Dan Sănduleac - Dupa patru ani de la absolvirea ILC

Ce ne poți spune despre tine în câteva cuvinte?

Mi-a plăcut informatica dintotdeauna - încă din clasa a 2-a am început sa învăț Pascal. Nu sunt foarte muncitor, ceea ce m-a făcut sa nu ajung vreodată mai sus de naționala la info. In ciuda acestui fapt, ca urmare a studiului individual datorat entuziasmului meu fata de programare și dezvoltare software, am reușit să fac 2 internshipuri pe vară la Facebook in California, unul la Google in New York, și sunt pe cale sa termin Computer Science la Cambridge pentru a începe sa lucrez în echipa care dezvolta și întreține platforma de baza, in cadrul unui mic fond speculativ (hedge fund) de mare succes.

Cum ți-a influențat cariera actuală studiul în cadrul Colegiului Caragiale?

La Caragiale, am avut privilegiul de a întâlni câțiva oameni cu totul speciali, care mi-au devenit prieteni foarte buni. Încă dintr-a 5-a, am format împreună cu ei o echipa de informaticieni care ne duceam la olimpiade. Ne antrenam împreună mai tot timpul, ne susțineam reciproc și ne ambiționam unul pe altul de fiecare data când cineva se simțea în urma.

Deși asta nu pare asa semnificativ în comparație cu munca și exercițiul, a avea o echipa cu care sa lucrezi tot timpul are un impact surprinzător de mare asupra performantei și aspirațiilor fiecăruia, și nu numai pe termen scurt! Ceea ce contează cel mai mult e atitudinea, că putem și că vrem; ne poate determina să încercăm improbabilul, la fel cum o atitudine negativă ne face să ezităm în fața unei oportunități, chiar și când avem defapt nivelul necesar pentru a putea profita de ea.

Tot aici am cunoscut-o pe diriginta mea, Dana Lica, care ne-a ajutat să ne pregătim și ne-a ambiționat întotdeauna, dar cel mai important - ne-a împins sa ținem grupul unit și să facem eforturi împreună. Asta e una din lecțiile de viată pe care le-am deprins de la dumneaei.

Nu regret că nu m-am dus la ICHB când am primit o ofertă de transfer în clasa a 9-a. Cred că singurul beneficiu de a mă fi dus ar fi fost comunitatea foarte densă de foști olimpici, care într-adevăr ajută, dar aceștia sunt oameni de care vei tot da în viitor dacă continui sa fii interesat, când ajungi pe la internshipuri în afară, la facultate, sau când începi să muncești.

Ce poți spune despre studiul informaticii în sistemul preuniversitar, inclusiv comparativ cu alte tari?

La noi, într-adevăr sunt destule școli unde modul cum se predă informatica e o glumă. Însă sunt și școli în care nu e așa, precum în Caragiale. Având norocul de a o avea profesor pe Dna Lica, noi am învățat programare încă din clasa a 5-a, și tot de atunci am început să mergem la olimpiade, demarând direct cu naționala. Nu suntem unici în această privință, multe alte țări est europene de asemenea predau informatică din timp.

În Anglia și America, însă, mai nimeni nu face informatică din liceu, majoritatea englezilor din anul meu începând programarea odată cu facultatea. Desigur, asta nu înseamnă că nu vor fi buni, mai ales pentru că sunt perseverenți. Dar avantajul de a fi făcut asta 4-8 ani înainte de facultate e greu de recuperat, și se arată în special la internshipuri, dar și la examene, deși mai puțin.

Cum ai descrie sistemul educational din Universitatea Cambridge? Ce diferență există față de cel românesc pe care ai avut ocazia să îl cunoști un an de zile, în cadrul Politehnicii.

Nu e totul superb aici cum cred unii. Sunt cursuri plictisitoare uneori, sau greu de înțeles pentru că nu sunt bine structurate. Dar principalele avantaje aici sunt că 1) lume foarte bună din toată lumea se strânge aici, formând o comunitate de oameni muncitori și perseverenți la un anumit standard (altfel, oameni inteligenți sunt peste tot) - la poli majoritatea nu lucrau, nu păreau motivați deloc, voiau doar să ia 5-ul să treacă - aici în schimb se uită strâmb la tine și te raportează când nu îți faci tema; 2) facultatea și colegiile au mult mai multe resurse ca să aranjeze un mediu foarte propice pentru învățat, superviziile obligatorii, care sunt ca niște meditații cu 2-3 studenți în paralel la cam fiecare materie, fiind un exemplu principal; și 3) e competiție mare și în cadrul profesorilor, astfel încât cei care rămân sunt buni, sau altfel sunt înlocuiți.

Ce sfaturi le dai colegilor tăi, pasionați de programare, aflați încă pe băncile liceului nostru?

Faceți tot posibilul să vă formați o echipă, să vă integrați într-o comunitate de alții ca voi, pentru că ajută enorm din punct de vedere al incurajării și dezvoltă mult perseverența. Programarea nu se limitează la probleme de concurs. E bine să vă duceți pe internet, și să încercați să contribuiți la un proiect open source pe github sau bitbucket, un bugfix, un feature ceva care v-ar interesa la programul ăla, sau să vă porniți voi propriul proiect (puncte în plus dacă învățați și alt limbaj cu ocazia asta).

Concursurile sunt bune pentru a vă antrena să găsiți soluții în timp scurt, să codați rapid și fără greșeli. Însă nu vă învață principii de codare care vor fi necesare la un job. Spre exemplu, moduri elegante de a generaliza un cod (în concursuri totul e foarte particular, după problemă, și nu are nimeni timp să generalizeze soluția), cum să codați într-o echipă astfel ca ceilalți să poată înțelege și întreține ușor codul, cum să găsiți ceva anume rapid într-un un proiect de cel puțin zeci de mii de linii de cod, dat fiind că e la prima vedere și nu e timp sau posibil să citiți tot codul.