tatăl nefericitei Raisa. Despre plagiatul prim- ministrului, nimic! Apoi, ceva mai pe la jumătatea știrilor de la amiază și mai spre seară, un reporter căzut în cap, a transmis de nu știu unde că doctoratul generalului premier ar avea ceva probleme cu unele note de la subsolul paginilor.
Vorba ceea, de corupția din țara noastră este vinovată doar o frizeriță!?
Cu alte cuvinte, o cercetare serioasă care nu poate fi pusă la îndoială de toți amatorii de doctorate și de doctorii veritabili este minimalizată în stil „hei rup!”.Generalul copist Nicolae Ciucă a și dat un comunicat cum că teza a fost trimisă la cercetare. Alții au lansat ideea că acuzația de plagiat este opera USR etc. În cele din urmă, cu chiu,cu vai, furgăseala intelectuală a ajuns pe toate posturile!
https://www.comisarul.ro/articol/puscarie-scrie-pe-ea!/un-mail-trimis-de-buzaianu-i_1316285.html
Am parcurs toată demonstrația Emiliei Șercan. Este ireproșabilă și are la bază o muncă îndelungată. Comparația textelor găzduite numai pe hîrtie presupune o strădanie chinuitoare. Emilia Șercan a pierdut săptămîni și luni pentru a oferi o concluzie temeinică. Ea s-a specializat în cercetarea acestor furturi intelectuale și nu poate fi deturnată din afirmațiile sale privind plagiatul lui Nicolae Ciucă nici cu tancurile și nici cu argumentele din măsele ale președintelui Klaus Iohannis.
Ciucă, între “demisie” și verificare: România nu-și permite al doilea “Dottore”
Din păcate, cu prăbușirea imaginii de „general doctor” a lui Nicolae Ciucă se completează lista impostorilor de la vîrful societății românești. Și Victor Viorel Ponta, și Gabriel Oprea (și el, premier pe fugă), și Laura Codruța Kovesi, și atîția alții nu fac decît să confirme că o generație de prostocrați domină țara și decid direcțiile de evoluție și dezvoltare.
Adică subdezvoltarea și involuția!
Pușcărie scrie pe ea!/Un mail trimis de Buzăianu instanței o îngroapă definitiv pe japița lui Băsescu
https://www.comisarul.ro/articol/puscarie-scrie-pe-ea!/un-mail-trimis-de-buzaianu-i_1316285.html
Pușcărie scrie pe ea!/Un mail trimis de Buzăianu instanței o îngroapă definitiv pe japița lui Băsescu
https://www.comisarul.ro/articol/puscarie-scrie-pe-ea!/un-mail-trimis-de-buzaianu-i_1316285.html
Judecătorul și avocații din Dosarul Hidroelectrica nu se pun de acord pe tema declarației date prin videoconferință de afaceristul Bogdan Buzăianu, în urmă cu cinci săptămâni, dezvăluie Ziare.com.
Asta deoarece afaceristul a trimis completări prin e-mail, la cererea instanței, care schimbă sensul celor spuse atunci. Situația amintește de misteriosul „bilețel roz” al Elenei Udrea, care ocupa primele pagini ale ziarelor în anul 2007.
După audierea lui Bogdan Buzăianu din data de 7 decembrie 2021, instanța i-a pus afaceristului în vedere să parcurgă transcriptul videoconferinței și să facă modificări acolo unde consideră că s-a strecurat vreo greșeală material – adică numai în situația în care judecătoarea sau grefiera ar fi înțeles greșit sau ar fi făcut vreo eroare din cauza mijloaacelor tehnice.
Avocatul Veronel Rădulescu, cel care o reprezintă pe Elena Udrea, a arătat în fața instanței luni, 17 ianuarie, că omul de afaceri a adus o serie de completări prin respectivul e-mail, mai exact a adăugat fraze pe care nu le-a rostit în data de 7 decembrie 2021.
De exemplu, Bogdan Buzăianu spunea cu ocazia audierii sale prin videoconferință următoarea frază, întrebat fiind de ce a dat banii către Elena Udrea și PDL:
„Să nu mai existe niciun atac media din partea doamnei Udrea, a PDL, inclusiv a domnului Băsescu la adresa Energy Holding.”
În prezent, Bogdan Buzăianu și-a completat această frază în felul următor:
„...să nu mai existe niciun atac media și să nu fie reziliate contractele” – cu referire la contractale firmei sale, Energy Holding, cu Hidroelectrica.
Numai că această chestiune tot el a lămurit-o pe data de 7 decembrie, anume că acele contracte nu puteau fi reziliate. Iată ce a declarat atunci:
„Dată fiind intrarea în insolvență a Hidroelectrica – ilegală, în opinia mea – aceste contracte nu puteau fi denunțate. De aceea s-a ajuns la insolvență. Când un fond de investiții vrea să investească nu trebuie să ai probleme în media. Pentru că ei nu fac diferența între percepție și realitate”.
Avocatul Veronel Rădulescu a declarat pentru Ziare.com, după termenul de luni, că adresa de e-mail prin care a răspuns Bogdan Buzăianu nu conține numele acestuia, iar mesajul nu e semnat.
L-am întrebat pe avocatul Elenei Udrea dacă el consideră că, în acest fel, Bogdan Buzăianu „s-a sucit”.
„Nu știm dacă s-a sucit sau cine l-o fi sucit”, a raspuns avocatul. Apărătorul ia în calcul ipoteza că omul de afaceri n-ar fi autorul mesajului, existând posibilitatea ca altcineva să îl fi scris.
În sala de judecată, avocatul a declarat: „Doamna președinte! Mail-ul acela parcă e dat de domnul procuror!”.
Controversa creată de mesajul lui Bogdan Buzăianu amintește de celebrul „bilețel roz” al Elenei Udrea.
Reamintim că „Biletelul roz” este un bilet trimis de Tariceanu lui Traian Basescu in 2007, făcut public chiar de Elena Udrea, în baza căruia fostul premier Călin Popescu Tăriceanu a fost acuzat ca a încercat să influenteze justiția în favoarea omului de afaceri Dinu Patriciu.
Drumul banilor lui Buzăianu din seif până la „Aleea Modrogan”
În prezent, în Dosarul Hidroelectrica, detaliul adăugat de Buzăianu (adică acela cu privire la rezilierea contractelor Energy Holding) este unul important, deoarece e legat de motivul pentru care afaceristul botezat de Udrea drept „cel mai deștept băiat din Energie” și-a deschis seiful pentru Radu Budeanu, căruia recunoaște că i-a dat 2,5 milioane de euro.
Buzăianu a povestit cum i-a dat ordin secretarei: „Dă-i banii ăia lui Chioru’!”. „Chioru’” fiind Radu Budeanu, despre care Buzăianu a relatat la termenul trecut că avea ordine precise să îi „ducă în Modrogan”.
Pe data de 7 decembrie 2021, Bogdan Buzăianu a explicat cu lux de amănunte în fața Curții de Apel București cum a dat banii la sugestia omului de afaceri Radu Budeanu (n.r.- patronul Gândul și Cancan), care în mod personal a ridicat 2,5 milioane de euro din seif și i-a dus „în Modrogan” – adică la adresa unde se afla sediul PDL.
Detaliul-cheie a întregii depoziții a lui Bogdan Buzăianu e că acesta a dat banii către Elena Udrea pentru ca atacurile PDL împotriva lui să se oprească. În schimb, procurorii DNA spun că banii au fost luați de Udrea în scopul de a-i prelungi lui Buzăianu contractele cu Hidroelectrica – lucru pe care omul de afaceri îl neagă, spunând că acele contracte erau deja prelungite când el a dat banii.
Judecător: Dar dvs. ce doreați?
Bogdan Buzăianu: Să nu mai existe niciun atac media din partea doamnei Udrea, a PDL, inclusiv a domnului Băsescu la adresa Energy Holding. Prin due dilligence-ul legal și financiar compania nu avea nicio problema, stătea foarte bine. Singura problema era problema de imagine. După o perioadă de timp, domnul Budeanu a venit la mine și mi-a zis ca s-a întâlnit cu doamna Udrea. Că în principiu Udrea este de acord să înceteze atacurile media. Domnul Budeanu a spus că pentru aceasta suma trebuie sa fie 5 milioane de euro. Personal nu m-am întâlnit cu doamna Udrea, nu o cunosc. Declarația mea se bazează pe spusele domnului Radu Budeanu în diferite momente. I-am spus ca suma e mult prea mare și nu încape discuție. Eu am acceptat 2,5 milioane plus creanța pe care o deținea la Capital și la Evenimentul zilei (deținute de George Păunescu), care avea o valoare de 900.000 euro. (…) După discuția din septembrie 2011 cu Budeanu în care i-am spus oferta mea acesta a spus că e ok să dau 2,5 milioane de euro și creanța la Evenimentul zilei și Capital. Am sunat-o pe contabila firmei (Lavinia Țicu) care se ocupa și de banii mei personali și i-am spus să îi dea 2,5 milioane de euro pe care îi păstram în seiful firmei. Banii proveneau din conturile personale. Din 2003, salariul meu era 3 milioane de euro net/an. I-am spus: Dă-i banii aia lui Chioru’! Ea m-a întrebat: Toți? Eu i-am spus: Da! Era în noiembrie 2011. A doua zi cred ca i-a și predat banii. I-am spus lui Budeanu: Du-te la sediu la doamna Lavinia, să rezolve problema (să ia banii cash – n.r.). Imediat cum a dat banii a sunat și a spus că a rezolvat. L-am sunat și pe Budeanu, să verific. Acesta mi-a spus că "se duce să ducă mortu’", adică pachetul. Eu nu aveam cum să fac și alte verificări să vad dacă a dat banii mai departe, eram la mâna lui.
