Press
PRIMĂVARA BALADELOR
Destinele lor s-au intersectat pe drumul cântecului, undeva prin anii ’70, în cluburile studenţeşti sau la diverse facultăţi: Ilie Vorvoreanu, chitaristul trupei "Compania de Sunet" sau Eric Clapton al României, aşa cum era adesea alintat, şi Valeriu Sterian: "Îmi amintesc că am concurat la Festivalul de Folk «Primăvara Baladelor» şi Vali făcea selecţia. După atâţia ani, prin 1998, m-am întâlnit cu el şi mi-a zis: «Nu vii să cânţi cu mine la «Compania de Sunet»? Şi am zis: Vin".
CĂND FOLKUL NU E DOAR… POEZIE FRUMOASĂ
Un artist care credea şi iubea tinerele talente. Iubitor de manifest şi de protest... Un artist şi un prieten alături de care simţeai că muzica e o artă divină. A fost o colaborare extrem de plăcută între Ilie Vorvoreanu şi Vali Sterian: "Îmi dădea libertatea de a interpreta cum vreau", mărturiseşte artistul. "Puteam improviza, puteam crea. Era un om cu suflet, un adevărat creator de muzică. Înainte de orice, Vali Sterian era un cântăreţ de folk adevărat. Se implica în social, prin acea notă de protest cu care s-a născut folkul, notă pe care alţi folkişti nu o au! Ei cântă mai mult… poezii frumoase". În urmă rămân o serie de amintiri frumoase şi o urmă de regret în sufletul lui Ilie Vorvoreanu: "Cât de dor îmi e de concertele noastre! Cântam des la «Casa Eliad», care din păcate nu mai există. Chiar dacă în ultima vreme nu am mai mers pe acolo, ştiam că există şi, dacă vreau, pot să merg acolo să cânt, să ascult… Dintr-o dată mă trezesc că lucrurile bune dispar. Parcă e programat să se şteargă ce e bun şi să nu se înlocuiască cu nimic".
CEA MAI DE PREŢ MOŞTENIRE
Prin muzică poţi ajunge la sufletul celor care te ascultă, dar un artist are nevoie de libertate... "Vali îmi crea un minirecital în cadrul fiecărui spectacol. Mă prezenta de fiecare dată! Era unic." Lucrul cel mai de preţ pe care ni l-a lăsat Vali Sterian... "Am predat chitară mulţi ani la Şcoala de Artă. Nu a existat vreun elev care să nu ştie «Baladă pentru haiduci». Mi se pare suficient ca moştenire", încheie Ilie Vorvoreanu.
(Roxana Vintilă - Jurnalul National - Editie de Colectie - VALI STERIAN - Luni, 3 Noiembrie 2008)
Ora: 09:45 | Data: 23. 04. 2010
Luni 26 aprilie 2010, la ora 17,00, în sala „Mircea Eliade” a Bibliotecii Metropolitane Bucureşti (str. Tache Ionescu nr. 4), va avea loc o nouă manifestare în cadrul primei Stagiuni Camerale a Uniunii Interpreţilor, Coregrafilor şi Criticilor Muzicali din România, intitulată Luni la ora 5 – După-amiaza unui interpret (coordonator de proiect: dr. Mirela Zafiri), realizată în colaborare cu Biblioteca Metropolitană Bucureşti.
Titlul noii întâlniri: Muzică, poezie, surprize cu Mihai Miltiade Nenoiu şi invitaţii săi.
Muzicianul şi poetul Mihai Miltiade Nenoiu, vicepreşedinte al UICCMR, va oferi şi comenta o serie de audiţii discografice şi va recita poeme de Marin Sorescu, Constanţa Buzea, Adrian Păunescu, Mircea Ciobanu, Ilie Constantin, Aurelian Titu Dumitrescu, Mihai Nenoiu, Nichita Stănescu, Mihai Eminescu. Printre lucrările care vor fi ascultate se află Sonata de Andrea Gabrieli, interpretată de Cvintetele de alămuri din Cleveland, Philadelphia, Chicago, Concertul în Fa major pentru fagot şi orchestră (partea I) de Antonio Vivaldi (solist: Miltiade Nenoiu, Orchestra Filarmonicii din Iaşi, dirijor: Ilarion Ionescu-Galaţi), Meditaţii la 3 poeme de Mihai Nenoiu de Mihai Moldovan (recită: Dinu Ianculescu; la fagot: Mihai Nenoiu; percuţie: Ion Mihalache), Tocatia de Doina Rotaru (Corul de Copii Radio, dirijor: Eugenia Văcărescu-Necula), Cântec de Gheorghe Zamfir (voce şi acordeon: Gheorghe Zamfir), Siciliana din Sonata nr. 2 pentru flaut şi clavecin de J. S. Bach, aranjament pentru pian de Wilhelm Kempff (interpretează: Dinu Lipatti), Syrinx de Claude Debussy (flaut solo: Matei Corvin).
