Opere filozofice fundamentale
curs & seminar pentru master, anul II
masterat „Filosofie & gândire critică“
Facultatea de Filosofie, semestrul de iarnă, 2025
Cătălin Cioabă (curs) & Andreea Eșanu (seminar)
curs & seminar pentru master, anul II
masterat „Filosofie & gândire critică“
Facultatea de Filosofie, semestrul de iarnă, 2025
Cătălin Cioabă (curs) & Andreea Eșanu (seminar)
Faimoasa lucrare a lui Ludwig Wittgenstein, Tractatus logico-philosophicus, a fost singura carte publicată de autor în timpul vieții, o operă redusă ca dimensiuni, dar importantă în istoria filozofiei secolului XX, și ale cărei influențe în lumea gândirii se fac până astăzi simțite. Lucrarea va fi prezentată atât în ansamblu, în arhitectonica ei, cât și în detaliu, analizând fragmente largi din textul propriu-zis.
Poate că vă este cunoscut deja faptul că filozofia lui Ludwig Wittgenstein este strâns legată de biografia sa. Nu numai că acesta a dus o viață dedicată în cea mai mare parte preocupării cu filozofia, dar, totodată, unele momente biografice au deosebită relevanță pentru dezvoltarea gândirii sale. Este știut, de pildă, că Tractatus-ul este o carte scrisă pe frontul Primului Război Mondial, așadar în circumstanțe marcate de iminența morții. Mai mult decât atât, unii comentatori și biografi sunt de părere că înrolarea voluntară a autorului fost determinată tocmai de dorința sa de a lucra la carte în circumstanțele amintite. Cât de relevante sunt oare aceste aspecte ale biografiei sale personale și totodată cele ce țin de lumea sa istorică, „Viena de la răscrucea secolelor“, pentru înțelegerea operei sale capitale, a cărei hermeneutică ridică interpreților vădite dificultăți?
Vor fi urmărite, așadar, acele teme, motive și problematici ale operei wittgensteiniene ce pot fi înțelese pornind de la lumea istorică în autorul care a trăit și totodată pornind de la frământările sale personal-existențiale, pe care, în perioada amintită, lectura din Tolstoi le-a făcut să crească în intensitate.
Cazul lui Wittgenstein nu e un caz obișnuit, majoritatea autorilor de opere filozofice nu au, așa-zicând, biografie. În deschiderea unui curs despre Aristotel, Martin Heidegger rezuma viața acestuia în următoarele cuvinte: „S-a născut, a lucrat și a murit. Să ne ocupăm acum de gândirea lui“. La rândul lui, Constantin Noica scria la un moment dat: „Nu am biografie, ci doar bibliografie“. Pentru el, în filozofie relevant este spiritul, nu „suflețelul“. Așa stau oare lucrurile? Filozofia trebuie desprinsă de viață și contrapusă ei? Nu este ea tocmai o încercare de a înțelege viața proprie și totodată lumea în care trăim?
Așa stând lucrurile, cursul de față s-ar putea intitula și altfel, mai exact spuse „Lumea lui Wittgenstein“. Este o titulatură mult mai adecvată poate, în conținutul ei concret, decât titulatura menționată în orar. În plus, ea conține un echivoc fecund, căci sintagma de mai sus poate fi înțeleasă în două feluri: pe de-o parte, lumea în care a trăit Wittgenstein, pe de altă parte „lumea“ ca termen tehnic al filozofiei sale din Tractatus.
Despre care dintre ele vom vorbi? Despre amândouă. Mai exact spus, despre legătura dintre cele două.
„Limitele limbajului meu sunt limitele lumii mele“
Ludwig Wittgenstein, 1920
Bibliografie curs:
Tractatus Logico-Philosophicus, trad de Mircea Dumitru şi Mircea Flonta, Humanitas, Bucureşti, ediția a II-a, 2012
Jurnale 1914–1916 , trad. de Cătălin Cioabă, Humanitas, Bucureşti, 2010
Câteva remarci asupra formei logice, trad. de Gheorghe Ștefanov, Humanitas, Bucureşti, 2010
St. Toulmin & A. Janik, Viena lui Wittgenstein, traducere şi note de Mircea Flonta, Humanitas, Bucureşti, 1998
Mircea Flonta, Gânditorul singuratic. Critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein, Humanitas, București, 2008
Bibliografie seminar:
G. E. M. Anscombe An Introduction to Wittgenstein's Tractatus, Second edition, revised, Harper & Row, New York, 1963
Heinrich Hertz, Introduction to The Principles of Mechanics presented in a new form, London, Macmillan & Co., 1899
Bertrand Russell, „Introducere la Tractatus Logico-Philosophicus“, trad. de Andreea Eșanu în Scrisori despre Tractatus, Humanitas, București, 2012, pp. 253-273