Judecător: Martora Topoliceanu a precizat că în acea geantă se aflau 3,8 milioane de dolari.
Bogdan Buzăianu: Știu eu ce confuzie a făcut ea cu gențile? Eu nu aveam cum să îi dau mai mult decât aveam lui Radu Budeanu. Dar dacă facem calculul, creanța + cele 2,5 milioane euro rezultă cam suma respectivă.
Acuzațiile DNA pentru Elena Udrea și Dan Andronic
Fostul ministru Elena Udrea şi omul de afaceri Dan Andronic au fost trimişi în judecată de procurorii DNA, pentru trafic de influenţă şi spălarea banilor, respectiv mărturie mincinoasă, în dosarul Hidrolectrica.
Elena Udrea este acuzată că a cerut cinci milioane de dolari - din care a primit 3,8 milioane - de la omul de afaceri Bogdan Buzăianu, pentru ca în schimb să intervină pentru menţinerea contractului între Hidrolectrica şi firma acestuia.
DNA a anunţat că Elena Udrea a fost trimisă în judecată pentru trafic de influenţă şi spălarea banilor, iar Dan Andronic pentru mărturie mincinoasă.
Potrivit procurorilor, în cursul anului 2011, Elena Udrea a acceptat promisiunea făcută de un om de afaceri, prin intermediari, de a primi suma de cinci milioane de dolari pentru a interveni pe lângă factori de decizie din Ministerul Economiei şi din SC Hidroelectrica SA, pentru menţinerea în condiţiile deja negociate (preţ şi cantitate de energie furnizată) a contractelor pe care societatea omului de afaceri le încheiase cu Hidroelectrica.
Din suma promisă, Elena Udrea a primit, în noiembrie 2011, prin intermediari, 3.800.000 de dolari, dar şi o creanţă de 900.000 de euro. Creanţa reprezenta o sumă pe care o firmă a omului de afaceri o împrumutase unui terţ şi care era garantată cu părţi sociale ale unei societăţi comerciale care deţinea două publicaţii, spun procurorii DNA.
Pentru a ascunde că era beneficiara reală a creanţei de 900.000 euro (care i-ar fi conferit pe cale de consecinţă şi puterea de a influenţa activitatea societăţii cu activitate media), Elena Udrea a preluat creanţa de la firma controlată de omul de afaceri, prin interpunerea unei alte firme paravan, aparţinând unei cunoştinţe.
În ceea ce îl priveşte pe Dan Andronic, procurorii spun că la audieri acesta a făcut afirmaţii mincinoase. De exemplu, el ar fi afirmatcă nu a avut cunoştinţă că Elena Udrea este beneficiara reală a creanţei care i-ar fi permis acesteia să controleze societatea media, să dobândească părţi sociale şi să se implice în politica editorială a unui cotidian deţinut de această societate; că îi comunica Elenei Udrea date privind situaţia financiară a cotidianului deţinut de societatea media şi indicatori de performanţă doar pentru a se lăuda, pentru a o încunoştinţa că publicaţiei îi „merge bine” şi că nu i-a cerut Elenei Udrea acordul pentru a publica anumite articole, ci doar s-a consultat cu aceasta pentru a „verifica veridicitatea” informaţiilor obţinute.
Florin Cîţu pierde teren în PNL. Cine se încălzeşte pentru a-i lua locul | ANALIZA
Florin Cîţu pare să piardă teren în PNL, autoritatea sa în partid fiind umbrită, cel mai recent, de negocierile cu PSD pentru impunerea prefecţilor şi a subprefecţilor la nivelul administraţiilor locale, în urma cărora liberalii i-au reproşat modul dezastruos de a negocia împărţirile din teritoriu.Alăturarea PSD la guvernare, negocierile purtate pentru numirea miniştrilor noului Executiv, demisiile în bloc ale mai multor liberali şi împărţirea reprezentanţilor administraţiei centrale în teritoriu, de unde social-democraţii au ieşit cu mai multe funcţii, i-au determinat pe mulţi dintre liberalii care au stat în spatele lui Florin Cîţu în timpul campaniei interne să conteste actuala conducere. Pretendenţii pentru scaunul lui Cîţu În acest context, sunt şanse mari ca Florin Cîţu să nu rămână în fruntea partidului până la finalul mandatului, cu atât mai mult cu cât liberali cu rezultate bune sau cu vechime în partid se încălzesc pentru a prelua conducerea. Pentru a-şi alege un nou reprezentant, liberalii pot convoca un Congres Extraordinar, dar care poate fi pus pe picioare doar cu votul majorităţii membrilor conducerii extinse, adică votul liderilor din Biroul Politic Naţional. Recent, Ilie Bolojan, preşedintele Consiliului Judeţean Bihor, a declarat ia în calcul să candideze la şefia PNL ori chiar la alegerile prezidenţiale, menţionând că „nu este cazul” să excludă asemenea posibilităţi. „Nu exclud. (...) N-ar fi normal să exclud şi nici nu e cazul”, a declarat Bolojan, într-un interviu pentru „Libertatea”. Deşi este unul dintre membrii vocali şi are o imagine bună, liderul CJ Bihor nu se bucură de o susţinere largă în partid, nefiind agreat nici de preşedintele Klaus Iohannis, pe a cărui opinie se bazează liberalii în mişcările lor politice. ADVERTISING Pe de altă parte, lideri precum Iulian Dumitrescu (filiala Prahova) şi Dan Motreanu (filiala Giurgiu), şeful celei mai performante organizaţii la alegerile parlamentare din 2020, ar putea obţine susţinerea necesară pentru preluarea conducerii, în cazul unui Congres Extraordinar, susţin sursele „Adevărul”. De altfel, Motreanu este primul lider al PNL care i-a cerut demisia lui Cîţu de la şefia partidului, în noiembrie 2021, drept reacţie la asocierea cu PSD. Prima şedinţă din an a PNL, cu scântei Dovadă că Florin Cîţu pierde teren este şi prima şedinţă a conducerii extinse a PNL din acest an, unde a fost pus la zid de colegii săi. Potrivit surselor „Adevărul”, mai multe filiale s-au plâns că au fost ignorate în timpul negocierilor purtate cu social-democraţii pentru funcţiile de prefect. Lideri de vârf ai partidului, precum Robert Sighiartău (vicepreşedinte şi fost secretar general) şi Rareş Bogdan (europarlamentar şi prim-vicepreşedinte), puternici susţinători ai lui Florin Cîţu în campania internă, l-au criticat pe şeful PNL pentru deznodământul negocierilor privind reprezentanţii administraţiei centrale în teritoriu. Totodată, conducerea PNL nu pare să se identifice prea mult cu guvernarea, detaşare care ar putea să îl coste pe liderul partidului legitimitatea în faţa colegilor. Florin Cîţu a fost în dezacord cu mai multe decizii ale coaliţiei, cu precădere pe tema certificatului verde şi a investiţiilor cuprinse în bugetul de stat. Liderul PNL a declarat recent că a fost deranjat de faptul că premierul nu l-a informat cu privire la deciziile pe care urma să le ia, ci le-a aflat din presă.
Degradare, cărdășie și putregai fără vinovați
https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/doua-flegme-drept-in-fata-degradare-cardasie-si-putregai-fara-vinovati
Unele rele nu pot fi corectate. Altele sunt foarte greu de corectat. Dar în toate cazurile, angajarea răspunderii, decontul sunt necesare. Dincolo de efectele concrete ale crizei din Poliție, ale crizei facturilor, este revoltător că ambii miniștri ai dezastrelor sunt în funcție.
Ministrul Energiei, Virgil Popescu, este un supraviețuitor politic. Mufat mai întâi la țărăniști, care l-au pus șef peste Petrom Mehedinți în interesanta perioadă a embargoului impus fostei Yugoslavii, nu s-a dus cu PNȚCD în istorie, ci a sărit în barca PNL unde s-a așezat sub pulpana puternicilor Chițoiu și Rușanu.