Programul se va încheia cu un recital al Cvartetului „Fagottissimo” al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti (Alexandra Neaga, Florin Sanaploianu, Ştefan Săndulescu, Iulian Niţică), care cuprinde o lucrare în primă audiţie absolută, Cântecul păstorului de Ilie Voroneanu ("Chemarea păstorului" - "Sheperd's Call" - Ilie Vorvoreanu n.n...), Recitativ, Siciliană şi Rondo de Eugène Bozza (interpretată de Iulian Niţică – fagot şi Carmen Frăţilă – pian), Tango de Helga Warner-Buhlmann, Polcă de Julius Weissenborn.
Născut, cum spune într-un text autobiografic, într-un an (1937) în care „toţi aveau şansa să facă istorie, dar lumea lăsase treaba asta în seama unui caporal şi el o făcea într-un stil personal”, Mihai Miltiade Nenoiu este unul dintre muzicienii de marcă de astăzi, cunoscut şi apreciat pe plan internaţional.
Fagotist, solist concertist, conducător la Cvintetului de suflători „Concordia”, profesor universitar de fagot, a făcut o impresionantă carieră muzicală, fiind unul dintre marii fagotişti ai lumii contemporane. A cântat în Orchestra Naţională Radio timp de 47 de ani (1956 – 1 octombrie 2003), dând strălucire instrumentului său. Ca solist, s-a impus pe scene româneşti şi din străinătate, impresionând printr-o muzicalitate aparte, sensibilitate, ton personal, tehnică excepţională, un repertoriu amplu care cuprinde o literatură muzicală diversă, de la concertele pentru fagot de Vivaldi şi Mozart la piese de compozitori contemporani, multe dintre ele fiindu-i dedicate (a cântat în primă audiţie mondială 149 de compoziţii care au fost scrise special pentru el de nume mari ale muzicii contemporane).
Miltiade Nenoiu a avut ocazia să-i întâlnească pe Stravinski şi Şostakovici şi să colaboreze cu Aaron Copland, André Jolivet, Aram Haciaturian, Mihail Jora, Ionel Perlea, Constantin Silvestri, Lorin Maazel, Leopold Stokowsky, Carlo Zecchi, Claudio Arrau, Aldo Ciccolini, Sviatoslav Richter, Nikita Magaloff, Emil Ghilels, David Oistrah, Isaac Stern, Yehudi Menuhin, Henryk Szeryng, Enrico Mainardi, Mstislav Rostropovici, Luciano Pavarotti, Placido Domingo, Ileana Cotrubaş, Montserrat Caballé ş.a. A înregistrat 13 CD-uri. În 1979 a înfiinţat Cvintetul de suflători „Concordia”, una dintre cele mai bune formaţii de gen, care are un palmares de 557 de concerte în România şi în străinătate şi peste 8000 de minute de înregistrări la Radiodifuziunile din Bucureşti, Zürich, Paris, Stuttgart, Baden-Baden, Lisabona, Copenhaga, Mannheim, participări la festivaluri prestigioase.
Mihai Miltiade Nenoiu
Mihai Nenoiu a debutat în volum în 1969, cu Preludiu la unison (ediţia a II-a, 2005), urmat de volumele de versuri Sentimentale (1997), În veşnică pierdere (2000), 77 de replici în stilul haiku la „Pseudopodele” Laurei Bărăian (2005). În 2005 a publicat un amplu tratat, Fagotul – istorie şi revelaţie, volum devenit de referinţă atât pentru studiul instrumentului, cât şi pentru cunoaşterea istoriei sale şi a literaturii muzicale care îi este dedicată. Călătorie în două mişcări (2008), prima carte de proză a lui Mihai Nenoiu, cuprinde texte care pornesc de la experienţe personale dar şi proză de ficţiune sau portrete, în care simţul de observaţie şi introspecţia sunt slujite de siguranţa stilistică. De la Enescu la „Concordia”, convorbiri cu Mihai Miltiade Nenoiu, de Romulus Turbatu (2009) se constituie într-o amplă monografie a omului, muzicianului şi scriitorului Mihai Miltiade Nenoiu, realizată prin interviuri substanţiale, bine conduse, în care regăsim reflecţii pline de interes asupra unei întregi epoci culturale.
Mai jos un citat de pe Facebook. Multumiri autorilor pentru frumoasele aprecieri.
Buna zi, bun moment ptr a asculta asa o piesa ! Mersi Horia ! Mama ce amintiri mi- ai trezit cu piesa asta.... Anul 87 , loc : Baile Herculane, hotel Roman , trupa traznet , condusa de Ilie Vorvoreanu si celebra lui sotie ca solista : canta...u asa de bine piesa asta ca te lasau incantat . La bas era un fan de-al lui Marc King , din Orsova, de traznea cu stilul slap. Noi cantam la alt hotel si cand aveam liber , eram la ei sa ai ascultam si in special cu piesa asta . Doamne, ce vremuri ! Mai tarziu aveam sa aflam, ca boala necrutatoare, a rapus- o pe Cornelia Vorvoreanu , acolo unde s-au zbatut sa ajunga, cu sotul ei, in Israel . :(