Romanitatea românilor în viziunea istoricilor
ETNOGENEZA ROMÂNEASCĂ
Dacia romană
Columna lui Traian
Donarium-ul de la Biertan (sec.IV)
ROMANITATEA ROMÂNILOR ÎN VIZIUNEA ISTORICILOR
Constantin al VII-lea Porfirogeretul
Gesta Hungarorum
Cronica lui Nestor
Nicolaus Olahus
Ion Neculce
Dimitrie Cantemir
- „ca numirile odioase și pline de ocară: tolerați, admiși, nesocotiți între stări și alte de acest fel, care ca niște pete din afară, au fost întipărite fără drept și fără lege (pe fruntea națiunii române), acum să fie cu totul îndepărtate, revocate și desființate“ (reintegrarea românilor ca națiune de drept în Transilvania)
- „națiunea română să fie repusă în folosința tuturor drepturilor civile și regnicolare“ (restituirea drepturilor istorice vechi medievale)
- „clerul acestei națiuni credincios bisericii orientale să fie tratat în același fel ca și clerul națiunilor care alcătuiesc sistemul uniunii“ (egalitatea clerului)
- „la alegerea slujbașilor și deputaților în dietă ... să se procedeze în chip just, în număr proporțional cu această națiune“ (reprezentare proporțională în dietă și funcționărime)
SAMUIL MICU, PETRU MAIOR, GHEORGHE ŞINCAI, IOAN PIUARIU-MOLNAR, IOSIF MEHEŞI, IOAN BUDAI DELEANU, IOAN PARA, ETC.
Teoria imigraţionistă
dacii au fost exterminaţi în războaiele cu romanii (Eutropius, căci Dacia fusese secătuită de bărbaţi în urma lungului război al lui Decibalus);
toponimia dacică ar fi dispărut ca urmare a acestei exterminări;
perioada de 165 de ani de stăpânire romană în Dacia insuficientă pentru romanizarea provinciei;
împăratul Aurelian ar fi retras întreaga populaţie romanizată din Dacia la sud de Dunăre, unde s-ar fi format limba română şi poporul român;
românii ar fi un popor de păstori nomazi;
nu există ştiri care să ateste prezena românilor la nord de Dunăre înainte de secol XIII;
la aşezarea ungurilor în Transilvania în sec. IX au găsit o terra deserta.
"... singura raportare incontestabilă la origini este oferită până la urmă de limbă. Esenţa romanică a limbii române la care se adaugă numele de român, înclină într-un sens balanţa spre roman."
"Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia..."
ex: Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia ideile privind romanitatea românilor au fost influenţate de contextul politic existent în secolele XVIII - XIX.
Se rezolvă în trei paşi:
prezentarea generală a procesului istoric;
prezentarea succintă a problematicii însoţită de un exemplu concret;
concluzii (obligatoriu conectorii de cauzalitate: având în vedere...putem afirma că...astfel...).
Spre exemplu:
Secolul XVIII în Transilvania, pentru români, coincide cu lupta de emancipare naţională, punctul culminant al luptei pentru drepturi politice fiind reprezentat de elaborarea documentul Supplex Libellus Valachorum (1791), memoriu prezentat Curţii de la Viena, în care se subliniază că românii sunt cei mai vechi locuitori ai Transilvaniei, fiind urmaşi ai coloniştilor lui Traian.
Acesta este contextul istoric în care sunt lansate ideile imigraţioniste (Franz Sulzer, Johann, Christian Engel şi Robert Roesler), care contestă romanitatea românilor, susţinând că poporul român şi limba română s-ar fi format la sud de Dunăre, iar de aici românii ar fi migrat la nord de Dunăre, în secolul XIII, unde i-au găsit pe unguri şi pe saşi.
Aceste teorii au avut ca scop politic contestarea întâietăţii românilor în Transilvania, fiind menite a fi un răsouns la mişcarea de emancipare naţională a românilor. Teoria imigraţionistă va primi o replică viguroasă din partea istoriografiei româneşti de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, prin lucrările publicate de către A.D. Xenopol, Nicolae Iorga sau Vasile Pârvan