Când ei au picat în dizgrație, dl Popescu, țuști din nou la învingători. De la Orban, la Cîțu, s-a făcut plăcut președintelui și util mai multor instituții ale statului. Așadar, are șansele să fie din nou supraviețuitor.
Dl Popescu nu este ministru din decembrie, deci nu este pus în fața unei situații create de altcineva. Domnia sa este ministrul care a pregătit această iarnă energetică a României.
Este ministrul care ar fi trebuit să supravegheze modul în care decurge concret liberalizarea prețurilor la nivelul consumatorilor, este omul care trebuia să urmărească vulturește evoluția prețurilor internaționale, evoluțiile politice cu impact pe energie, ar fi trebuit să se asigure că stocurile sunt făcute la momentul oportun.
Sigur că în rând cu domnia sa este premierul anului trecut, dl Cîțu, ale cărui comentarii de acum pe tema crizei energetice sunt de un tupeu fără seamăn. La fel cum sunt cele pe tema evoluției Covid.
Când ești autorul dezastrului, un minim bun simț ar trebui să îți dicteze măcar să taci. Dar dorința dlui Cîțu de a dărâma Guvernul Ciucă e cu mult prea evidentă și puternică pentru a lăsa loc pentru bun simț.
Potrivit liderului USR, Dacian Cioloș, prima discuție în coaliție pe tema prețurilor la energie a avut loc în iulie și nu la inițiativa ministrului Energiei. Era perioada în care cu pandemia învinsă, PNL avea în cap numai congresul.
Dl Popescu dădea asigurări că liberalizarea va duce la ieftinire. Vi-l amintiți cum se rățoia la distribuitori ca nu cumva să îndrăznească să mărească prețurile abuziv?
Din doua una: ori au făcut abuzuri, deci nu dau doi bani pe autoritatea și declarațiile ministrului. Ori nu e vorba despre abuzuri, dar ministrul îi demonizează pentru a crea un dușman comun care să abată atenția de la el însuși.
Tot dl ministru Popescu întâi a îndemnat la neplata facturilor, apoi a retractat. Felul în care un om comunică, coerenţa, capacitatea de a sinteza sunt edificatoare pentru felul în care el gândește. Declarațiile dlui ministru sunt haotice, produsele gândirii domniei sale, la fel.
Sistemul pe care l-a gândit pentru plafonare și compensare este fix după gândirea dlui ministru. La o asemenea lege nici măcar nu era nevoie de rea voință pentru a genera haos și scumpiri.
În jurul dlui Popescu se năruie nu numai veniturile oamenilor, ci și economia lovită de un tsunami pe care dl ministru avea datoria să-l anticipeze și prevină.
La Interne, dl Bode, revenit la muncă, și-a revalidat echipa de genii în frunte cu Despescu și Berechet, după care a trecut la analiză și comentariu. A denunțat “putregaiul din sistem”, “polițiștii în cârdășie cu infractorii”, probleme cu angajarea din resursă externă, degradarea sistemului de la an la an.
De parcă domnia sa ar fi aterizat ieri la minister și ar începe să aibă revelația dezastrului, nu ministru de mai bine de un an de zile în care recunoaște că degradarea a continuat. Dl Despescu e jupânul Poliției, deci șef peste putregai, cârdășie și degradare, de doi ani.
Și, totuși, cu excepția șefului IPJ Giurgiu, nimeni nu asumă nicio responsabilitate pentru degradare, cârdășie și putregai. Și pentru faptul că oamenii sunt din ce în ce mai tentați să-și facă dreptate singuri.
Repet, nu discut despre doi miniștri de-abia numiți în funcții, ci despre doi miniștri menținuți în funcțiile lor în pofida execrabilelor rezultate precedente.
Faptul că ei sunt încă în funcții între ruinele domeniilor pe care le păstoresc reprezintă o sfidare majoră a poporului care le plătește în toate felurile incompetența.
Și, așa stând lucrurile, bine ar fi ca nici liderii coaliției, nici premierul, nici președintele să nu se mire nici de prăbușirea încrederii în ei, nici de ascensiunea încrederii în antisistemul fascistoid.
Moartea pe bandă de magnetofon…
https://ziarulnatiunea.ro/2022/01/17/moartea-pe-banda-de-magnetofon/
Moartea pe bandă de magnetofon…
https://ziarulnatiunea.ro/2022/01/17/moartea-pe-banda-de-magnetofon/
„Suferiţi daune – sau, mai rău, aţi murit – din cauza vaccinului Covid? E problema ta, pentru că vaccinul nu este obligatoriu şi tu ai ales să faci injecţia voluntar”. Potrivit ziarului „Gazeta Românească” din Italia, acesta este mesajul lui Roberto Speranza, Ministrul italian al Sănătăţii, transmis unei familii după moartea unei femei în urma vaccinării. De fapt cine este stăpîn pe ministerele sănătăţii din ţările lumii? Cine conduce această organizaţie, asupra căreia cad tot mai grele suspiciuni şi acuze? Pentru prima oară în istoria sa, OMS are un Director General care nu-i medic, etiopianul Tedros Adhanom Ghebreyesus, fost membru de frunte al unui partid comunist, cu comportament terorist, implicat în moartea a cîteva mii de etiopieni. Susţinut de vacciniştii lui Bill Gates, Fauci şi alţi terorişti din vîrful globalismului, acesta deţine un rol cheie în teatrul mondial al pandemiilor, fiind ascultat cu obedienţă şi în România. În ciuda gravelor încălcări ale drepturilor omului, în ciuda efectelor colaterale, directorul OMS promovează în continuare carantinarea şi vaccinismul, ca metode de reducere a „termenilor” asemenea la nivel planetar. Tedros nu are studii de medicină, avînd în schimb un trecut dubios şi controversat.
În lucrarea „Infracţiunile lui Tedros Adhanom” John Martin scrie că „preşedintele OMS a fost membru în conducerea Frontului de Eliberare Tigray, un partid etiopian comunist, cu o ideologie extrem de violentă, partid catalogat drept organizaţie teroristă de către autorităţile SUA în anii ’90”. De asemenea, „Etiopian Registrar” scrie că „Tedros a condus acest Front, găsit responsabil de crime, corupţie, detenţie în masă şi privare de bunuri”. Statele Unite a definit Frontului de Eliberare Tigray ca fiind „o grupare teroristă din cauza „activităţilor violente pe care le-a întreprins înainte de a face parte din coaliţia care a ajuns la guvernarea Etiopiei în 1991”.
La rîndul lui, economistul american, David Steinman, fost consultant al Consiliului Naţional de Securitate al SUA, fost consilier al mişcării democratice din Etiopia, timp de 27 de ani pînă la victoria ei din 2018, propus la premiul Nobel pentru Pace, a depus o plîngere împotriva lui Tedros Adhanom Ghebreyesus la Tribunalul Penal Internaţional de la Haga, acuzîndu-l pe Tedros Adhanom Ghebreyesus „de implicare în arestarea, torturarea şi uciderea etiopienilor, dar şi de „alte infracțiuni documentate”. David Steinman l-a acuzat pe preşedintele OMS că „a fost implicat chiar în intimidarea candidaţilor şi susţinătorilor opoziţiei”, inclusiv „arestări arbitrare şi detenţii preventive îndelungate”.
Să ne amintim în context cazul procurorului român, Augustin Lazăr, torţionarul care, potrivit „Luju.ro”, în calitate de procuror delegat la Penitenciarul Aiud, a decis menţinerea în închisoare, fără temei, a deţinutului politic Iulius Filip şi „nu a luat masurile legale pentru încetarea torturii şi a actelor inumane, iar, ca preşedinte al Comisiei, a împiedicat liberarea condiţionată a victimei, ştiind că menţinerea victimei în stare de detenţie va atrage după sine continuitatea supunerii acesteia la tortura şi la acte inumane din motive politice”. Avem şi noi teroriştii noştri, la fel de periculoşi, numai că ne lipeşte curajul economistului David Steinman, care mai susţine în plîngerea sa că Tedros supraveghea „uciderea şi provocarea unor vătămări corporale şi mentale grave membrilor triburilor Amhara, Konso, Oromo şi Somali cu intenţia de a distruge aceste triburi în totalitate sau parţial”.
Ca să avem o imagine mai clară asupra puterii avute în trecut de acest personaj, care de la pupitrul OMS trimite acum în lume „moartea pe bandă de magnetofon”, trebuie să amintim faptul că Tedros a fost ministrul etiopian al sănătăţii din 2005 pînă în 2012 şi ministru de externe pînă în 2016, perioadă în care partidul său, Frontul de Eliberare a Poporului Tigray, acuzat de terorism, era principalul membru al coaliţiei de guvernămînt. Cotidianul „Il Giornale”, scrie că „Directorul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, etiopianul Tedros Adhanom Ghebreyesus este acuzat de tortură, crime, răpiri, dar şi de represiuni la proteste, detenţii arbitrare şi complicitate la un proiect politic de centralizare autoritară a deciziilor, de către activistul pentru democraţie în Africa şi candidatul la Premiul Nobel pentru Pace, David Steinman”.
