Petre M. Iancu: Scholz -Împăciutorismul școlii “realiste” occidentale îi întărește...
Scholz la Putin, delirul occidental și remediul
Nu Putin e problema, ci vestul, delirul liderilor apuseni trăind în toxică dependență de dictatori, ca victimele terorizate față de bătăușii ce-și prefac căsniciile în teren de bullying, căci beneficiază de înțelegere.
Așa cum era de așteptat, cancelarul n-a obținut la Moscova mare lucru. În timp ce cancelarul era la Kremlin, Duma de Stat, a adoptat, de bunăseamă la ordinul tiranului, o rezoluție, cerând ca Putin să recunoască independența autoproclamatelor republici separatiste ucrainiene din Donbass, Donețk și Lugansk. Semn al orchestrării manevrei, Putin a evocat în timpul discuției cu Scholz un imaginar ”genocid” în Donbass.
Încă o minciună sfruntată, încă o umilire, încă o palmă pe obrazul unei oaspete occidental. După convorbirea sa cu Vladimir Putin, Olaf Scholz a reiterat mantra potrivit căreia ”o agresiune militară împotriva Ucrainei ar avea ”consecințe grave””. Tot el a salutat la conferința de presă anunțata ”retragere parțială” a trupelor ruse de la granița ucraineană, ca și cum n-ar ști că la NATO nu s-a remarcat nici o repliere.Ce sunt genul acesta de anunțuri, ba calde ba reci, anunțând destinderi urmare de întăriri ale trupelor masate la atac? O tactică de uzură a războiului hibrid și psihologic, menită să-i epuizeze pe adversari și să le fărâmițeze rezistența. Ori să-i ia prin surprindere în momentul atacului.
Ulterior, Scholz i-a încurajat, implicit, pe cei care, în vest, se mai dedau iluziilor. Dezescaladarea e, potrivit cancelarului, ”posibilă”, iar ”soluțiile diplomatice” n-ar fi fost ”epuizate”, ci ar trebui ”muncit la o soluție pașnică”. Și altele asemenea.
Or, nu vestul e sau a fost vreodată piedica în calea păcii. Iar concesiile ori promisiunile Moscovei nu fac, după cum se știe din experiență, nici cât o ceapă degerată. În locul ucrainienilor, n-aș destupa încă sticla de șampanie. N-aș coborî garda. N-ar trebui să dea nimeni doi bani pe anunțurile de retragere ale Rusiei. De altfel, victoria în această confruntare nu e necotropirea Ucrainei încă necotropite după invazia din Donbass. Războiul cibernetic, hibrid și psihologic continuă. La fel și umilirea vestului. Nu posibila absență a invaziei, poate doar amânate, ar fi victoria. Ori schimburile de bla bla și vorbe goale. Ci revenirea la respectul datorat dreptului internațional.
Dar, la Moscova, Scholz a încercat, potrivit unor surse, să ”evite războiul prin ”formalizarea” (sau oficializarea) blocării durabile a aderării la NATO a Ucrainei – aderare împiedicată de facto de Angela Merkel încă de la București, în 2008.
Deși cancelarul a încercat s-o compenseze retoric cu niște mărunte înțepături la adresa regimului rus, (de felul evocării închiderii abuzive a organizației pentru apărarea drepturilor omului, Memorial și a postului Deutsche Welle), tentativa lui Scholz de formalizare a neaderării la NATO a Kievului ar fi izbânda servită de Germania pe tavă lui Putin. Cu atât mai mult cu cât e absurd să încerci să ”eviți un război”, care de fapt a început de mult.
Și ar putea oricând izucni fierbinte, de vreme ce rușii își întăresc prezența la graniță cu unități aduse în proximitate și construcția de spitale de campanie în Belarus, cum evidențiază serviciile secrete britanice.
Inadecvarea intelectuală și psihologică
Se întreabă, ca atare, mulți: ce-o fi în capul liderilor occidentali care și-au predat ștafeta rușinii, ducându-se unul după altul, perfect inutil în ordinea preîntâmpinării unei invazii ruse în Ucraina, la Kremlin, cu mâna pe căciula mult frământată, fără să obțină altceva decât propria decredibilizare?
Răspunsul corect nu e ”nimic”. Ar fi fost bine să nu fie decât atât. Iar ce e în capul lor nu prea ține de situația de pe teren, care e tot mai puțin relevantă pentru deciziile adoptate de liderii occidentali.
Marea problemă nu e morbul, ci boala organismelor lipsite de imunitatea necesară a-l combate eficient.
În cauză e iraționalitatea crescândă a acestor lideri. Condiționați ideologic, ei nu par a vedea din realitate decât ce le permite fereastra din fața ochilor, din restul ei nevăzut ivindu-se presiunea tiranilor. De pildă repetatul șantaj moscovit cu războiul, amenințările teroriste, care au efectul unei găleți de apă rece turnate în cap, un duș de gheață, trezindu-i neplăcut pe visători din dulcea toropeală a confortului și a plăcerii de a fi în fruntea bucatelor, fără a conduce de fapt.
Dacă lucrurile n-ar sta așa, acești lideri n-ar avea o perdea pe ochi. Ar vedea lesne ceea ce de ani de zile tot constată și explică toți observatorii lucizi ai fenomenului putinist, islamist, terorist.
Realitatea unei relații toxice
Trăind mulți ani în Răsărit, unii dintre ei au descoperit direct sau prin efecte flagelul comunist și teroarea totalitară, care sunt mama și tatăl modului de a gândi al agresorului imperialist. Gary Kasparov n-are nevoie să se uite în capul lui Vladimir Putin ca să intuiască ceea ce un bun jucător de șah știe despre modul de a gândi, despre intențiile și impulsurile adversarului său. Kasparov, bunăoară, știa, după cum s-a exprimat fostul campion mondial ruso-iudeo-armean pe Twitter, că nu decizia Ucrainei sau a alianței nordatlantice de a-i face pe plac țarului determină decizia lui a de a invada, sau nu, țara vecină. Pentru că tiranii ”nu dispun de instinctul omenesc normal al nevoii de a găsi calea unui compromis. A te supune unui bully nu face decât să-l încurajeze”.
Toți observatorii cu scaun la cap și onești provenind din fostul imperiu comunist cunosc acest simplu adevăr sistemic. Pentru că oamenii acestui spațiu au fost timp de multe decenii, ba chiar timp de secole și milenii victimele opresiunii și a codependenței de agresor, de satrap și de tiran a victimelor lor. Dar și lucizii din vest înțeleg natura unei relații care corespunde raporturilor otrăvite dintre bătăușul care-și maltratează sistematic nevasta, la fel de stimulat de iertarea ei nejustificată, pe cât e de încurajat mardeiașul clasei de înțelegerea nemeritată pe care i-o arată dascălul prost și laș.
Haidamacilor și ciomăgarilor li se caută scuze ieftine, doar doar se va scăpa de datoria confruntării oneste și frontale cu turbulentul antisocial, pe care o pedeapsă sănătoasă aplicată drept, sever și la timp l-ar putea la rigoare trezi, tempera și salva.
Bătăușul global și împăciuitorii din vest
În relațiile internaționale, acest tip de comportament cu reminiscențe hitleriste ori staliniste e o perpetuă ispită pentru tirani. Cu cât bătăușilor terorizând Comunitatea Internațională dascălii lor, instalați în fruntea bucatelor la Washington, Paris și Berlin, le arată mai multă îngăduință, și le dau mai asiduu nas, cu atât vor lua proporții crimele agresorilor, tiranilor și teroriștilor, ca și frecvența, atrocitatea și odioșenia faptelor lor.