Bunătatea lui Dumnezeu

În prezenta perfectă a lui Dumnezeu, numai bunătatea perfectă, si sfintenia perfectă există: acestea sunt asteptările Lui. Dacă suntem sinceri trebuie să recunoaştem că viaţa noastră nu este perfectă,toţi suntem păcătoşi. Deciderile adus-e fără de Dumnezeu ne formează pe noi, păcatul distorsionează sinele, si în final poate să împetrească inima omului, împotriva bunătăţii lui Dumnezeu. De bunătatea lui Dumnezeu, de harul şi iertarea Lui, toţi avem nevoie.

"Domnul este milostiv si plin de îndurare, îndelung răbdător şi plin de bunătate. Domnul este bun faţă de toţi, şi îndurârile Lui se întind peste toate lucrăriile Lui.” (Psalmul 145,8-9)

În viata fiecaru-i om este real păcatul, ce indepărtează de Dumnezeu (Isaia 59,1-2), şi din lipsa pocăinţei conduce la moarte. În schimb bunătatea lui Dumnezeu, la o părere de rău si la o pocăinţă vrea să ne conducă.

"Sau dispreţuieşti tu bogaţiile bunătăţii ingăduinţei si îndelungei Lui răbdări? Nu vezi că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnâ la pocaintă?" (Romani 2,4)

Nimeni nu se poate răscumpăra pe el însuşi. Isus Hristos a venit să ne răscumpere. Venirea lui Isus in această lume este cea mai mare faptă a bunătăţii lui Dumnezeu, si această bunătate s-a întrupat în Isus Hristos.

"Dar cînd s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mîntuitorul nostru şi dragostea Lui de oameni, El ne-a mîntuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înoirea făcută de Duhul Sfînt, pe care L-a vărsat din belşug peste noi prin Isus Hristos, Mîntuitorul nostru, pentru-că odata socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem în nâdejde, moştenitori a vieţii veşnice." (Tit 3,4-7)

Dumnezeu este departe de toate relele, pentru că esenţa Lui este bunătate. El cu sigurantă nu doreşte moartea nici unui om (inclusiv a lui Isus!). El pe toată lumea tot timpul cheamă la legătura dragostei Lui, ca omul să trăiască veşnic. Moartea vesnică fiecare om alege din propria decidere a răutaţii , aşa cum oamenii fără de Dumnezeu l-au răstignit pe Isus.

Faptul păcătos acela este că i.e. in 30 pe Isus l-au omorît, evrei, mai ales conducători evrei cu o împotrivire puternică împotriva lucrării Duhului Sfînt (Faptele apostolilor 7, 51-53). Au respins puternic chemarea lui Dumnezeu prin persoana lui Isus la pocăintă. Nu L-au cunoscut (1 Korinteni 2,8), şi nu L-au primit (Ioan 1,10-11). El nu a cautat să fie recunoscut, să fie primit s-au preţuit, ca si un dominator cu mîna puternică, care trăind cu măreţia lui, în toate situaţiile sigur pe sine iese învingator, si de la oameni asteaptă cit mai multă slăvire şi glorie. Isus într-o fire asemănătoare cu a păcatului (Romani 8,3) ca şi om a venit de la Dumnezeu intr-e noi,pe care lumea a dispreţuit,de care nu s-au interesat,care de oameni (chiar şi de ucenicii lui Marcu 14,50; Ioan 16,32) a fost părăsit. Cine din propia voinţă nu numai că s-a confruntat conştient pentru adevăr, lipsit de orice păcat suferind pînă la moarte ci ca un slujitor smerit cu multumire a acceptat, revelaţia bunătăţii lui Dumnezeu,pentru întreaga lume. Prin faptul că Iisus nu s-a împotrivit de împietrirea şirăutatea oameniilor ci a ales pentru noi moartea violenţa, aşa în final a ajuns la o victorie asupra păcatului. Nu aşa a învins ca şi un om puternic înconjurat de glorie, El nu a avut încredere în puterea proprie, ci în Dumnezeu, care întotdeauna a dominat întreaga sa viaţă, pentru-că total s-a încrezut în Dumnezeu. De aceea Dumnezeu nu L-a părăsit niciodată, ci chiar si în momentul morţii Lui într-un mod deosebit a avut părtăşie cu El,pentru-că Isus chiar şi în momentul suferinţei S-ale nu a plătit răul cu rău, (1 Petru 2,23) ci chiar din contra, ci aşa a sfîrşit moartea pe cruce, printr-un mod prin care nimeni nu a bănuit: a deshis o cale liberă a sufletelor la Tatăl. Isus a trăit în bunătatea lui Dumnezeu până la moarte, pentru că nu a păcătuit niciodată.