Toate aceste plîngeri înaintate Tribunalului Penal Internaţional împotriva şefului OMS, acuzat de implicare în atrocităţi în masă în Etiopia, vor rămîne fără ecou, la fel ca multele plîngeri penale împotriva decapantei Koveşi, extrasă cu penseta din ţară din interese străine, împotriva lui Portocală sau la fel ca multele dosare penale, deschise pe numele cetăţeanului Iohannis Klaus Werner. Avem la dispoziţie Istoria care îi va deferi sau nu Justiţiei, avem ca exemplu un Nürnberg, cum de altfel, la scară internă avem la dispoziţie cîteva luni pînă la Sfîntul Paşti sau pînă la Sfîntul Aşteaptă, să constatăm dacă guvernul alăptat de Iohannis va creşte, dacă va scoate ghearele, şi la cine, sau doar va da slugarnic din coadă şi se va face c(i)olac la pocnetul din degete al stăpînului. Atunci chiar ne vom plînge de milă, ne vom stinge de foame, în întuneric, despuiaţi de tot ceea ce avem mai sfînt. Să fie acesta începutul sfîrşitului? Nu! Nu vreau să cred, pentru că vocea lui Jean Moscopol încă se aude și va trebui să se audă tot mai tare: „Tot ce-i românesc nu piere!”…
Geneza națională și credința creștină
https://ziarulnatiunea.ro/2022/01/17/geneza-nationala-si-credinta-crestina/
Geneza națională și credința creștină
https://ziarulnatiunea.ro/2022/01/17/geneza-nationala-si-credinta-crestina/
Am văzut, cu tristețe, în ultima vreme, că asocierea României și a națiunii române cu credința creștină îi irită pe mulți contemporani, îi supără pe cei „deștepți” ori pe cei care se cred mai „deștepți” decât alții. Am pus cuvântul „deștepți” între ghilimele, fiindcă l-am luat nu în sensul curent contemporan, ci în sensul său originar și primar, acela de „treji” sau „treziți” din „somnul cel de moarte”. „Treziții” îi consideră pe mai toți românii cufundați în acel „somn”. Însă „deștepți” sau „treziți” se consideră pe sine mulți dintre frustrați, mulți dintre cei autosuficienți, fiindcă sunt iritați de mesajele care nu le convin. Dar, oricât de ciudat le-ar părea unora, astăzi nu poți să fii „deștept” în spațiul public fără cultură, fără cunoaștere, fără învățătură.
Eu am asociat credința (și Biserica noastră) cu națiunea și cu Țara Românească din rațiuni mai ales istorice. Studiul istoriei este meseria mea și fac această meserie de mulți ani, cu pasiune. Poporul român există în istorie de pe la finele mileniului I al erei creștine, adică de peste o mie de ani. În cea mai mare parte a acestei lungi perioade de timp, oamenii și-au văzut de necazurile și de bucuriile lor, de viața lor simplă, împărțită, în cea mai mare parte, între muncă și odihnă, între luptă și tihnă.
Secole la rând, grija de căpetenie a majorității oamenilor a fost „pâinea noastră cea de toate zilele”, adică preocuparea de viețuire și, adesea, de supraviețuire fizică. Oamenii cu trai decent și îndestulat au reprezentat în Europa, până prin secolul al XIX-lea, între 2 și 5% din toată populația. Asta nu înseamnă, în ciuda prejudecăților curente, că oamenii de demult, fiind săraci din punct de vedere material, nu au putut cugeta liber, în limitele orizontului lor. Ideea pedepselor crunte aplicate în Evul Mediu celor care nu gândeau pe linia oficială laică sau religioasă este, în mare parte, falsă (vezi, de exemplu, Régine Pernoud, Pour en finir avec le Moyen Âge, în varii ediții apărute în franceză, dar și în alte limbi).
Inchiziția din Occident – fără relevanță în lumea răsăriteană bizantină – a aplicat teribilele sale pedepse nu în Evul Mediu, ci la începuturile Epocii Moderne (care începe pe la 1400-1500). Gândirea liberă nu a fost nici atunci în largul ei, dar a fost cu adevărat arestată în perioadele mai recente și mai ales în vremea dictaturilor de extremă dreaptă sau de extremă stângă din secolul al XX-lea. Iar românii, spre deosebire de multe alte popoare europene, au trăit patru decenii lungi de comunism, în care credințele și Bisericile au fost crunt persecutate (unele au fost desființate prin lege), în care educația religioasă a fost interzisă, în care manifestările publice ale cultelor (mari ceremonii, pelerinaje, sărbători de hram, sfințiri de biserici etc.) au fost oprite sau poprite.
După evenimentele din decembrie 1989, aceste opreliști absurde au fost abolite și majoritatea românilor au sperat că orice fel de amestec al politicului în treburile cultelor, în manifestările de credință ale cetățenilor ar fi de domeniul trecutului. Firește, au existat și există oameni care nu sunt religioși și chiar unii care luptă contra credințelor și instituțiilor religioase, care sunt sau se declară atei, agnostici, „progresiști”, marxiști ori neomarxiști etc. Într-o societate democratică, există loc pentru toți (aceasta este esența democrației), atâta vreme cât nu se încalcă libertatea de credință și de conștiință a altora și nu se îngrădește manifestarea credinței celorlalți.
Este absurd să condamnăm regimul comunist, dar să aplicăm în continuare, unii dintre noi, metodele sale discriminatorii și exclusiviste. O societate liberă trăiește și își manifestă libertatea și prin polemici, dar polemicile publice au rostul lor, au formele lor decente, se adaptează unui nivel înalt de civilizație și de cultură civică. Nu se poate face polemică publică folosind limbaje suburbane, lovituri sub centură, atacuri la persoană, înverșunări și amenințări. Este trist că, la trei decenii de la revenirea în Cetate a libertății de credință și de conștiință, unii o neagă în numele „progresului”.
Noi nu știm cum va fi viitorul, dar trecutul românilor s-a construit în mare parte prin idealul creștin, prin tăria credinței și prin forța Bisericii. Recent, această afirmație a mea, ca istoric, i-a deranjat pe unii „toboșari ai vremurilor noi”, care vor neapărat o lume următoare atee, necreștină, automatizată și robotizată. Aceștia ar prefera să scoatem orice referință religioasă din viețile noastre și chiar să interzicem/ schimbăm Imnul Național, pentru că acesta cuprinde versuri de genul „Preoți cu crucea-n frunte, căci oastea e creștină”. Ca urmare, unii dintre aceștia au pornit polemici fără de principii, pline de umori și de ură, adesea la adăpostul anonimatului, vădind o intoleranță cruntă și o incultură crasă.
Din fericire, nu a fost așa mereu. Nici pe vremea când s-a făcut această țară, liderii nu se purtau cu mănuși, ci se veștejeau reciproc, se pârau, se gratulau în limbaj colorat (domeniu în care suntem campioni și astăzi!). Dar, dincolo de orice orientare politică și chiar grad de cultură, au pus împreună umărul pentru țară, aproape la unison, ca într-o simfonie. Exista parcă atunci un cuvânt de ordine subînțeles: „să nu hulim cele sfinte”, iar între acestea se aflau credința, țara, națiunea.
Nu dau decât un exemplu și nu unul din lumea laică – care se inflamează mult mai acut și se repede ușor la invective – ci din viața noastră bisericească, greu încercată și ea astăzi. De la 1744 (când Ioan Inochentie Micu Klein a convocat la Blaj un Sinod General (un fel de congres național românesc, dincolo de orice diferență confesională), trecând prin actul fundamental al națiunii numit Supplex Libellus Valachorum (1791-1792) și semnat de Gherasim Adamovici (ortodox) și Ioan Bob (greco-catolic), prin Revoluția de la 1848-1849 (Marea Adunare Națională de la Blaj, prezidată de episcopii Andrei Șaguna, ortodox și Ioan Lemeni, greco-catolic), prin Mișcarea Memorandistă (1881-1894) și ajungând la 1918 (greco-catolicul Iuliu Hossu, viitor cardinal și ortodoxul Miron Cristea, viitor patriarh), slujitorii și ierarhii celor două Biserici românești din Ardeal, ca și liderii laici de ambele confesiuni – deși nu se iubeau mereu, ba, dimpotrivă, aveau dese momente încordate și chiar conflicte – au fost împreună, uniți în asumarea rolurilor de lideri ai națiunii, nelăsând să răzbată nicio fisură în exterior. Diferendele erau normale, dar până la credință, la patrie și la națiune.
