HOME
O tematica de o bogatie extraordinara, cu multe piese de valoare deosebita si care s-a impus în cartea poştala românească a fost cea a ţăranului român, a satului roman, a spiritualitatii si sufletului romanesc. O temă cu o varietate neînchipuită şi cu imagini care crează o rezonanţă specială în simtirea românilor. Deşi mare parte din noi s-au urbanizat, totuşi încă mai păstrăm în străfundurile sufletului nostru amintiri ancestrale despre satul românesc şi despre locuitorii acestui sat. La sat au fost create capodoperele literaturii populare româneşti, acolo s-a format majoritatea populaţiei romaneşti în viaţă, indiferent unde a aruncat-o apoi soarta. Cultura noastră care este o cultură orală, populară, s-a transmis prin intermediul acestei populaţii vitregite material dar atât de nobile spiritual. Vramasia vremurilor a adus acest neam intr-o saracie crunta, aproape pe intreaga perioada a istoriei nostre. De aceea, cultura noastră nu s-a păstrat prin obiecte ci prin oameni, prin caracterul şi educaţia lor transmisă de la generaţie la generaţie. Nici măcar ocupaţia salbatică a ruşilor de după al doilea razboi mondial nu a reuşit să modifice major felul de a fi al românilor, cu toate încercarile ocupantului de a ne face asemenea lui, hoţi, puturoşi, mincinoşi si lipsiţi de respect pentru aproapele nostru.
Primele cărţi poştale, litografiate, sunt majoritatea adevărate bijuterii. Realizate cu deosebită grijă, ele oferă o plăcere deosebită colecţionarului prin imaginile pe care le oferă. Odată cu apariţia fotografiei posibilităţile de a realiza cărţi poştale, relativ ieftine, creşte necontenit. Aşa se explică marea varietate de cărţi poştale ce apar odată cu noul secol XX. Cărţile poştale realizate după fotografii până la primul război sunt, în general, de calitate. După primul război calitatea cărţilor poştale editate scade dramatic, probabil multe clişee sunt preluate fără aprobare, hârtia este în general proastă, culorile prost alese, modificările operate fac ca uneori să nu mai recunoşti clişeul iniţial. Există printre ele şi cărţi poştale interesante, cu imagini foarte frumoase, o adevărată plăcere pentru privitor.
Prin intermediul satelor de ţărani care şi-au apărat identitatea culturala timp de milenii, în diverse părţi ale ţării, s-a transmis civilizaţia multimilenară a actualului popor român. Se pare ca rolul satului şi al ţăranului în cultura noastră a fost sesizat de multa vreme, lucru care explică şi multitudinea de cărţi poştale dedicată subiectului satul roman. Cărţile poştale din acest domeniu sunt relativ mai numeroase decât se întamplă la toate celelalte ţări din jurul nostru.
http://www.lucretiutudoroiu.ro/2012/01/28/inceputurile-ilustratelor-romanesti-1889-1894-barlad-craiova-roman-bucuresti/
DOINA lui V. Alecsandri
Doina, doiniţă!
De-aş avea o puiculiţă,
Cu flori galbene-n cosiţă,
Cu flori roşii pe guriţă!
De-aş avea o mândrulică
Cu-ochişori de porumbică
Şi cu suflet de voinică!
De-aş avea o bălăioară
Naltă, veselă, uşoară,
Ca un pui de căprioară!
Face-m-aş privighetoare
De-aş cânta noaptea-n răcoare
Doina cea dezmierdătoare!
Doina, doinitâ!
De-aş avea o puşculiţâ
Şi trei glonti în punguliţâ
Ş-o sorioară de bărdiţă!
De-aş avea, pe gândul meu,
Un cal aprig ca un leu,
Negru ca păcatul greu!
De-aş avea vro şapte fraţi,
Toţi ca mine de bărbaţi
Şi pe zmei încălecaţi!
Face-m-aş un vultur mare,
De-aş cânta ziua, la soare,
Doina cea de răzbunare!
Doina, doiniţă!
Şi i-aş zice: "Mândruliţă,
Mă jur p-astâ cruciuliţâ
Să te ţin ca un bădiţă!"
Şi i-aş zice: "Voinicele,
Să te-ntreci cu rândunele
Peste dealuri şi vâlcele!"
Şi le-aş zice: "Şapte fraţi,
Faceţi cruce şi juraţi
Vii în veci să nu vă daţi!"
Hai, copii, cu voinicie,
Să scăpăm biata moşie
De păgâni şi de robie!
