Practica studențiască

Excursie la stațiunea biologică ”Petre Jitariu” (I zi)

În perioada 19 iunie-24 iunie, s-a organizat stagiul de practică pentru studenții Facultății de Biologie și Chimie. Practica s-a desfășurat la staţiunea biologică „Petre Jitariu” Potoci – Neamţ, o regiune cu locuri foarte frumoase, în mijlocul naturii, cu o biodiversitate variată și interesantă.

Stațiunea Biologică ”Petre Jitariu” Potoci- Neamț este situată pe malul de S-E al lacului de acumulare Izvorul Muntelui, Bicaz și a luat ființă ca răspuns la problemele de mediu generate de amenajarea complexului hidroenergetic, construirea barajului și a uzinei hidroelectrice de la Stejaru. În anul 1957 Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași a înființat ca subunitate a Facultății de Biologie, Stațiunea de Cercetări Biologice, Geografice și Geologice ”Stejaru”- Pângărați, cu o bază de lucru pentru hidrobiologi, la Potoci, pe malul lacului Bicaz.

Chiar din prima zi, studenți au urcat nerăbdători în autocar, însoțiți de profesorii Dn Vasile Gratii, Dna Rodica Nedbaliuc, Dna Coadă Viorica și Dn Vasile Lozovan. Astfel, am dat startul călătoriei de neuitat prin localitățile și orașele României. Pentru curioșii care prima dată au vizitat țara vecină, timpul de ajungere la destinație a trecut foarte repede. Orașele Bicaz, Piatra-Neamț situate la poalele munților, ne-au impresionat prin pantele abrupte, acoperite de vegetație cu arbori de conifere. Studenții au fost cazați în căsuțe din lemn, amplasate pe malul lacului ”Izvorul Muntelui”. O privelește nemaipomenită, lanțurile muntoase înconjoară lacul care se întinde pe o lungime de 35 de km.

În seara zilei de luni, studenții au avut ocaziă să urmăreacă niște tehnici de capturare a insectelor nocturne. Folosind un bec pe fundalul unui ecran negru, insectele nimereau în această capcană și erau colectate de un grup de profesori, specialiști în domeniul Entomologiei. Astfel, studenții au făcut cunoștință cu noi specii de insecte nocturne, îndeosebi fluturi, care se găsesc în aceste zone montane.

Studierea biodiversității din muntele Ceahlău ( a II-a zi)

În dimineața zilei de marți, studenții practicanți au mers la Parcul Național Ceahlău - o arie protejată de interes național. Această excursie a cuprins vizitarea mai multor obiecte de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, muzee, arii naturale protejate).

Situat în arealul Carpaților Orientali, parcul reprezintă un areal montan cu o mare diversitate reliefală (turnuri, ace, creste calcaroase, relief carstic cu vârfuri ascuțite, peșteri, cheiuri, văii) cu păduri, pajiști și fânețe. Acest parc ocupă o suprafață de 8.396 hectare (formată din conglomerate dure a Masivului Ceahlău) și include ariile protejate Polița cu Crini (rezervație naturală de tip științific și botanic) și Cascada Duruitoare (monument al naturii). Urcînd de-a lungul muntelui, pe un traseu bine determinat cu marcaje, ce se întinde pe o lungime de 8 km, studenții au putut să studieze mai multe tipuri de habitate: Păduri aluviale, Păduri dacice de fag, Păduri acidofile de Picea abies, Păduri de Larix decidua și/sau Pinus cembra din regiunea montană, Păduri din Tilio-Acerion pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene, Tufărișuri cu Pinus mugo și Rhododendron myrtifolium, Pajiști calcifile alpine și subalpine, Peșteri închise accesului public, Tufărișuri cu specii sub-arctice de Salix, Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Fânețe montane, Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase și Vegetație lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane) ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică lanțului oriental al

Carpaților.

Flora parcului este alcătuită din arbori și arbusti cu specii de brad, larice, zâmbru, tisă, pin de pădure, jneapăn, ienupăr, fag, gorun, stejar, carpen, paltin de munte, arțar, tei, frasin, jugastru, mesteacăn, răchită etc.

Vegetația ierboasă are în componență specii de: arnică, pelin, coada șoricelului, omag, sânziene de munte, clopoței, cornuț - specie endemică pentru Carpații românești, garofiță de munte, garofiță albă de munte, ochiul-șarpelui, ovăscior, crucea voinicului, ineață, țâța-vacii etc.

Fauna parcului este una diversă și bine reprezentată din mai multe specii de mamifere, păsări, reptile și amfibieni. Mamifere: cerb, căprioară, capră neagră, pisică sălbatică, mistreț, vulpe, jder,

nevăstuică, viezure, iepure de câmp, dihor, arici comun, pârș cu coada stufoasă, pârș de stejar, pârș de alun, șoarece săritor de pădure, liliacul târziu etc.

Păsări: uliu porumbar,acvilă de munte, pescăruș albastru, fâsă de munte, cocoș de munte, acvilă-țipătoare-mică, corb, mierlă de apă, mierla de piatră, brumăriță de stâncă, ciocănitoare-de-munte, pițigoi-moțat, ciocârlia de pădure, șoim călător etc.

Reptile și amfibieni: năpârcă, șopârlă de câmp, șarpe de apă, șarpele orb, viperă, broască râioasă verde, broasca roșie de munte, broască râioasă sau tritonul de munte.