Astăzi, crezându-ne atoateștiutori, nu mai respectăm principii, valori și nici virtuți. Și, evident, nu mai avem respect nici pentru trecut și nici pentru profesioniștii trecutului. Imnul Național exprimă un mare adevăr: cel puțin până la 1848 și cu precădere în provinciile aflate sub dominație străină (unde trăiau mai mult de jumătate dintre toți românii de atunci), mișcarea de emancipare națională a fost condusă de preoți, de „preoți cu crucea-n frunte”.
De pe la 1350-1400, românii din Transilvania (iar Transilvania reprezintă azi circa 40% din teritoriul și populația României) nu au mai avut voie să aibă o clasă politică laică în nume propriu, românesc, adică o stare (sau o „națiune”, cum se spunea de la 1500 încoace), cum aveau nobilii (maghiari), sașii și secuii. Liderii politici și religioși ai românilor au fost, de atunci și până în secolul al XIX-lea, clericii ortodocși și, după 1700, ortodocși și greco-catolici, adică slujitorii Domnului de rit bizantin.
Ambele Biserici românești din Ardeal au același rit, pornesc din aceeași rădăcină, iar greco-catolicii au fost înainte de „unirea religioasă” ortodocși. Mulți, contemporani, animați de valorile și realitățile prezentului, au mari dificultăți în înțelegerea și acceptarea acestei realități. Neînțelegerea vine dintr-o prejudecată, anume din neputința de a concepe că separarea oficială dintre laic și religios s-a produs foarte târziu, odată cu ceea ce numim constituționalismul modern. Pentru oamenii medievali, atașamentul nețărmurit față de credință și față de Biserică era un comandament de viață, iar viața de atunci nu se putea concepe în afara credinței și a Bisericii.
Laicul și religiosul interferau în asemenea măsură încât erau un monolit și formau însăși viața de odinioară. Separarea conștientizată dintre laic (mirean) și religios (confesional) s-a făcut foarte târziu, odată cu separarea constituțională dintre stat și Biserică. Toate cuceririle de drepturi – puține, câte au reușit să obțină românii transilvăneni până la 1848 – s-au făcut sub conducerea clericilor. Drept dovadă, avem măsurile luate de inamici contra acestora.
De exemplu, după căderea și moartea lui Mihai Viteazul, dieta Transilvaniei (din care nu făcea parte niciun român) a decis să rupă legătura cu ambele „principate valahe” și a interzis intrarea în Transilvania a tuturor clericilor de la sud și est de Carpați, pentru că „Tiranul” și „Valahul” (adică Mihai Viteazul) își pregătise „invazia” prin „tainica lucrare a preoților săi care se numesc călugări”. Acestea sunt fapte înregistrate de istorie și ele nu se pot șterge pentru că nu convin unor contemporani ai noștri.
Toate aceste fapte au fost consemnate, după descifrarea și interpretarea a mii de surse, de către mai mulți istorici, dar mai ales de către David Prodan, într-o capodoperă a sa, numită Supplex Libellus Valachorum. Din istoria formării națiunii române (apărută în mai multe ediții, din 1948 încoace). Autorul, de formație materialistă interbelică și nu contrafăcută sub influența comuniștilor (de altminteri, David Prodan și-a depus carnetul de partid în 1962, intrând în rezistența intelectuală contra regimului), demonstrează (în cartea citată și în altele) cum ne-au condus de-a lungul istoriei medievale și moderne, până la 1848, preoții. Nicolae Iorga a călătorit în Transilvania abia la cumpăna secolelor al XIX-lea și al XX-lea (marele istoric fiind născut în 1871) și a înțeles de îndată secretul supraviețuirii acestor români obidiți. Înțelegerea se vede din titlul cărții sale apărute în 1902, intitulate Sate și preoți în Ardeal.
După cercetări minuțioase, studiind viața românilor ardeleni cam de pe la 1400 până spre 1800, Nicolae Iorga a constat că preoții au salvat naționalitatea noastră, fapt pentru care le închină lor pomenita carte: „Preoților și învățătorilor din românimea de peste munți, celor prin cari se păstrează neamul în așteptarea viitorului, care atârnă de vrednicia noastră, închină această carte autorul”. Ce poate să fie mai grăitor pentru rolul elitei noastre bisericești în istorie decât aceste vorbe cu putere de maximă ale celui mai important istoric român din toate timpurile? Omagiul este cu atât mai realist cu cât, până târziu, în secolul al XVIII-lea, tot preoții erau și învățători la școlile noastre, ținute nu de statul cel străin (străin de nevoile și de durerile noastre), ci de Biserică și de comunitate.
Când poetul Andrei Mureșanu a scris poezia „Un răsunet”, el avea în fața ochilor imaginea românilor conduși de liderii lor spirituali și pământești – preoții cu crucile lor pe piept, în inimi și în mâini – în drum spre Blaj, organizați în cete ordonate și disciplinate. Andrei Mureșanu a văzut cum, cu respect și smerenie, zecile de mii de români se uitau la copreședinții Adunării Naționale de la Blaj, din mai 1848, adică la episcopii Andrei Șaguna și Ioan Lemeni, ca la izbăvitorii lor, ca la liderii capabili să-i scoată la liman. De-aceea și nu din vreo fantezie de literat, poetul a i-a pus în vers pe „preoții cu crucea-n frunte”.
Așa s-au petrecut lucrurile, ele sunt demult istorie și istoria nu poate să fie schimbată. Dacă putem (sau, câteodată, avem doar iluzia că putem) schimba prezentul, dacă putem modifica sau măcar pregăti într-un anumit fel viitorul, trecutul rămâne mereu „așa cum a fost” (Leopold von Ranke). Iar specialiștii cinstiți au dreptul să-l reconstituie numai „așa cum a fost” și nu să-l „recondiționeze” după nevoile prezentului, după „comanda socială”, după comanditar, după mărimea plății în arginți, ori după gustul unora. Văd și eu în jurul meu pe unii semeni care repudiază și condamnă credința creștină, care atacă Biserica (Bisericile), care ar vrea să-i vadă și să-i facă pe toți oamenii de altă credință decât cea pe care o au, sau atei, sau nihiliști, sau neomarxiști.
Am auzit deunăzi un „analist” imberb decretând că un om inteligent nu poate să fie credincios. Atunci trebuie să acceptăm că o armată de savanți, de la Copernic, Galileo Galilei, Blaise Pascal, Francis Bacon, Johann Kepler și până la Newton, Leibniz, Maxwell, Kelvin sau Pasteur au fost proști, căci lipsa de inteligență înseamnă, în limbaj popular, prostie.
Mai văd că unii dintre criticii credinței și ai Bisericii ar vrea nu numai să facă lumea de azi „progresistă” și să ne cioplească pe toți după chipul și asemănarea lor, dar fac eforturi să schimbe și istoria care nu le convine. Or, aceasta seamănă a dictatură, a intoleranță, a discriminare. Oare pentru asta să fi luptat „aproapele nostru” la 1848, la 1918, la 1989, pentru mutilarea prezentului și pentru modificarea trecutului, în acord cu voința unor grupuri marginale și animate de ură? Oare pentru asta să fi murit în închisorile comuniste atâția intelectuali de-ai noștri creștini ortodocși, greco-catolici și de alte confesiuni?
Nu numai în Evul Mediu ci și în Epoca Modernă, românii au fost conduși de preoți, călugări, de ierarhi vrednici. Mai mult, hotărârea de unire de la Alba Iulia a fost citită de ierarhul greco-catolic Iuliu Hossu, iar un alt ierarh, cel ortodox, Miron Cristea a însuflețit mesele îmbrățișându-și „fratele” și spunând: „Pe cum ne vedeți azi îmbrățișați frățește, așa să rămână îmbrățișați pe veci toți frații români!”.
Asta nu înseamnă că istoria noastră a fost imaculată sau că oamenii Bisericii nu au greșit sau nu greșesc, dar avem elementara obligație morală de respect pentru adevăr și pentru cei care ne-au condus prin vremuri bune și rele, ca să ajungem să trăim cu toții într-o țară a noastră. Nu avem dreptul să ascundem greșelile și nici să lăudăm neîmplinirile, dar suntem „condamnați” la cumpătare și echilibru.
Judecățile și prejudecățile prezentului nu ne dau cuvânt să blamăm ori să falsificăm trecutul. Dacă ne-am eliberat doar ca să proferăm blesteme și să punem stigmate, ne amăgim cu o falsă libertate. Libertatea noastră nu înseamnă limitarea libertății celorlalți, ci înseamnă înțelegere, acceptare, bunăvoință, iubire și bunătate.
