Despre George Coșbuc

PATRONUL NOSTRU SPIRITUAL, GEORGE COŞBUC

1. Primii ani

1866-09-20 Se naşte George Coşbuc la Hordou-Năsăud (astăzi Coşbuc), al optulea din cei 12 copii ai preotului Sebastian şi al preotesei Maria Coșbuc. Copilăria şi-o petrece într-o aşezare sătească cu un folclor bogat şi cu o natură palpitantă, aspecte care îi vor influența opera de mai târziu.

1873 - 1876 Copilul Coșbuc urmează cursurile primare la diferite școli - Hordou, Salva, Telciu și Năsăud.

1876 - 1884 Coșbuc urmează studiile liceale la Năsăud. Liceanul citeşte mult şi gândeşte adânc asupra lecturii. Activeaza la Societatea de Lectură "Virtus romana rediviva" a elevilor, devine vicepreședinte și apoi președintele ei şi imprimă zeci de pagini originale și traduceri în publicația Societăţii "Muza someșeană". Numărul poeziilor lecturate se ridică la 150 şi cel al versurilor publicate în revista manuscrisă, la 50 de creații.

2. Debut

1884 toamna... Îşi face debutul literal cu Filozofii și Plugarii la Gazeta Tribuna din Sibiu, condusă de I. Slavici. Moment important în destinul său poetic.

1886 Retragerea de la facultate din cauza lipsurilor materiale.

3. Gazetar

1887 august. Coşbuc devine redactor la Tribuna, datorită lui Ioan Slavici, care abordează în cadrul discuţiilor o multitudine de probleme de teorie literară. O etapă rodnică, soldată cu publicarea a 55 de poezii (originale sau traduceri). Devine foarte cunoscut în Transilvania.

1889 Apariţia poemului Nunta Zamfirei în Revista Tribuna (nr. 108).

4. Perioada bucureşteană

1890 La chemarea lui Titu Maiorescu se stabileşte în Bucureşti. Primeşte postul de "desemnator-adjunct" la Ministerul Cultelor, din care, fiindcă nu i se potrivea firii sale, va demisiona la scurtă vreme. Colaborează la diferite reviste literare şi duce o viaţă agitată.

5. Balade şi idile. Fire de tort

1893 Coşbuc publică prima culegere de poezii originale prin volumul „Balade si idile”. Cartea marcheaza un moment important în evoluţia sa artistică şi în dezvoltarea literaturii române.

6. Conducător de reviste

1894 - 1896 Împreună cu Ioan Slavici şi I.L. Caragiale, editează revista Vatra. Publică aici, printre altele, poeziile "In opressores" şi "Noi vrem pământ".

1895 Căsătoria lui Coşbuc cu Elena Sfetea, având binecuvântarea părinţilor. Se naşte singurul băiat al scriitorului, Alexandru.

1896 Apare "Fire de tort", a doua culegere de versuri originale.

7. Traducător

1897 Reeditarea volumului "Balade si idile", din care, nemotivat, omite cateva poezii de o mare frumusete.

În acest an, publică mai multe traduceri din creaţia universală: "Mazepa" de Byron, "Georgicele" , "Eneida" de Virgiliu, intrate în ciclul literaturii române. Poetul are concomitent serioase preocupări privind dezvoltarea presei româneşti. Conduce revista "Foaia interesantă" (1897) si face parte din colectivul redacţional al periodicului "Albina" (din 1897), publicație dedicată culturalizării poporului. În această privinţă publică zeci de articole.

1899 Publică cărţile: "Războiul nostru pentru neatârnare" şi "Povestea unei coroane de oţel", în care evocă cu patos luptele eroice ale ostașilor noștri.

1900 Coșbuc este ales membru corespondent al Academiei Române. Se hotărăşte să traducă Divina Comedie de Dante Aligheri.

1901 Coşbuc, împreună cu Vlahuţă, editează revista Revista "Sămănătorul", concepută ca descendenţă a revistelor patriotice mai vechi; Dacia literară (1840), Tribuna (Sibiu).

1902 I se tipăreşte cea de-a treia culegere de versuri originale: "Ziarul unui pierde vară". Primeşte postul de referendar la Casa Şcoalelor. Un timp este coleg cu Al. Vlahuţă, M. Sadoveanu, Emil Gârleanu. Pentru a face o traducere fidelă a Divinei Comedii, după original, începe să înveţe serios limba italiană, întreprinde o călătorie mai lungă în Italia şi stă mai multe săptămâni în staţiunea balneară Riva.

1904 Tipăreşte culegerea de versuri patriotice "Cântece de vitejie".

Lucrează intens la traducerea Divinei Comedii. În colaborare cu Ioan Gorun și Ilarie Chendi, scoate Revista "Viața literară".

1907 Are neplăceri din cauza publicării poemului manifest "Noi vrem pământ", care se răspândise în foi volante în masa răsculaţilor. Alte două poezii ale sale reflectă frământările sociale ale vremii: "Pământul uitării" și "Parabola semănătorului".

1908 Reîntoarcere pe pământurile natale, unde este primit ca un apostol.

1910 Publicarea traducerii dramei "Don Carlos" de Fr. Schiller.

8. Războiul și pierderea fiului

1914 Declanșarea Primului Război Mondial. Poetul deplânge (in poezia Morţi-pentru cine ?) trimiterea românilor în război de către autorităţile Impreiului Austro-Ungar.

1915 Moartea fiului Alexandru, student şi tânăr talentat, într-un accident de automobil la Băleşti, în Oltenia. Durerea este copleșitoare și poetul nu-și va mai putea reveni. Își găsește refugiul în opera lui Dante.

9. Academia Română

1916 Alegerea ca membru activ al Academiei Române.

10. Moartea

1918-05-09 Moare scriitorul George Coșbuc, la numai 51 de ani, fiind înmormântat în cimitirul Șerban Vodă - Bellu, lângă fiul său Alexandru, și în vecinătatea marilor scriitori Mihai Eminescu, I.L. Caragiale ș.a.

11. Post mortem

1924 - 1932 Apare "Divina Comedie" de Dante Aligheri. Traducere de G. Coșbuc. Editie îngrijită și comentată de Ramiro Ortiz, Vol I-II

1943 Moare soţia poetului.

1966 Se publică "Odissea" de Homer. Traducerea de G. Coșbuc. Ediţie îngrijită de Iuliu Sfetea și St. Cazimir, cu un studiu introductiv de St. Cazimir, vol I-II, București.