Principii şi reguli

Principiile şi regulile fundamentale ale exercitării profesiei de avocat

Profesia de avocat este liberă şi independentă, cu organizare, funcţionare şi conducere autonome, stabilite în condiţiile prevăzute de Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată.

Exercitarea profesiei de avocat este supusă următoarelor principii fundamentale:

a) principiul legalităţii;

b) principiul libertăţii;

c) principiul independenţei;

d) principiul autonomiei şi descentralizării;

e) principiul păstrării secretului profesional.

Scopul exercitării profesiei de avocat îl constituie promovarea şi apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi persoanelor juridice, de drept public şi de drept privat.

În exercitarea dreptului la apărare recunoscut şi garantat de Constituţie, de lege, de pactele şi de tratatele la care România este parte, avocatul are dreptul şi obligaţia de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru realizarea liberului acces la justiţie, pentru un proces echitabil şi soluţionat într-un termen rezonabil, indiferent de natura cauzei sau de calitatea părţilor.

Libertatea şi independenţa profesiei de avocat sunt principii în baza cărora avocatul promovează şi apără drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale clienţilor potrivit legii şi prezentului statut. Aceste principii definesc statutul profesional al avocatului şi garantează activitatea sa profesională.

Avocatul este liber să-şi aleagă, să schimbe şi să dispună în tot sau în parte de forma de exercitare a profesiei, în condiţiile prevăzute de Lege şi de prezentul statut.

Orice persoană are dreptul să îşi aleagă în mod liber avocatul. Nimeni nu poate impune unei persoane un avocat, cu excepţia cazurilor privitoare la asistenţa judiciară obligatorie şi asistenţa gratuită. Orice clauză ori convenţie contrară, prohibitivă sau restrictivă, este lovită de nulitate absolută.

Într-o societate întemeiată pe valorile democraţiei şi ale statului de drept, avocatul are un rol esenţial. Avocatul este indispensabil justiţiei şi justiţiabililor şi are sarcina de a apăra drepturile şi interesele acestora. El este deopotrivă sfătuitorul şi apărătorul clientului său, are toate drepturile conferite de lege şi de statutul profesiei de avocat şi îşi îndeplineşte îndatoririle şi obligaţiile faţă de client, în raporturile cu autorităţile şi instituţiile la care îşi asistă sau îşi reprezintă clientul, faţă de profesia sa în general şi fiecare confrate în particular, precum şi faţă de public.

În exercitarea profesiei, avocatul nu poate fi supus nici unei restricţii, presiuni, constrângeri sau intimidări din partea autorităţilor sau instituţiilor publice ori a altor persoane fizice sau persoane juridice. Libertatea şi independenţa avocatului sunt garantate de lege.

Independenţa avocatului nu poate prejudicia interesele clientului său. Avocatul este dator să dea clientului sfaturi juridice corespunzătoare legii şi să acţioneze numai în limitele legii, statutului, Codului deontologic, potrivit crezului său profesional.

Avocatul nu răspunde penal pentru susţinerile făcute oral sau în scris, în faţa instanţelor de judecată, a altor organe de jurisdicţie, a organelor de urmărire penală sau a altor autorităţi dacă aceste susţineri sunt în legătură cu apărarea şi sunt necesare stabilirii adevărului.

Secretul profesional este de ordine publică. Avocatul este dator să păstreze secretul profesional privitor la orice aspect al cauzei care i-a fost încredinţată. El nu poate fi obligat în nici o circumstanţă şi de către nici o persoană să divulge secretul profesional. De asemenea, nu poate fi dezlegat de secretul profesional nici de către clientul său şi nici de către o altă autoritate sau persoană. De la această îndatorire există o singură excepţie şi anume cazurile în care avocatul este urmărit penal, disciplinar, sau atunci când există o contestaţie în privinţa onorariilor convenite, dar exclusiv pentru necesităţi stricte pentru apărarea sa.

Obligaţia de a păstra secretul profesional nu împiedică avocatul să folosească informaţiile cu privire la un fost client, dacă acestea au devenit publice.

Organele profesiei de avocat au sarcina permanentă de a asigura exercitarea calificată a dreptului de apărare organizând în mod corespunzător primirea în profesie, pregătirea profesională iniţială şi pregătirea continuă a avocaţilor, respectarea strictă a deontologiei şi disciplinei profesionale.

Toţi avocaţii au dreptul şi îndatorirea de a participa la formele de pregătire profesională stabilite de către organele profesiei. Barourile şi U.N.B.R. au obligaţia, din oficiu sau la cerere, să acţioneze prin toate mijloacele legale pentru protecţia profesiei, a demnităţii şi onoarei corpului de avocaţi.