Opriți-vă! Ați „ucis” destul!…
https://ziarulnatiunea.ro/2022/01/17/opriti-va-ati-ucis-destul-cezar-adonis-mihalache/
Opriți-vă! Ați „ucis” destul!…
https://ziarulnatiunea.ro/2022/01/17/opriti-va-ati-ucis-destul-cezar-adonis-mihalache/
Dar o zi numai a Eminului și una cu adevărat doar a Culturii Românești când vom mai celebra?… Că despre orice altceva a fost și este tot mai pregnant vorba de când ne suntem sărbătoriți de ziua Demiurgului ca zi a culturii naționale dar nu despre Eminescu și nu despre cultura noastră. Întâi l-am sufocat pe Luceafăr așezând peste universalitatea lui o zi a culturii, nu moderne, nu „contemporane”, ci bulimic, așa cum le este multora și firea, „cu de toate” … O zi care doar formal i-a mai păstrat o etichetă a celebrării moștenirii demiurgice, apoi totul s-a transformat doar într-un (lait)motiv de a scoate în față (ălea de prin debarale, măi patibular- paharnic Patapievici!), tot felul de exprimări și expresii „de cultură”, nici măcar „în natură moartă” (de inspirație), ci de sorginte a ilarului și penibilului. Dar o ocazie pentru unii de a face și ei „cultură” (cultura lor, într-o zi astrală ce le dă „patină” doar prin ziua în sine), de a veni cu „producțiile” a ceea ce credeau a fi lucrări, opere, părți culturale ale unei națiuni ce trebuia să-și serbeze fundamentele. Ba, l-am lăsat a fi sufocat cu atât aplomb că acum, de ziua lui, nu Eminescu este sărbătorit, ci unii își molfăie festivist frustrările și orgoliile sub acoperirea unei generalizări în care aproape orice nimic este a priori considerat cultură…
Și totuși, cultură ori nu, măcar mai aveam ceva… Nedrept istovind lucirile de luminare ale Luceafărului, de la care ne-am întors fața exact în ziua în care trebuia să-l onorăm doar pe el (dar am ucis noi în ziua de Crăciun, ce dacă mutilăm, torturăm și ucidem iar?!), am pus peste 15 ianuarie atât de străveziile, sărăcăcioase de-a dreptul și adesea ridicole și pline de umorile grobianismului, presupuse acte de cultură „moderne”. „Contemporane”, dar nu cu genialitatea, ci doar cu mârlănia, ipocrizia, fariseismul, sărbătorind ziua culturii, an de an, ca noi pași înspre dezeminenizarea și deculturalizarea de tot ceea ce este românesc.
Și a venit și acest an al „aniversării” culturii naționale prin plămădirea, dar nu din lut, ci din resturi de orgolii, frustrări și pasiențe nesatisfăcute altfel, a unei asociații megapatronat din structuri puse otova din cultură, turism, industria evenimentelor (cu nunți și botezuri, cu tot, asta da „cultură”!) și fitness… „Alianţa pentru Cultură, Turism, Evenimente şi Fitness”… Aici a ajuns cultura noastră națională… La nunți, botezuri și fitness… Or, măcar dacă aveam și câteva asociații agricole să bifăm o explicație a unui ultim sens dat culturii într-un alt „Doom” mutilând limba română pentru a servi zidirea unui turn babel pentru deromânizarea și desprinderea din noi înșine…
Și nu, nu a fost suficient!… De ziua culturii naționale, chiar înaintea academicienilor și a unor oameni de cultură care să salveze, măcar formal, prin discursuri, adesea aceleași, aspectul unei zile a culturii, dezeminenizate dar măcar a noastră, am avut parte de un lider al politichiei maghiare iredentiste care ne-a mugit despre ziua culturii naționale ca zi a sărbătorii culturale a tuturor: „români (dar preferabil mai puțini, nu?!), maghiari, sași sau romi”… Deși, ordinea trebuia să fie, măcar la sfârșitul listei, alta pentru că țiganii au produs cu mult mai mult în cultură decât unguretul și sașii…
Dar limba politicianului maghiar nu a slobozit din întâmplare… Pentru că imediat a fost promovată și o expoziție „tematică” organizată la Târgu Mureș, „Dincolo de halatul alb” – improvizații digitale despre ceva pandemic pe șapte panouri electronice, o manifestare tot despre nimic dar menită a sărbători „ziua culturii naționale (15 ianuarie) și ziua culturii maghiare (22 ianuarie)”. Că ei își păstrează identitatea… Și nu este vorba că într-o mare de expozanți maghiari abia și-au găsit loc și două pietricele românești aruncate pe fundul apei, dar la felul în care știu să-și impună zilele „lor”, având deja una a culturii maghiare în timp ce tot ce e românesc piere (da, piere, și nu doar ca vestigii și documentare istoriografică, dar și cultural), să nu ne mire dacă la ceasul următoarei zile a culturii naționale, ziua Eminului va fi parte a unei săptămâni maghiare, „de pe 15 până pe 22 ianuarie”… Că așa s-a potrivit…
Cora Muntean: JAVRELE ÎN ALB
https://www.activenews.ro/opinii/Cora-Muntean-JAVRELE-IN-ALB-172170
Cora Muntean: JAVRELE ÎN ALB
https://www.activenews.ro/opinii/Cora-Muntean-JAVRELE-IN-ALB-172170
Criminalilor, scoateți mizeria asta, că s-a dat semnalul că e gata. Însuși profitorul de la Faizăr a zis, nu vă mai luați după jurmii psihopați.
Dar nu trebuie să răsuflăm ușurați că se termină. Nu, nu. Trebuie să fie o judecată, un Nürnberg al pandemiei.
Citiți Dictatura COVID s-a prăbușit. Un nou „J'accuse” zgâlțâie lumea. Este nevoie de un „Nürnberg II”
Personal, nu am fost deloc afectată. Dimpotrivă, din punct de vedere profesional a fost o experiență teribilă. Poate voi crăpa din cauza unui infarct sau AVC la care să fi contribuit și vaccinul. Dar nu m-a obligat nimeni să îl fac, nu-i așa?
Sunt milioane de motive să nu fie iertați.
Sunt acei bătrânei, soț și soție, amendați că se țineau de mână.
E acea fată peste care au intrat milițienii și au găsit-o goală în pat. Era cu iubitul ei în prima zi când a ieșit din carantină.
ADVERTISING
Și exemplele ar putea continua, pentru că dictatura și demența au mers mult prea departe.
Și am un exemplu chiar de ieri. O doamnă mi-a povestit trauma prin care trece din luna octombrie, sentimentul de vinovăție care o macină. Vaccinată complet a făcut boala. Și s-a dus la spital deoarece nu putea respira. Era în perioada de vârf cu delta. Era plin holul de oameni, care stăteau de mult timp acolo. A venit o doctoriță și i-a strigat numele. S-a mirat, deoarece în jurul ei erau oameni mult mai grav bolnavi. „Vă luăm prima pentru că sunteți vaccinată”, a strigat jigodia în alb, să audă și ceilalți. A plecat capul în pământ de rușine și s-a dus. „Doamnă, dar oamenii ăia vor muri, luați-i pe ei”, a spus ea. „Treaba lor, sunt inconștienți”, a răspuns javra în alb. A mai povestit despre ororile din spital și mi-a mărturisit că ar depune oricând mărturie despre ce a văzut.
Da, au fost și „eroi în alb” și aș vrea ca și lor să li se recunoască meritele. Și să aibă puterea să spună și ce făceau alții. Pentru că trebuie să fie o judecată. Aici, pe pământ.
Kaput „NaziPass” ?! Kaput!„Masca ?
https://www.art-emis.ro/analize/kaput-nazipass-kaput-masca
Kaput „NaziPass” ?! Kaput!„Masca ?
https://www.art-emis.ro/analize/kaput-nazipass-kaput-masca
Chiar dacă sinistrul Fauci va fi judecat pentru crimă împotriva umanității, consecințele faptelor sale și-au pus o amprentă grea pe viața oamenilor de pe întreaga planetă. „Certificatul verde”, similar „NaziPass”-ului de „arian” din cel de-Al Treilea Reich, au răsfrânt asupra umanităţii consecinţe dramatice uluitoare, care au deschis porţile grele ale sclaviei, şi controlului total al cetăţenilor planetari. „NaziPass”-ul „verde”, în formă modernă digitalizată, a fost investit cu linii decizionale mai monstruoase decât cel nazist - cum s-a dovedit a fi recentul caz al tenismanului Novak Djokovic în „penitenciarul Australia” -, ambele, fiind asociate cu îndemnul mefistofelic: „Turnați! Turnați! Turnați!”:
- În luna mai 2020, Marcel Vela (Ministrul de Interne de atunci) se adresa populației: „Sunaţi la 112 dacă cineva nu are mască în metrou şi strănută. Se încadrează în zona penalului!”[1]. Vă amintiți?
