Arheologia peșterilor și minelor din România, mult s-a făcut, destul s-a omis

Volum de 360 pagini, semnat de arheologul Vasile Boroneanț, apărut la Institutul de Memorie Culturală, care va rămâne bază de referință pentru acest domeniu atât de vast și interesant (vezi http://www.cimec.ro/Arheologie/Boroneant-arheologia-pesterilor/index.html). Foarte multe dintre subiectele care trebuiau cuprinse în aceste pagini și-au luat locul în sumar. Destule date au scăpat, inevitabil, pentru că o astfel de sinteză nu se mai poate face doar cu interesul și pasiunea unui singur autor. Este demn de remarcat că Vasile Boroneanț a acceptat ca munca dumnealui să fie completată în drumul spre tipar cu date și trimiteri bibliografice care pun pe făgaș direct circulația informației între descoperitorii reali și posteritate. Există în această activitate destui ciudați și răuvoitori, iar necazul cel mai mare pe care ei îl produc este sărăcirea descoperirilor (vezi, de exemplu, https://sites.google.com/site/romanianatura51/home/carpatii-meridionali/sureanu/pesterile-dacilor-muntii-sureanu și https://sites.google.com/site/romanianatura11/home/speologie-pesteri-din-romania/cave-and-carst-systems-of-romania-editura-springer-anul-2018/arheologia-pesterilor-din-romania-este-saraca-cand-se-omit-descoperirile-clubului-de-speologie-emil-racovita-bucuresti ). Autorul mi-a dat cartea pentru corectură pentru doar vreo 6 ore… Se gândea, probabil, că nu voi avea ce să îndrept… Am făcut, la o citire rapidă, zeci și zeci și zeci de corecturi/ adăugiri dar nu am avut vreme să fac o copie după materialul cu observațiile mele… Dintre aceste sute de corecturi (nume și toponime greșite, bibliografie incompletă sau eronată), multe au fost operate, dar alte multe nu!  

Apreciez, dincolo de diverse sinteze care s-au făcut și se vor face cu informațiile subordonate subiectului că este vorba de un patrimoniu științific și cultural pe care peșterile, minele, salinele, carierele au reușit să-l păstreze uneori mii de ani dar pe care, o dată descoperit de generațiile recente, l-am pierdut de multe ori (din cupiditate, inconștiență, dezinteres), parțial sau total (vezi, de exemplu https://sites.google.com/site/romanianatura67/home/carpatii-meridionali/sureanu/pesteri-noi-in-cheile-munceilor-si-cheile-jgheabului-muntii-sureanu, https://sites.google.com/site/romanianatura51/home/carpatii-meridionali/fagarasului/carstul-si-pesterile-din-perimetrul-prislop---coti-in-muntii-fagarasului etc.), sau am ajuns să-l vehiculăm trunchiat, uneori prea trunchiat pentru a mai putea fi lipit unui context. Astfel, un bun colectiv cu valoare potențială a fost ciobit s-au distrus.

Sinteza lucrării, aparținând autorului, pare elocventă pentru a înfățișa bine conținutul: „ ... este primul repertoriu al monumentelor subterane, naturale și antropice din țara noastră, privite cu ochiul arheologului. Peste 280 peșteri naturale sau săpate de om, 15 adăposturi sub stâncă, 60 de mine și saline, 50 imagini în text și 123 de planșe cu hărți ale tuturor descoperirilor de acest fel, oferă cititorilor o informație, în parte inedită, spectaculoasă și la zi. Este o lucrare de referință atât pentru specialiști cât și pentru iubitorii de arheologie, istorie, artă rupestră, speologie, istoria creștinismului.“ Dacă acceptați, este un potențial ghid turistic inedit, o culegere de scene istorice palpitante. 

Nici măcar nu m-a citat autorul pentru impresionanta muncă de corectură pe care am făcut-o, nici măcar nu a prezentat rezultatele campaniei de săpături pe care am realizat-o împreună (vezi https://sites.google.com/site/romanianatura51/home/carpatii-meridionali/sureanu/pesterile-dacilor-muntii-sureanu).

Ică Giurgiu   (Clubul de Speologie „Emil Racoviță“ București)