Totodată, chimișii pasionați de structura și compoziția substanței, au analizat rocile din împrejurimi, care s-au dovedit a fi destul de diverse după natura chimică.

În vîrful muntelului Ceahlău se întindea o panaramă minunată a crestelor munților vecini. Aici am făcut un popas la Cabana Dochia, am vizitat Mănăstirea Muntele Ceahlău, după care am urmat un alt traseu de coborîre, cu o lungime de 15 km. La întoarcece am admirat lanțul de stînci înalte și abrupte, modelate în forma unor figuri geometrice de către factorii de mediu. Cu toate că nu a fost ușor deloc de

parcurs cărările înguste, totuși eforturile au fost răsplătite prin minunățiile naturii

vizitate de studenții UST.

Studierea florei și faunei de pe teritoriul stațiunei (a III-a zi)

A III-a zi am studiat biodiversitatea de pe teritorilul stațiunii. Dn Vasile Gratii împreună cu Dna Rodica Nedbaliuc, ne-au făcut o călătorie prin lumea plantelor ce se găsesc în această regiune. Studenții curioși, făceau notițe în caietele practice, scriind toate detaliile despre speciile de plante care nu le-au întîlnit în pe teritorul țării noastre. Deasemenea au fost studiate adaptările acestor plante la condițiile de viață din munți, cît și modaliățile de răspîndire, utilizarea lor în medicină și alte aspecte cu caracter științific. Dna Viorica Coadă a prezentat fauna entomologică, ce s-a dovedit a fi la fel destul de variată în specii.

Excursie la Lacul Roșu și Cheile Bicazului (a IV-a zi)

Joi am vizitat Lacul Roșu care este în apropierea Cheilor Bicazului. Aceste este un lac de baraj natural, situat la poalele Muntilor Hasmasu Mare. Este cel mai mare lac natural montan din România, numele provenind de la Pîrîul Roșu, care traversează straturi de culoare rosie, cu oxizi și hidroxizi din fier. Am fost interesați să studiem calitatea apei din acest lac. Astfel, Dn Vasile Lozovan, împreună cu

studenții, a efectuat niște măsurări expres a unor indici chimici de calitate a apei. Utilizînd o serie de senzori, care permit efectuarea analizei chiar la fața locului, a fost determinat pH-ul apei, conductivitatea, oxigenul dizolvat, temperatura apei etc. Deasemenea, utilizînd metode analitice, au fost efectuată determinarea calitativă a ionilor din grupa azotului: azotații, azotiții și amoniul. În urma analizei, apa din lac s-a dovedit a fi destul de curată, soluțiile nu s-au colorat la identificarea ionilor. Aceste rezultate sunt demonstrate și de biodiversitatea bogată a acestui lac. De-a lungul lui au fost studiate diverse specii de plante, insecte și alte viețuitoare care uimesc privirile turiștilor. Deasemenea, Lacul Roșu este o atracție turistică și prin legendele de formare a acestuia, culoarea roșie fiind asociată cu sîngele.

De la Lacul Roșu, am parcurs pe jos traseul ce trece prin Cheile Bicazului - o

minune a naturii. Cheile au fost formate de râul Bicaz și fac legătura între Transilvania și Moldova. Cu o lungime de peste 6 km, acest traseu, cu drum în serpantină, este un punct de atracție destul de vizitat datorită stîncilor abrupte și drepte care se înalță direct deasupra drumului care care leagă orașele Gheorgheni și Bicaz. Studenții, fascinați de aceste ”statuii” gigante din piatră care s-au format de-a lungul a zeci de milioane de ani, nu au ezitat să-și facă poze aproape la fiecare stîncă care se înălța deasupra lor.

Studierea biodiversității din regiunea lacului ”Izvorul Muntelui” (a V-a zi)

Vineri, studenții UST, însoțiți de profesori, au studiat biodiversitatea acvatică a lacului ”Izvorul Muntelui” sau i se mai zice Lacul Bicaz. Lacul aparține categoriei lacurilor eutrofe – oligotrofe. Acesta este un lac de acumulare aflat pe cursul mijlociu al râului Bistrița la 4 km în amonte față de orașul Bicaz. Are în medie o lungime de 35 km, un perimetru de 71 km, o suprafață de 32,6 km² și un volum maxim de apă de 1.250 milioane m³, fiind totodată – ca mărime – al doilea lac artificial din România și al treilea ca înălțime. Apa acumulată este folosită atât pentru producerea de energie electrică în centrala hidroelectrică „Bicaz-Stejaru” cât și pentru alimentarea fabricii de ciment din localitate sau pentru alte cerințe din aval.

Malurile acestui lac sunt extrem de abrupte, acoperite de roci, ceea ce face dificilă studierea lui, doar selectiv, am putut cerceta unele porțiuni ale lacului. Fauna apelor lacului cuprinde specii precum: babușcă, clean, lostriță, moioagă, mreană, oblete, păstrăv (indigen, de lac și curcubeu), porcușor, plătică, scobar. Au fost colectate probe de apă în vederea studierii bioindicatorilor: fitoplancton, zooplancton,

zoobentos, ihtiofauna, cît și indicatorilor chimici de calitate a apei.

Activitățile studenților în timpul liber