Aceasta este calea, la care ne cheamă Isus şi astăzi!

Crucea este secretul răscumpărării În ciuda faptului că Isus a fost dispreţuit de lume, Dumnezeu si în cazul acesta işi arată bunătatea veşnică si dragostea necontenită faţă de lume prin singurul lui Fiu.

"Pentru că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică." (Ioan 3,16)

Isus însuşi si-a dat toată viaţa pentru noi. A murit si a inviat,ca prin dăruirea Lui totală şi perfectă şi astăzi în realitate să ne facă liberi pentru dragoste de fraţi.

"Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El Si-a dat viaţa pentru noi,şi noi deci trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi. (1 Ioan 3,16)

Dumnezeu însuşi, S-a dăruit pentru noi. Prin viaţa Lui putem să trăim.Cel mai mare păcat este dacă noi nu ne impăcăm cu El. Prin singurul fapt putem să ne impăcăm cu Dumnezeu ,dacă credem in Isus,şi nu urmăm ţeluri false:în noi inşine, în capacitatea noastră,în sentimentele noastre, în puterea noastră în gîndiri false,în sigurantâ faţâ de oameni,în lucruri pămînteşti,bani ne încredem.

Mulţumită a lui Dumnezeu prin grija si bunătatea Lui, credinţa în Isus care este autentică şi singura sursă scrisă, unica învăţătură crestină la care baza şi pîna în zilele noastre a ramas Biblia. Care este astăzi prin ajutorul scrierilor sfinte a martoriilor oculari, de aceea numai prin revelatia Duhului Sfînt se poate cunoaşte persoana lui Isus Hristos (cele mai sus citate slujesc la trezirea gîndirii!!!). Cuvântul lui Dumnezeu, care trezeşte la viatâ,şi astăzi poate să fie o realitate în viata noastră, dar numai în adînca legătură totală cu El se transformă pentru noi învătătura lui Dumnezeu adevărată. Orice idee care nu conduce la legătura cu Dumnezeu este o cale falsă prin care putem să fim eliberaţi numai prin Fiu, prin adevăr (Ioan 8,31-36, Ioan 8,37), învatatura lui Isus poate să realizeze aceasta la care Dumnezeu este sursa.

"Isus le-a răspuns: Învătătura Mea nu este a Mea,ci a Celui ce M-a trimis pe Mine.Daca vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu, s-au dacă Eu vorbesc de la Mine." (Ioan 7,16-17)

Bunătatea lui Dumnezeu ne învaţă ca neconditionat , total să ne încredem în acele lucruri în care Isus ne spune. Avem nevoie de El, ca de la El să învătăm,că fără de El suntem pierduti. Fără de El viaţa noastră este goală şi nu are o valoare adevărată pentru-că adevărata preţuire numai El poate să ne-o dea.

"Drept raspuns Isus le-a zis:Daca mă iubeşte cineva va păzi cuvîntul Meu,si Tatăl Meu il va iubi. Noi vom veni la el,şi vom locui împreunâ cu el." (Ioan 14,23)

Ce mare dar că prin acceptarea lui Isus esenţa lui Dumnezeu locuieşte în om, pentru-că o viaţă născută din nou nimeni nu poate să aibă,dacă Dumnezeu nu se apleacă la el. Din moment ce El vrea să aibă o legătură veşnică cu copiii lui,de aceea în viaţa de fiecare zi pe pamînt vrea să se aplece aproape faţă de ei. Prin esenţa bunătăţii Lui credincios apărător faţă de rău, dacă prin această dragoste facem binele si ocolim răul. Prin Duhul Său ne ocroteste de păcat, dar dacă noi suntem necredincioşi, pentru-că nu am luptat statornic împotriva păcatului, atunci putem să pierdem cea mai preţioasâ (si de viaţa noastrâ mai preţioasă!) comoară. Cu totuşi credincioşia lui Dumnezeu este infinitâ, nu trece pe lîngă păcat, de aceea bunătatea Lui este într-o strînsa legăturâ cu severitate împotriva păcatului:

"Uită-te dar la bunătatea si asprimea lui Dumnezeu:asprime faţa de cei ce au căzut, si bunătate faţâ de tine, dacă nu încetezi sâ rămîi în bunătatea aceasta, altminterea vei fi tăiat si tu." (Romani 11,22)

Dumnezeu pe credincios prin puterea Duhului Sfînt il umple, ca in viitor si el să fie cu o bunătate sinceră, potrivit cu orice faptă bună. Dumnezeu în Isus nu numai că iartă păcătosul,ci pe copilul lui zi de zi il inoieşte si îl formează. Bunătatea Lui cu o putere supranaturală printr-un mod minunat transformă păcătosul mîntuit permanent după chipul singurului Fiului născut. Prin El îşi arată bunătatea abundentă Dumnezeu fată de cei care urmează calea Sa, ca nimeni să nu se laude singur.

"Dar Dumnezeu care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morti în greşelile noastre, ne-a adus la viată împreună cu Hristos (prin har sunteţi mîntuiţi). El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună in locurile cereşti in Hristos Isus, ca să arate in veacurile viitoare nemărginita bogătie a harului Său in bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus." (Efeseni 2,4-7)

Dumnezeu prin Harul Său ne ţine.Viata nimeni nu poate să aibă dacă El prin bunătatea Lui mare nu ne iartă. În bunătatea aceasta ucenicii lui Isus din inimă trebuie să se ierte unul pe celălalt (Matei 18,21-35). Dacă suntem multumitori Lui, atunci cu bucurie iertăm aşa cum şi Dumnezeu ne-a iertat pe noi. Bunătatea Lui Dumnezeu la acel lucru ne îndeamnă ca noi să nu ne ridicăm mai presus de altii (Luca 18,9-14). Toţi suntem păcătoşi fată de Acela care totul vede. Dar El nu prin prisma păcatelor noastre se comportă cu noi. Dacă cunoaştem bunătatea Lui atunci liberi de păcat şi la alţii bunătatea Lui vom arăta. Pentru-că stim că...

"Domnul este drept în toate căile Lui şi milostiv în toate faptele Lui.” (Psalmul 145,17)

Dumnezeu dăruieşte bunătatea Lui, acelora care speră in El şi cred în dragostea Lui, şi în aceia care Il respectă şi se tem de El, în orice împrejurare se află ei.

"Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută. Bine este să astepţi în tăcere ajutorul Domnului" (Plingeri 3,25-26)

"O cît de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine, si pe care o arăţi pentru cei ce se încred in Tine în faţa fiilor oamenilor, Tu îi ascunzi la adpăpostul Feţei Tale de cei ce îi prigonesc îi ocroteşti în cortul Tău de limbiile care-îi clevetesc." (Psalmul 31,20)

Harul şi bunătatea lui Dumnezeu în unele situaţii în mod deosebit se poate arăta:

• teamă

"Eu am căutat pe Domnul, şi mi-a răspuns: m-a izbăvit din toate temerile mele. Temeţi-vă de Domnul, voi, sfinţii Lui, căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El!" (Psalmul 34,4.9)

• disperare

"Caci voi racorii sufletul insetat, si voi satura orice suflet tihnit de foame.” (Ieremia 31,25)

• necaz

"Domnul este bun , El este un loc de scapare in ziua necazului, si cunoaste pe cei ce se incred in El." (Naum 1,7)

• suferinţa

"Caci este un lucru placut, daca cineva pentru cugetul lui fata de Dumnezeu, sufera intristare, si sufera pe nedrept. (1 Petru 2,19)

• pocăinţa

"Domnul este aproape de cei cu inima infrinta, si mintuieste pe cei cu duhul zdrobit. (Psalmul 34,19)

• iertarea

"Caci Tu esti bun Doamne gata sa ierti, si plin de indurare cu toti cei ce te cheama." (Psalmul 86,5)