- În octombrie 2021, Raed Arafat („Comandantul acțiunii” „pe viață”(?) al Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă (D.S.U.), zbiera din toți rărunchii:
- „Dacă cineva intră într-o zonă unde se știe că trebuie să intre numai vaccinați (? - n.a.) și vede că nu se controlează și nu se întreabă de hârtie, de orice dovadă dacă ești vaccinat […] se pot sesiza organele de control. Și acest lucru chiar îl recomand”[2].
- „« […] trebuie oprit microfonul » celor care dezinformează (adică cei care au curajul să rostească Adevărul - n.a.) şi încurajează oamenii să nu se vaccineze”[3].
- „rasismul și xenofobia reprezintă o boală terminală a unei societăți și trebuie înfruntate și învinse înainte ca ele să devină o parte din « normalitatea » în care trăim”[4].
Din toate acestea rezidă scopul de gradul „zero” al „comunicării strategice” a lui Arafat, o comunicare preluată la ordin de la Ober Komando der Wehrmacht-ul „Marii Resetări”. Orice comunicare strategică a sa este infectată cu interese ascunse, de manipularea maselor, întrucât, ne amintim de guvernul Orban (Ludovic, nu Viktor - n.a.), apoi de „Guvernul meu” - Cîțu, care au plătit televiziunilor şi unor ziare de mare tiraj, sume importante din banii contribuabililor pentru a băga frica în populaţie, pentru a răspândi mesaje apocaliptice, mesaje false, cu privire la Covid, în timp ce seifurile corporațiilor au devenit neîncăpătoare. Televiziunile abundă de mesaje isterizante care nu țin cont de adevăr şi nici de interesul public, respinse de cetățeni.
„Lovitura de grație” a întârziat, dar a ieșit ca uleiul la suprafață apei:
Judecătorul Amer Jabre de la „Curtea de Apel București” a anulat obligativitatea purtării măștii în spații publice închise și deschise: „Dreptul la viața privată implică dreptul fiecăruia de a dispune de propriul corp... Obligarea de a amplasa pe față un material e ingerință în drepturile la viața privată și la propria imagine... Încălcarea demnității umane și a integrității persoanei”.
Minuta sentinței:
„Respinge cererea de intervenție accesorie a petentului M.A.I. în favoarea pârâtului Guvernul României, ca inadmisibilă în principiu. Respinge excepția lipsei de obiect a acțiunii, ca neîntemeiată. Respinge excepția lipsei de interes, ca neîntemeiată. Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C.N.S.U. Admite în parte acțiunea introdusă împotriva pârâtului Guvernul României. Anulează în parte a H.G. nr.1065/2020, respectiv art.1 din anexa nr.2. Menține în rest hotărârea atacată. Respinge actiunea impotriva pârâtului C.N.S.U., ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare. Recursul se va depune la Curtea de Apel București, sub sancțiunea nulității. Pronuntată prin punerea soluției la dispozitia părților, prin intermediul grefei instanței, azi, 16.12.2021”[5].
Baza de judecată: Articolul 53 din Constituția României
„Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți
(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății”.
Guvernul nu a atestat existența unei epidemii pe teritoriul României și nu există o hotărâre a C.N.S.U. de certificare a pandemiei în Romania[6].
Judecatorul Amer Jabre subliniază: „…Există o problemă și in privința scopului urmărit (apărarea sănătății publice): Guvernul nu a atestat punctual existența unei epidemii pe teritoriul României, ci doar s-a mulțumit să certifice la modul general existența pandemiei de coronavirus, fără vreo precizare legată de țara noastră”.[…] În privinta caracterului necesar al obligației de a purta masca (deși, dată fiind nedovedirea caracterului adecvat al măsurii, analiza nu mai este necesară), instanța reține că pârâții nu au demonstrat faptul că nu existau măsuri mai puțin invazive pentru atingerea scopului urmărit - spre exemplu, purtarea măștii doar de către personalul medical implicat în îngrijirea pacienților infectați cu virusul în cauză, purtarea ei doar de către persoanele aflate în apropierea pacientului, purtarea ei doar de către persoanele care tușesc sau strănută, purtarea ei doar în spații închise, doar dacă există o strânsă apropiere între persoane, doar dacă se depășește o anumita durată a șederii în comun etc. […] De asemenea, în verificarea proporționalității măsurii, se observă că pârâții nu au efectuat nicio analiză a efectelor negative pe care purtarea măștii le are (dintre care unele expuse mai sus), considerându-se probabil că această măsură nu are niciun impact social, economic, medical sau cultural negativ, nefiind deci puse în balanță toate consecințele unei astfel de măsuri.[…] În concluzie, obligația de mai sus nu respectă cerintele impuse de art.53 din Constituție!
Ca atare, în baza art.18 din Legea nr.554/2004, instanța va admite în parte acțiunea introdusă impotriva pârâtului - Guvernul României - și va dispune anularea în parte a HG nr.1065/2020, respectiv a art.1 din anexa nr.2, urmând a menține în rest hotărârea atacată”[6].
Sentința a smuls tresele autoplasate pe epoleții uniformei ilegale a „Comandantului acțiunii”. Oare entitatea în cauză o fi vaccinată și antirabic… că de, nu se știe după asemenea lovitură?
-----------------------------------------
[1] https://www.g4media.ro/video-ministrul-de-interne-marcel-vela-sunati-la-112-daca-cineva-nu-are-masca-in-metrou-si-stranuta-se-incadreaza-in-zona-penalului.html - 12 mai 2021.
[3] https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/raed-arafat-trebuie-oprit-microfonul-tuturor-celor-care-le-spun-oamenilor-sa-nu-se-vaccineze-1703109 - 16 octombrie 2021
[4] https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/arafat-reactie-dupa-ce-sosoaca-si-neamtu-au-fost-sanctionati-de-cncd-rasismul-si-xenofobia-reprezinta-o-boala-terminala-a-societatii-1801217 - 13 ianuarie 2022.
[6] Idem
[7] Sursa; sentința Curții de Apel București - https://m.luju.ro/judecatorul-jabre-face-istorie-amer-jabre-de-la-curtea-de-apel-bucuresti-a-desfiintat-obligativitatea-purtarii-mastii-in-spatii-publice-inchise-si-deschise-dreptul-la-viata-privata-implica-dreptul-fiecaruia-de-a-dispune-de-propriul-corp-obligarea-de-a-amp?fbclid=IwAR2xoY4lPG-pteH7YMSBQ9gbbpT7DLnPLKWne4KyJ3IEWYn2tKbhPy-SaMA - 16 ianuarie 2
DREAPTA BO-BO FRANCEZA SI SORA EI DIN ROMANIA
https://bogdancalehari.wordpress.com/2022/01/18/dreapta-bo-bo-franceza-si-sora-ei-din-romania/
DREAPTA BO-BO FRANCEZA SI SORA EI DIN ROMANIA
https://bogdancalehari.wordpress.com/2022/01/18/dreapta-bo-bo-franceza-si-sora-ei-din-romania/
“Sunt șanse ca Franța să scape de Emmanuel Macron. Dreapta tradițională, gaullistă, are o bună candidată în persoana doamnei Valérie Pécresse.
Dacă turul 2 al prezidențialelor va fi Macron (27%)-Pécresse (16%), cum se pare, voturile lui Zemmour (13,5%) și Le Pen (16%) vor merge către ea. Sunt destui francezi de stânga sau fără opțiuni rigide, care s-au săturat de Macron și ar putea vota pentru candidata de dreapta. „- ADRIAN PAPAHAGI, 6 ianuarie ora 10.29
Si aia, sute, care i-au dat like si aia, zeci, care i-au distribuit manipularea si dezinformarea asta, habar n-au ca Valérie Pécresse „candidata dreptei traditionale gauliste”, nu este altceva decat un alt Macron, dar cu fusta. Da, pt. ca Macron cu pantaloni, a fost sustinut de Valérie Pécresse inaintea turului al doilea la prezidentialele deacum 5 ani. Asadar, Macron a ajuns presedinte si multumita lui Pécresse – favorita lui Papahagi! Aia care i-au dat like nu stiu, dar Papahagi stie asta! Cum stie si ca Valérie Pécresse -„dreapta traditionala bla bla ” – a semnat impreuna cu Christiane Taubira – candidata socialistilor la prezidentiale – apelul pentru „o Franta multiculturala si post rasiala” lansat de comunista woke, Rockhaya Diallo. Cum stie si ca dupa ce a cazut in sondaje de la la 22% la 16 %, Valérie Pécresse a schimbat mesajul cu ” Franta posta rasiala si multiculturala” cu mesajul despre „radacinile crestine ale Europei si „mandria franceza restaurata”! Stie, pt. ca se vorbeste de asta in Franta de cateva luni bune. Stie si ca Valérie Pécresse – care l-a sustinut pe Macron si a semnat apelul comunistei – a sustinut portul hijabului in universitati, impreuna cu imamul fundamentalist M’hammed Heniche, care a participat la cabala indreptata impotriva profesorului Samuel Paty, ulterior decapitat de unul dintre discipolii imamului! Stie, pt. ca in Franta vin alegerile si se vorbeste mult despre asta. Si Adrian Papahagi e foarte bine informat asupra realitatii franceze, dar stiind ca multi dintre admiratorii sai nu sunt, se foloseste de asta pt. a manipula si dezinforma! Si nu, voturile celor care sunt cu Zemmour si Marine Le Pen nu vor merge la Pécresse, pt. ca in Franta exista inca 30% din electorat, care nu voteaza cu stanga in nicio varianta – indiferent ca varianta aia se cheama Macron sau Pécresse.
