Peştera V2 din Dosul Vârtoapelor, o inedită formă de carstificare, la Grădiștea de Munte, în Munții Șureanu
1 Peştera V2 din Dosul Vârtoapelor, localizare. Foto: Ică Giurgiu, de la casa lui Dumitru Dudaș.
Ică Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racoviță” București)
Existența cavității a fost apreciată ca posibilă de către Ică Giurgiu (datorită morfologiei și hidrologiei zonei). A fost descoperită în octombrie 1982 de Ică Giurgiu, Gigi Chiriloi, Eliza Anghel. Se află în Ponorul 2 din Dosul Vârtoapelor (vezi toate detaliile despre zonă - 220 pagini A4, 268 imagini și hărți - la https://sites.google.com/site/romanianatura51/home/carpatii-meridionali/sureanu/pesterile-dacilor-muntii-sureanu), sub bolta din imaginea 1, în locul unde firul pârâului trece în subteran; în urma unui decolmataj care a durat două ore, am pătruns în această cavitate. Am parcurs o galerie (principală) cu săritori și am apreciat că am străbătut cam 150 metri lungime, atingând cota -62 metri.
2 Peştera V2 din Dosul Vârtoapelor, galeriile cartate în noiembrie 1982.
Explorare, cartare
În noiembrie 1982, Costel Roman și Eliza Anghel au intrat în Peştera V2 din Dosul Vârtoapelor pentru a începe cartarea; au topografiat până la 177 metri dezvoltare și -64 metri denivelare (harta 2). La suprafață, s-a făcut o drumuire (poziționare) între Peșterile V1, V2 și V3 (harta 3).
3
4 Peştera V2 din Dosul Vârtoapelor după cartarea din decembrie 1982 (Ică Giurgiu, Eliza Anghel, Dan Hazaparu, Gabriel Miclăuș).
Pe 30 decembrie 1982, alte galerii descoperite de noi (Ică Giurgiu, Dan Hazaparu, Gabriel Miclăuș, Eliza Anghel) au ridicat dezvoltarea totală a peșterii la 213 metri și denivelarea la -66,5 metri (harta 4). Față de vechiul punct terminus din aval (cota -64 metri) am mai topografiat până la cota -66,5 metri, pe încă 6,2 metri lungime plană; galeria continuă, înaltă, foarte îngustă, meandrată și mai departe ar putea trece doar cineva foarte scund, care să se poată mula pe coturile ei stânse.
De la cota -50 metri, din zona punctului G (harta 4), o galerie superioară, de 10 metri lungime, duce și ea spre aval, la puțul de 5,2 metri.
Pe Galeria cu pământ, situată la cota -60 metri, a fost efectuat un decolmataj puternic. Trebuie revenit aici, pentru continuarea lui. Și în sistemul de galerii dinspre amontele peșterii a rămas de verificat o posibilitate de continuare.
Am înregistrat un incident, nemaiîntâlnit în explorările noastre din peste o mie de peşteri cercetate. În zona cotei -50 metri, la urcarea unei săritori, Ică Giurgiu era pe scăriță, când, din „senin”, o piatră de vreo două kilograme a trecut șuierând pe lângă el și l-a lovit pe Dan Hazaparu, care nu purta cască, aflat la baza scării. Pentru Dan șocul a fost mare, dar nu traumatizant. Dilemă mare: de unde a venit piatra? Pe buza săritorii respective nu fusese nici un bolovan, tavanul nu părea „vinovat”. Am privit îndelung piatra căzută, cu forme angulare foarte ascuţite (și depuneri de calcit) și, într-un târziu, am găsit alveola din peretele în care aceasta, cu laturi de vreo 20 centimetri, își avusese locul. Când am potrivit-o acolo, doar o ieșitură a ei, de doar trei milimetri lungime stătea în afara peretelui iar conturul bolovanului nu se distingea cu ochiul liber. O asemenea formă de carstificare nu am mai întâlnit în nici o altă peșteră din România. Ei bine, tocmai aceea ieșitură, agățată de mișcarea scării speologice a provocat incidentul! Am scos iar piatra, am spart-o și am căutat de-a lungul pereților și alte asemenea capcane. Nu mai erau!
Peștera V2 din Dosul Vârtoapelor are orientarea generală a galeriilor de la nord-vest către sud-est (harta 4). Săritori/ trepte de amplitudine mică și medie permit câștig rapid în profunzime. Fost și actual ponor, Peștera V2 din Dosul Vârtoapelor „sare” deocamdată din înțelegerea de ansamblu a evoluției sale (pierdere de apă care a dezvoltat galerii inițial prin curgere sub presiune apoi prin adâncire pe verticală, cu nivel liber) din cauza Galeriei cu pământ, care pare să fi avut o altfel de evoluție în timp.
5
6 La intrarea Peşterii V2 din Dosul Vârtoapelor, ianuarie 1984. În dreapta lui Nicu Gligan (Clubul de Speologie Politehnica Cluj-Napoca), la picioarele sale, pârâul din ponor trece în subteran. Este locul unde am decolmatat în octombrie 1982 și am pătruns în subteran. Foto: Ică Giurgiu
7
7, 8 Imediat sub intrarea Peşterii V2 din Dosul Vârtoapelor, decembrie 1982. O succesiune de trepte conduc de la partea inferioară a ponorului într-o galerie care câştigă treptat în înălțime. Foto: Ică Giurgiu, Gabriel Miclău, Eliza Anghel
9 Galeria principală ajunge repede la 10 metri înălțime. Foto: Ică Giurgiu, Nicu Gligan.
10
11
10, 11 Peştera V2 din Dosul Vârtoapelor, galeria principală la cota minimă a cavității. Tubului de presiune odată plin cu apă i-a urmat în evoluția peșterii coborârea pe verticală a curgerii cu nivel liber, printr-o diaclază înaltă și din scurt meandrată. Fto: Ică Giurgiu, Nicu Gligan.