In realitate – ca si Sarkozy sau Alain Juppé, contracandidatul lui Macron acum 5 ani – Valérie Pécresse este o figura cunoscuta a “dreptei bo-bo” (bourgeois – boheme), sau cum i se mai spune in Franta, “dreapta caviar”, formata din figuri si personalitati politice care se declara de dreapta, dar care sustin ideile, proiectele si platformele culturale si globaliste ale stangii franceze si europene. Daca Teodor Baconschi il avea drept favorit, acum 5 ani, pe islamofilul Alain Juppé (lucru ce nu l-a impiedicat sa salute alegerea lui Macron -intelectualului crestin si pro american, Macron, spunea el ! -), era normal ca Adrian Papahagi sa-si doreasca acum presedinte pe Valérie Pécresse. Si asta pentru ca Papahagi, Baconschi sau Plesu ori Liiceanu si Paleologu, sunt figuri reprezentative ale “dreptei” romanesti bo-bo, formata ca si sora ei mai mare din Franta, din indivizi care se declara conservatori sau liberali clasici, in timp ce considera normal sa sustina USR, imigratia , UE si multiculturalismul, sa boicoteze referndumul pt. familie sau sa-l atace pe Trump!
Aceleași rachete, cine s-a jucat cu ele
https://ioncoja.ro/aceleasi-rachete-cine-s-a-jucat-cu-ele/
Știrea de pe Bursa.ro este semnată de celebrul jurnalist Eduard Ovidiu Ohanesian, cel răpit în Irak. Acesta dezvîluie mult mai multe amănunte despre prietenia româno-israeliană a lui Talpeș.
„Din surse SIE am aflat că rachetele operativ-tactice nu au ajuns niciodată în Statele Unite. Au fost transferate în Israel, în anul 1996. La afacere au participat „Defence Intelligence Agency” din SUA, înalţi oficiali Mossad, cadre ale MApN şi din Serviciul de Informaţii Externe. (…) Totul s-a desfăşurat sub supravegherea directă a unui agent Mossad (serviciul secret israelian) pe nume Aliza, împreună cu ofiţerii de la Serviciul de Informaţii Externe. (…) Pentru perfectarea „afacerii”, s-a deplasat în România, însuşi şeful Directorarului de Securitate al Ministerului Apărării din Israel, Eliezer (Eli) Pincu, evreu născut la Galaţi. Vechi ofiţer de informaţii, Pincu a lucrat în ministerul apărării israeliene încă din anul 1970. Până de curând, Pincu a fost ataşat militar la Misiunea Europeană din Paris (MOD). Anul trecut, demnitarul a fost numit şeful Departamentului de Control al Exporturilor (ECD) din ministerul apărării israelian. Se pare că de la mijlocul anului trecut, ECD a preluat competenţele în materie de licenţiere şi exporturi militare de la SIBAT, echivalentul sereiului nostru.”,
(cf. https://www.bursa.ro/mapn-scudtul-nostru-unde-e-rachete-romanesti-sute-de-milioane-de-dolari-destinate-casarii-si-au-schimbat-destinatia-0490115)
PSD este direct vinovat de explozia prețurilor la gaze și energie: explicații clare ale unui antreprenor
https://www.podul.ro/articol/16589/psd-este-direct-vinovat-de-explozia-preurilor-la-gaze-i-energie-explicaii-clare-ale-unui-antreprenor
PSD este direct vinovat de explozia prețurilor la gaze și energie: explicații clare ale unui antreprenor
https://www.podul.ro/articol/16589/psd-este-direct-vinovat-de-explozia-preurilor-la-gaze-i-energie-explicaii-clare-ale-unui-antreprenor
De la bun început spun: știu că peste tot în Europa prețurile la energie au crescut, din multiple motive, dar mai ales datorită jocurilor Rusiei. În România avem însă o situație specială, iar Ciuma Roșie și statul corupt și-au adus contribuția directă la facturile uriașe, la explozia lor. Așa-zișii social-democrați – niște bandiți, toți știm asta – puteau interveni în ajutorul familiilor nevoiașe, de care susțin că le pasă. Nici măcar asta nu au făcut.
Ce m-a mobilizat să scriu acest articol a fost obrăznicia cu care lider formal al Ciumei Roșii, Marcel Ciolacu, susținea, acum câteva luni, că, dacă va avea o majoritate, va promova o lege care să plafoneze cheltuielile cu energia ale consumatorilor casnici. Majoritate are, dar legea lor nu a avut nici un efect. Și știți de ce? Fiindcă statul corupt condus Ciuma Roșie câștigă de pe urma faptului că au explodat prețurile la energie! La televizor, PSD plânge de mila consumatorilor captivi, însă în realitate se bucură că îi jupoaie: face astfel bani la buget, bani mulți, pentru a-și plăti sinecurile și pensiile speciale.
Pe scurt, de ce PSD și statul obez sunt vinovate, ba chiar se bucură, că au crescut prețurile la energie:
– Autoritatea Națională de Reglementare în Energie, ANRE, este fieful PSD. În fruntea ei este un fost deputat PSD, un sindicalist cu studii dubioase. Recent, PSD l-a numit în conducerea ANRE și pe Alexandru Stănescu, un inginer de tractoare, fratele lui Paul Stănescu, umbra lui Ciolacu. ANRE avea instrumente să intervină din primăvară/ vară, se anticipa explozia prețurilor. Nu a făcut nimic.
– România are rezerve uriașe de gaze în Marea Neagră. Din 2017 în 2019, regimul Dragnea a blocat exploatarea lor. Guvernarea PNL care a venit în noiembrie 2019 n-a mișcat nimic ca să repare răul făcut de Dragnea. Așa că, acum, România este la mâna Gazprom, importă tot mai mult și tot mai scump. Putin folosește gazele ca pe o armă. Gazele din Marea Neagră sunt neatinse.
– Nu furnizorii, ci producătorii de energie, în majoritatea lor firme de stat, au crescut prețurile la curentul electric. Cel mai mare producător de energie, Hidroelectrica, companie deținută de statul român în proporție de 80%, câștigă enorm de pe urma exploziei prețurilor la energie, a făcut un profit istoric în 2021. Ce se va întâmpla cu acest profit? Va fi încasat de statul român și de Fondul Proprietatea, care deține un pachet minoritar. Statul român nu va folosi acest profit pentru a investi în dezvoltarea companiei, ci-l va băga în veniturile la buget, de unde se plătesc salariile uriașului aparat bugetar și pensiile speciale. Pe scurt, repet: statul român e fericit că i-a jupuit pe consumatori, fiindcă astfel are bani de salarii și de pensii speciale.
La ora la care scriu, observ haosul din Guvern: ministrul Energiei face o declarație despre facturile la energie și, după 12 ore, vine șeful său de la PNL, Florin Cîțu, și-l contrazice direct și brutal. Pesediștii și peneliștii pasează de la unul la altul răspunderea guvernării jalnice. Premierul, general de armată și pensionar special, nu pricepe nimic din ceea ce se petrece pe piața energiei. Omul citește niște declarații care evident i-au fost scrise de alții. Degeaba dai ordine într-o economie de piață, nimeni nu te ascultă.
Ce-i de făcut? România nu trebuie să inventeze acum apa caldă, ci doar să se uite la guvernele de dreapta din Uniunea Europeană. Atât. Acest guvern incapabil n-are decât să angajeze 2-3 traducători, să preia soluții de dreapta deja aplicate de către alte executive și să le transpună în legislația românească.
Dar echipei de impostori pe care Iohannis a instalat-o la Palatul Victoria puțin îi pasă de prețurile la energie și de problemele cetățenilor și firmelor, ei sunt acolo ca să fure. Merg pe binecunoscutul principiu: “După noi, potopul!“. Dar potopul, furia oamenilor înșelați, pe ei îi va mătura, când va veni.
++++++++++++++++++++++++++++++++++++
TOATE SAITURILE MELE GOOGLE pe categorii
https://gerulianland.forumgratuit.ro/t841-toate-saiturile-mele-google-pe-categorii#956
my gerulian ORGANIZER toate-saiturile-mele-google
https://sites.google.com/site/mygerulianorganizer/toate-saiturile-mele-google